ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3172/2012

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 167 din 08 decembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 4750/116/2011, Tribunalul Călărași l-a condamnat pe inculpatul P.T.J.B. pentru faptele deduse judecății la pedeapsa rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare, după aplicarea art. 74 și 76 C. pen. și a disp.art. 320

1

C. proc. pen., dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei în baza art. 81-82 C. pen. Instanța a dispus punerea deîndată în libertate a inculpatului, deducând prevenția de la 13 octombrie 2011 la zi.

În fapt s-a reținut că inculpatul P.T.J.B. (cetățean spaniol) a deținut, fără drept, la reședința din com. Unirea, județul Călărași, arme letale și muniția aferentă (3 pistoale letale, 174 cartușe cu glonț și două amortizoare atenuatoare de zgomote confecționate artizanal), introduse ilegal pe teritoriul României în luna mai 2011, prin vama Nădlac cu care a efectuat în localitatea de reședință, fără drept, trageri în condiții și locuri neautorizate.

Sentința a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, pe care a criticat-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:

- identitatea reală a inculpatului nu este P.T.J.B.:

- înlăturarea circumstanțelor atenuante care nu se justifică având în vedere cazierul inculpatului.

Prin Decizia penală nr. 123/A din 26 aprilie 2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași împotriva sentinței penale nr. 167 din 8 decembrie 2011 a Tribunalului Călărași pe care a desființat-o în parte, și rejudecând:

A constatat că în realitate inculpatul se numește J.L.M.F.,  identificat în Spania.

În baza art. 117 C. pen. a dispus expulzarea inculpatului din România.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului român, onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limba spaniolă a rămas în sarcina statului român.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:

Curtea a găsit justificată critica Parchetului privind identitatea inculpatului care conform corespondenței dintre M.A.I. - I.G.P. și Poliția Națională Spaniolă reiese că a pătruns pe teritoriul României cu acte de identitate false, autoritățile judiciare române sesizându-se din oficiu în legătură cu săvârșirea de către acesta a infracțiunilor de fals privind identitatea prev.de art. 293 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., numele real al inculpatului fiind J.L.M.F.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, Curtea a apreciat că pedeapsa a fost just individualizată, neimpunându-se modificarea ei.

În temeiul art. 371 C. proc. pen., Curtea a luat față de inculpat măsura expulzării sale din România conform art. 117 C. pen.

Împotriva deciziei penale mai sus-menționate a declarat recurs inculpatul.

Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:

Examinându-se acrele și lucrările dosarului se constată că decizia penală atacată pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, este legală și temeinică.

Potrivit corespondenței dintre M.A.I.-I.G.P. și Poliției Naționale Spaniole reiese că inculpatul a pătruns pe teritoriul României cu acte de identitate false, autoritățile judiciare române sesizându-se din oficiu în legătură cu săvârșirea de către acesta a infracțiunilor de fals privind identitatea prev.de art. 293 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (proces-verbal din 29 decembrie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași), numele real al inculpatului fiind J.L.M.F.

Se constată că pedeapsa aplicată inculpatului de instanța de fond a fost just individualizată atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare, avându-se în vedere atât circumstanțele personale ale acestuia (vârsta, lipsa antecedentelor penale, sinceritatea manifestată pe parcursul procesului penal) dar și beneficiile ce decurg din aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., aspecte ce au îndreptățit instanța să aplice în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante conform art. 74 și 76 C. pen.

De asemenea se constată că în mod corect instanța de apel în temeiul art. 117 C. pen. a dispus expulzarea inculpatului din România.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

În temeiul disp.art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul J.L.M.F. împotriva Deciziei penale nr. 123/A din 26 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 octombrie 2012.