ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3887/2019

Obiectul acțiunii. Circumstanțele cauzei 1.1. Prin cererea înregistrată, inițial, pe rolul Tribunalului Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, la data de 05.05.2016 sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Teritorial pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperație Cluj, obligarea pârâtului, în principal, la încheierea unui act adițional la Acordul de finanțare nr. x/30.06.2014 care să prevadă un termen-limită pentru depunerea cererii de plată a ajutorului de minimis de minim 60 de zile de la data semnării actului adițional de prelungire. În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtului la încheierea unui nou acord, în aceleași condiții, care să stipuleze un termen-limită pentru depunerea cererii de plată a ajutorului de minimis de minim 60 de zile de la data încheierii acordului, astfel încât să îi permită implementarea efectivă a proiectului aprobat de pârât, cu cheltuieli de judecată. 1.

La data de 13.07.2016, reclamanta a formulat precizare la acțiune prin care a arătat că își extinde acțiunea și cu privire la pârâții Guvernul României și Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri, solicitând obligarea pârâților să permită Oficiului Teritorial pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperație Cluj fie încheierea unui act adițional la acord, care să prevadă un termen minim de 60 de zile pentru depunerea cererii de plată, fie încheierea unui acord nou, cu un termen-limită pentru depunerea cererii de plată de minim 60 de zile. 1.

Prin încheierea de ședință din 15 decembrie 2016, Tribunalul Bihor a disjuns capătul de cerere formulat prin precizarea la acțiune, având ca obiect obligarea pârâților Guvernul României și Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri la emiterea actelor normative necesare în vederea încheierii unui act adițional la acord, care să prevadă un termen minim de 60 de zile pentru depunerea cererii de plată, respectiv la încheierea unui acord nou, cu un termen-limită de plată pentru depunerea cererii de plată de minim 60 de zile și a dispus formularea unui nou dosar, nr. x/2016 În baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a suspendat judecarea capătului de cerere introdusă de către reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Oficiul Teritorial pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperație Cluj, Guvernul României, Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri și Direcția de Antreprenoriat și Programe pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii având ca obiect obligarea pârâtului Oficiul Teritorial pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperație Cluj la încheierea unui act adițional la Acordul de finanțare nr. x/30.06.2014 care să prevadă un termen limită pentru depunerea cererii de plată a ajutorului de minimis de minim 60 zile de la data semnării actului adițional de prelungire, respectiv la încheierea unui nou acord, în aceleași condiții, până la soluționarea cererii din dosarul nou format x/2016 1.

