ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3242/2012

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

64 din 10 mai 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie

a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petenții C.I. și B.G.

Petenții au formulat

recurs împotriva acestei hotărâri pe care o consideră netemeinică și nelegală.

Recursul este

inadmisibil.

Prin Legea nr. 202/2010

au fost aduse modificări C. proc. pen., de natură a contribui la accelerarea

soluționării proceselor, între acestea regăsindu-se și suprimarea unor căi de

atac, cum este cazul recursului împotriva hotărârilor pronunțate în procedura

prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen.

În acest

sens,potrivit art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost

modificat prin art. 18 pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care

judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor

procurorului de netrimitere în judecată, este definitivă.

Aceste modificări au

impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziții tranzitorii, care se

regăsesc în disp. art. 24.

În privința căilor de

atac, singura normă tranzitorie se regăsește în alineatul 1 al art. XXIV, iar

aceasta stabilește cu claritate drept criteriu pentru aplicarea modificărilor

prevăzute de lege, data pronunțării hotărârii ce se dorește a fi atacată.

Acest criteriu

corespunde atât principiului potrivit căruia legea procesual penală este de

imediată aplicare, cât și spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un

instrument de simplificare și accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.

În consecință,

constatând că în speță sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de

10 mai 2012, așadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta

Curte reține că această hotărâre este definitivă, mențiune existentă de altfel

atât în minuta, cât și dispozitivul sentinței atacate.

În această situație,

întrucât petentul a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare,

Înalta Curte urmează a respinge ca inadmisibil recursul cu care a fost

investită, conform art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.,

obligându-l totodată pe petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat

conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile

declarate de petenții C.I. și B.G. împotriva sentinței penale nr. 64 din 10 mai

2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Obligă recurenții petenți la plata sumei de

câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10

octombrie 2012.