ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3166/2012

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

111 din data de 11 iulie 2012 a Tribunalului Vaslui a fost condamnat inculpatul

C.N., cunoscut cu antecedente penale la pedeapsa de 24 ani închisoare și 8 ani

interzicerea exercitării drepturilor enumerate la art. 64 lit. a) și b) C.

proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art.

174, art. 176 lit. a) C. pen.

S-au aplicat

dispozițiile art. 71 și 64 C. pen.

S-a menținut starea

de arest și s-a computat din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive.

A fost obligat inculpatul

la despăgubiri civile și plata cheltuielilor judiciare.

Pentru a se pronunța

în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut:

Victima B.C. locuia în

mun. Bîrlad, stradă pe care locuia și inculpatul C.N., în aceeași curte

domiciliind și alte rude ale sale.

În ziua de 15

noiembrie 2011, deși inculpatul C.N. este suferind, în sensul că are ambele

picioare amputate în partea superioară a genunchilor, acesta, fiind consumator

de băuturi alcoolice, a băut.

Victima locuia într-o

încăpere din partea opusă străzii, pe care o folosea în exclusivitate.

Fiind în stare de

ebrietate, inculpatul C.N. nu reține toate elementele privind ceea ce a făcut

în ziua respectivă însă, din declarațiile aparținătorilor, rezultă că a venit

din oraș băut, astfel că a adormit în camera sa.

Pe acest fond, sora

sa C.N. i-a luat banii pe care îi avea în buzunare și a plecat camera în care

locuiește, situată către stradă.

De acest aspect a

aflat nepoata inculpatului - martora B.C.M., care a recuperat suma de bani

luată de C.N. de la inculpat, compusă, în principal, din bancnote de 5 lei și 1

leu, pe care a încercat să o remită inculpatului, care a refuzat-o, fiind în

stare de ebrietate.

Ca urmare, B.C.M. a solicitat

ajutorul B.C., care a venit și a intrat în camera folosită de inculpat.

Când inculpatul s-a

trezit din beție, acesta a constatat prezența lângă el a victimei B.C.,

observând totodată că acul de siguranță cu care închidea buzunarul hainei, în

care ținea banii, îi lipsea, ca și bancnotele pe care le știa acolo.

Pe fondul consumului

de alcool, inculpatul C.N. a presupus că victima B.C. i-a sustras banii, drept

pentru care i-a solicitat restituirea acestora, amenințându-l că îl incendiază.

Apoi, inculpatul C.N.

s-a deplasat către măsuța cu televizor din încăpere, unde erau două brichete cu

gaz, a luat una dintre aceste brichete și i-a dat foc vătămatului B.C.

După acest moment,

vătămatul B.C. a fugit, în flăcări, din locuință iar, afară, în curte, până la

un gard despărțitor, unde a încercat să stingă flăcările, însă nu a reușit, dar

a fost ajutat de martora B.C.M., aflată la locația imobilului respectiv, care l-a

stropit cu apă și a stins flăcările.

Ulterior, B.C.M. i-a

rupt victimei B.C. hainele, care se lipiseră de el și a strigat-o pe numita

B.M., cumnată cu victima, pentru a-i da ajutor.

Victima B.C. s-a

deplasat, apoi, la domiciliul său, de un de a fost preluată ulterior de

ambulanță, care a transportat-o la Spitalul Municipal de Urgență „E.B.” Bârlad,

de unde a fost transportată la Aeroportul Iași.

De acolo, victima a fost

transportată pe calea aerului la Spitalul Clinic de Urgență, Chirurgie Plastică

Reparatorie și Arsuri București, unde a decedat la data de 27 noiembrie 2011.

În termen, hotărârea

a fost apelată de inculpat, cu motivarea că pedeapsa aplicată este prea mare

având în vedere împrejurările în care s-a consumat fapta și reținerea drept

criterii de individualizare a condițiilor în care se acordă liberarea

condiționată.

Prin Decizia penală nr.

126 din 21 august 2012 Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu

minori, a admis apelul declarat de inculpatul C.N., mpotriva sentinței nr. 111

din 11 iulie 2012 a Tribunalului Vaslui pe care a casat-o în parte în latură

penală și rejudecând cauza, a redus cuantumul pedepsei aplicate inculpatului C.N.

pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 174, 176 lit. a) C. pen. de la 24

ani închisoare la 20 ani închisoare.

A menținut starea de

arest a inculpatului.

A menținut celelalte

dispoziții ale hotărârii apelate.

Cheltuielile

judiciare ocazionate de soluționarea apelului au rămas în sarcina statului în

acestea fiind inclus și onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de

200 lei ce va fi avansat Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului

Justiției.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut următoarele:

Prima instanță a

reținut o situație de fapt conformă cu probele administrate dar a

individualizat greșit pedeapsa aplicată inculpatului.

S-a apreciat că față

de împrejurările în care s-a consumat fapta, de starea de ebrietate în care se

afla inculpatul, de afecțiunile de care suferă, de eroarea în care se afla la

momentul exercitării acțiunii de ucidere că pedeapsa aplicată este prea mare.

Pentru existența

acestor împrejurări care constituie circumstanțe personale atenuante, excluzând

incidența condițiilor liberării condiționate s-a apreciat că o pedeapsă de 20

ani închisoare va putea conduce la finalitatea cerută de art. 52 C. pen.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul.

Invocând cazul de

casare prev.de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. a solicitat reducerea

cuantumului pedepsei pe care o apreciază ca fiind mult prea aspră.

Critica adusă nu este

fondată.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei penale recurate prin prisma cazului de casare invocat,

Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând

a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:

Înalta Curte

apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond care

a analizat în mod complet și judicios toate probele administrate în cauză,

încadrarea juridică dată faptei este justă, în mod corect reținându-se că sunt

întrunite în cauză condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului C.N.

pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev.de art. 174, art. 176

lit. a) C. pen.

În conformitate cu

disp. art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile

părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de

pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Atingerea dublului

scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat

al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei,

periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și

natura sa pe de altă parte.

Fapta săvârșită de

inculpatul C.N. prin modalitatea acesteia de comitere și prin urmarea produsă

(decesul victimei) este de o gravitate deosebită astfel că pedeapsa aplicată

inculpatului de prima instanță de control judiciar îndeplinește scopul

preventiv, coercitiv și educativ al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., fiind

corect individualizată.

În cauză nefiind

identificate alte împrejurări care să determine aplicarea unei pedepse într-un

cuantum mai mic, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de

inculpat.

Va deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la

16 noiembrie 2011 la 5 octombrie 2012.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul C.N. împotriva Deciziei penale nr. 126 din 21 august 2012 a Curții

de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

durata reținerii și arestării preventive de la 16 noiembrie 2011 la 5 octombrie

2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

octombrie 2012.