În Dosarul nou format nr. x/2016, prin sentința nr. 2377 din 15 decembrie 2016, Tribunalul a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâtul Guvernul României prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. A reținut instanța dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și calitatea pârâților de autorități publice centrale. 2. Hotărârea instanței de fond Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea la data de 01.02.2017 Prin sentința nr. 44 din 3 aprilie 2017, Curtea de Apel Oradea a respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, invocată de pârâtul Guvernul României, și a respins acțiunea precizată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri-Direcția de Antreprenoriat și Programe pentru IMM, ca neîntemeiată. 3. Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, sau, în subsidiar, reținerea cauzei și, în rejudecarea fondului, admiterea acțiunii precizate, disjunsă din Dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Bihor, și, pe cale de consecință, obligarea pârâților la emiterea actelor normative necesare care să permită Oficiului Teritorial pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperație fie încheierea unui act adițional la acord, care să prevadă un termen minim de 60 de zile pentru depunerea cererii de plată, fie încheierea unui acord nou, cu un termen-limită pentru depunerea cererii de plată de minim 60 de zile. 3.1. După ce a prezentat procedura desfășurată în fața Tribunalului Bihor, a arătat recurenta-reclamantă că instanța competentă material, Curtea de Apel Oradea, nu a sesizat faptul că a fost învestită cu acțiunea precizatoare, prin declinarea competenței de către Tribunalul Bihor, omițând să judece acțiunea precizatoare cu care a fost învestită conform petitului indicat în mod expres în sentința tribunalului de dezînvestire. Motivarea sentinței recurate, care face referire exclusiv la petitul acțiunii introductive, nu reprezintă un act de justiție efectiv și nu poate fi echivalat cu o cercetare propriu-zisă a cererii precizatoare cu care a fost învestită Curtea de Apel Oradea. În cuprinsul sentinței lipsește orice referire la precizarea de acțiune intervenită în cauză, judecarea neputându-se deduce din considerente iar instanța nu a făcut referire la petitul care a făcut obiectul precizării din 13.07.2016 cu care fusese sesizată instanța. 3.2. În subsidiar, în măsura în care se va considera că nu s-ar încadra în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a solicitat recurenta a se reține incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prima instanță pronunțând o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material. A arătat că, deși pârâtul Guvernul României critică solicitarea de prelungire a acordului formulată prin Adresa nr. x/18.08.2015, subliniind că dată-limită pentru depunerea cererii de plată prevăzută de lege era 01.11.2015, se omite faptul că pârâtul OTIMMC i-a comunicat faptul că nu s-a alocat un buget necesar finanțării proiectului. Nu se poate discuta despre finanțări nerambursabile în lipsa unui buget. Același pârât a reiterat faptul că, odată cu rectificarea aferentă anului 2015, a prelungit termenul de depunere până la data de 16.11.2015. Astfel, necesitatea prelungirii reiese din însuși actul normativ de prelungire emis de pârâtul Guvernul României. 4. Apărările intimaților-pârâți 4.1. Intimatul-pârât Guvernul României a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. 4.2. Intimatul-pârât Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Decizia instanței de recurs Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, neputându-se reține incidența motivelor de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 C. proc. civ., pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. 5.1. Verificând criticile aduse sentinței recurate din perspectiva motivului de casare regăsit în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reține că hotărârea primei instanțe respectă rigorile unei motivări adecvate, în care se poate identifica raționamentul logico-juridic ce a condus la pronunțarea soluției criticate, argumentele părților litigante fiind grupate de către judecătorul fondului într-o manieră recognoscibilă, pentru a răspunde, astfel, motivelor de fapt inserate în cererile depuse la dosar. Neîntemeiat susține recurenta-reclamantă că instanța de fond nu a sesizat faptul că a fost învestită cu acțiunea precizatoare. Acțiunea inițială a fost formulată doar în contradictoriu cu Oficiul Teritorial pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperare Cluj-OTIMMC. Or, prima instanță a reținut corect cadrul procesual (doar pârâții indicați în cererea precizatoare, Guvernul României și Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri) și obiectul acțiunii, chiar dacă a menționat obiectul cererii astfel cum a fost formulat în acțiunea introductivă de instanță. De altfel, cererea precizatoare a acțiunii depusă de reclamantă are același obiect, respectiv obligarea pârâților-autorități centrale la emiterea unor acte normative care să permită OTIMMC fie încheierea unui act adițional la acord, fie încheierea unui acord nou care să prevadă un termen limită pentru depunerea cererii de plată de minim 60 de zile. De asemenea, prin cererea precizatoare, reclamanta nu a dezvoltat alte susțineri, în raport cu pârâții nou introduși în cauză, Guvernul României și Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijocii și Mediului de Afaceri. Astfel, în considerentele hotărârii recurate, prima instanță a analizat susținerile reclamantei astfel cum au fost formulate prin acțiunea introductivă, în raport cu obiectul cauzei și cu apărările formulate de pârâtul Guvernul României prin întâmpinare, reținând și faptul că pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri-Direcția de Antreprenoriat și Programe pentru IMM nu a formulat întâmpinare. Motivarea permite exercitarea controlului judiciar al instanței superioare asupra sentinței pronunțate de prima instanță, fiind respectate garanțiile procesuale ale imparțialității judecătorului și ale calității actului de justiție, precum și exigențele instituite în cuprinsul art. 21 alin. (3) din Constituția României și cele ale art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la existența unui proces echitabil. Prin urmare, nu se poate reține incidența acestui motiv de casare, criticile circumscrise prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. fiind neîntemeiate. 5.2. Nici restul alegațiilor recurentei-reclamante, circumscrise pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., referitoare la greșita aplicare a normelor de drept material, nu pot fi primite. Ipotezele circumscrise acestui motiv se referă la situațiile în care instanța aplică un act normativ care nu este incident în pricina dedusă judecății, dă eficiență unei norme generale în condițiile existenței unei norme speciale aplicabile, dă o interpretare greșită textului de lege aplicabil în cauză. Fără a relua cele reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a indicat niciun temei legal pentru obligarea pârâtului Guvernul României la modificarea unei hotărâri de guvern în sensul decalării unui termen pentru depunerea cererii de plată a ajutorului de minimis. De asemenea, recurenta nu a adus nicio critică de nelegalitate hotărârii recurate, nu a adus niciun argument în susținerea faptului că instanța de fond ar fi încălcat sau aplicat greșit vreo normă de drept material în soluționarea cererii, ci s-a referit la anumite aspecte care i-ar fi fost comunicate de Oficiul Teritorial pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperație. 5.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Prin urmare, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă analizarea, interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, astfel că, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, urmează a respinge recursul, ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,