ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2870/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2870/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra contestației de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 275/F din data de 30 aprilie 2014 Curtea de Apel București, secția a-II-a penală, a respins sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 03 iulie 2014, de către Parchetul Regional din Sofia - Bulgaria, pe numele persoanei solicitate P.A.
A făcut aplicarea dispozițiilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 141/2010.
Onorariul parțial cuvenit avocatului desemnat din oficiu, și onorariul interpretului de limba italiană, s-au suportat din fondul Ministerului Justiției.
S-a reținut că, prin adresa din data de 10 septembrie 2014, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat Curtea de Apel București, conform art. 102 din Legea nr. 302/2004, republicată, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare emis la data de 03 iulie 2014 de către Parchetul Regional din orașul Sofia, împotriva numitului P.A.
La termenele din data de 1 septembrie 2014, respectiv 19 septembrie 2014, s-a procedat la ascultarea persoanei solicitate, care a declarat că a fost informată cu privire la conținutul mandatului european de arestare, că nu are de formulat obiecții în ceea ce privește identitatea dar nu este de acord cu predarea către autoritățile bulgare.
În cauză nu au fost dispuse măsuri privative de libertate, având în vedere că P.A. se află în executarea pedepsei de 12 ani închisoare în Penitenciarul Rahova, începând cu data de 06 august 2014, conform M.E.P.Î. nr. 331 din 16 iunie 2003, emis în baza Sentinței penale nr. 254/ 2 aprilie 2003, pronunțată de Tribunalul Timiș.
S-a mai reținut că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate îndeplinește condițiile de formă și conținut prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, că infracțiunea ce face obiectul urmăririi penale desfășurate de către autoritățile judiciare bulgare, sancționată de legea statului respectiv cu o pedeapsă privativă de libertate a cărei durată maximă este mai mare de 3 ani, nu este supusă verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări, potrivit art. 96 alin. (1) pct. 21 din Legea nr. 302/2004, condiție care este însă oricum îndeplinită, întrucât fapta este incriminată și de legea penală română.
S-a constatat însă că mandatul european de arestare prezentat de autoritățile judiciare bulgare nu poate fi pus în executare și, ca atare, nu se poate realiza nici predarea către acestea a persoanei solicitate, pentru cele ce vor urma.
Astfel cum rezultă din conținutul mandatului european de arestare emis la data de 03 iulie 2014 de către Parchetul Regional din orașul Sofia, P.A. este cercetat pentru săvârșirea pe teritoriul Bulgariei a unei infracțiuni contra patrimoniului, prev. de art. 211 raportat la art. 210 alin. (1), pct. 2 raportat la art. 209 alin. (2), parag. 2 și 3 raportat la alin. (1) parag. 2, raportat la art. 26 alin. (1) C. pen. bulgar, reținându-se în fapt că:
În perioada 22 octombrie 2001 - 22 ianuarie 2002, în orașul Sofia, Republica Bulgaria, în orașele Szeged și Milano, P. a indus în eroare o persoană, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul (pentru S.Z., cetățean al Macedoniei) foloase materiale, în condițiile unei infracțiuni continuate, infracțiunea de înșelăciune fiind săvârșită de două persoane care s-au înțeles în prealabil pentru săvârșirea faptei, profitând de lipsa de experiență și de informații a lui E.V., angajată de acesta ca administrator al firmei C.E., cu sediul în Sofia și V.D.S. - angajată ca administrator adjunct, legate de strategia, obiectivele și starea financiară a firmei C.E.T., prin publicarea unor anunțuri pentru locuri de muncă vacante în ziarele D. și 24 de ore, la alte ziare și mass-media electronice locale, și prin informații mincinoase oferite de funcționarii firmei la ordinul inculpaților, pricinuind astfel pagube materiale mari unui număr mare de cetățeni bulgari, într-un cuantum de 37.640 mărci germane, această sumă fiind dată drept garanție pentru participare la un seminar care nu a avut loc, pentru cheltuieli de transport până la Milano în data de 22 ianuarie 2002 - dus-întors.
În perioada 22 octombrie - 22 noiembrie, pentru un seminar din orașul Szeged, Ungaria, care de asemenea nu a avut loc, P.A. a indus în eroare pe cetățenii bulgari V.E.P., I.I.A., E.A.I., (...) și T.M.B., pricinuind fiecărei persoane în parte pagube materiale într-un cuantum de 960 mărci germane, fiind plătite de aceștia drept garanție de participare la acest seminar și a câte 270 BGN cheltuieli de transport - dus-întors.
Pentru un alt seminar care de asemenea nu a avut loc, numitul P.A., a indus în eroare pe cetățenii bulgari R.Z.A., P.M.L. și G.I.R., pricinuind fiecărei persoane în parte pagube materiale într-un cuantum de 960 mărci germane, fiind plătite de aceștia în parte drept garanție de participare la seminar, iar G.V.G. a pricinuit o pagubă materială de 600 BGN, reprezentând drept garanție de participare la seminar, ceea ce reprezintă o infracțiune gravă.
S-a mai arătat că, potrivit art. 80 alin. (1), pct. 3 C. pen. bulgar, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 raportat la art. 210 alin. (1), pct. 2 raportat la art. 209 alin. (2) parag. 2 și 3 raportat la alin. (1) parag. 2, raportat la art.26 alin. (1) C. pen. bulgar, urmărirea penală tardivă se stinge când nu a fost pusă în mișcare într-un termen de 10 ani, dar dispozițiile cu privire la întreruperea prescripției pot fi suspendate prin orice acțiune a organelor competente care au fost întreprinse numai privind persoana împotriva căreia a fost pusă în mișcare urmărirea penală. În cazul concret, în temeiul prev. art. 81 alin. (3) C. pen., termenul absolut al prescripției este de 15 ani.
S-a mai constatat că, potrivit art. 58 și 112 din Legea nr. 302 din data de 28 iunie 2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, în cazul în care s-ar dispune punerea în executare a mandatului european de arestare, predarea persoanei solicitate s-ar amâna până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea la termen a pedepsei de 12 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 254 din 2 aprilie 2003 a Tribunalului Timiș.
S-a avut în vedere și faptul că P.A. a început executarea pedepsei la data de 06 august 2014, că ar putea fi liberat condiționat cel mai devreme în anul 2023, ulterior datei când se împlinește termenul de prescripție a răspunderii penale, conform legii bulgare, pentru infracțiunea ce face obiectul urmăririi penale desfășurate de către autoritățile judiciare bulgare.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând, admiterea contestației și rejudecând, admiterea sesizării formulate, apreciind că sunt îndeplinite condițiile privind instituția punerii în executare a mandatului european de arestare.
Înalta Curte, examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Art. 98 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 302/2004 republicată, reglementează motivele obligatorii de refuz de predare, iar la alin. (2) lit. a) - i) din aceeași lege sunt reglementate motivele opționale de refuz lăsate în principiu la aprecierea instanței.
Se constată că, faptele nu au fost săvârșite pe teritoriul României, iar persoana solicitată are cetățenie italiană și elvețiană și, de aceea se apreciază că, în mod greșit, prin hotărârea atacată s-a dat eficiență motivului de refuz opțional al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 republicată.
De asemenea, se are în vedere că, faptele săvârșite de persoana solicitată și pentru care se solicită punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 3 iulie 2014 de către Parchetul Regional din Sofia - Bulgaria nu atrag competența autorităților judiciare române prin raportare la condițiile în care se aplică legea procesual penală română infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului țării noastre pe baza principiului personalității, realității și universalității legii penale reglementate de art. 9 - 11 C. pen., prin derogarea expresă și limitativă de la principiul teritorialității legii penale române.
Potrivit art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, când persoana este urmărită penal sau judecată de autoritățile judiciare române pentru o faptă diferită de cea care motivează mandatul european de arestare, autoritatea judiciară de executare română, chiar dacă a dispus executarea mandatului va putea amâna predarea până la terminarea judecății sau până la executarea pedepsei.
Drept urmare, se apreciază că, în cauză sunt îndeplinite condițiile privind instituția punerii în executare a mandatului european de arestare, nu sunt motive de refuz al executării acestuia, fie în mod obligatoriu, fie în mod facultativ, potrivit art. 98 din Legea nr. 302/2004 republicată și, în consecință, va admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Sentinței penale nr. 275/F din 30 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe persoana solicitată P.A.
Va desființa, în totalitate, sentința penală atacată și, rejudecând:
Va admite sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Va dispune punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 3 iulie 2014 de către Parchetul Regional din Sofia privind persoana solicitată P.A.
Va amâna predarea persoanei solicitate până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea la termen a pedepsei de 12 ani închisoare.
Va dispune arestarea persoanei solicitate în vederea predării pe o perioadă de 30 zile, începând cu data liberării condiționate ori data punerii în libertate, ca urmare a executării la termen a pedepsei de 12 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 254 din 2 aprilie 2013 a Tribunalului Timiș.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul interpretului de limbă italiană se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Sentinței penale nr. 275/F din 30 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe persoana solicitată P.A.
Desființează, în totalitate, sentința penală atacată și, rejudecând:
Admite sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Dispune punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 3 iulie 2014 de către Parchetul Regional din Sofia privind persoana solicitată P.A.
Amână predarea persoanei solicitate până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea la termen a pedepsei de 12 ani închisoare.
Dispune arestarea persoanei solicitate în vederea predării pe o perioadă de 30 zile, începând cu data liberării condiționate ori data punerii în libertate, ca urmare a executării la termen a pedepsei de 12 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 254 din 2 aprilie 2013 a Tribunalului Timiș.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul interpretului de limbă italiană se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 octombrie 2014.
Procesat de GGC - NN