ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 21/2014

Asupra recursului de față;

în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 664 din 13 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost admisă cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, dispunându-se punerea în executare a mandatului european de arestare, emis la data de 19 noiembrie 2013 de Procuratura Raională Sofia, sub nr. P-1579 din 13 (pe baza sentinței din data de 18 septembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 2847/2011 de Tribunalul Raional Sofia, confirmată prin sentința din data de 18 aprilie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 5324/2012 de Tribunalul Orășenesc Sofia, secția penală; precum și pe baza sentinței din data de 05 mai 2004, pronunțată în Dosarul nr. 310/2004 de Tribunalul Raional Slivnitsa - Republica Bulgaria), față de persoana solicitată C.J., cetățean sârb, cu reședința în România.

S-a dispus arestarea în vederea predării persoanei solicitate C.J., pe o perioadă de 24 zile, de la 16 decembrie 2013, până la data de 08 ianuarie 2014, inclusiv și s-a dispus emiterea mandatului de arestare.

S-a constatat că persoana solicitată nu și-a exprimat consimțământul în vederea predării.

De asemenea, s-a constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată din data de 10 decembrie 2013.

S-a dispus predarea persoanei solicitate C.J. către autoritățile judiciare bulgare, cu respectarea regulii specialității și a garanțiilor oferite, respectiv dreptul de a ataca hotărârile de condamnare.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, onorariul traducătorului de limbă sârbă reprezentând 6 ore prestate (din care 2 ore, în regim de urgență, pentru termenul din data de 11 decembrie 2013), urmând a se suporta din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin sesizarea înregistrată pe rolul său, la data de 11 decembrie 2013, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul art. 102 din Legea nr. 302/2004 (republicată), a solicitat arestarea persoanei solicitate C.J., cetățean sârb, având în vedere semnalarea transmisă prin Sistemul Informatic Schengen, din care rezultă că, împotriva persoanei solicitate, autoritățile judiciare bulgare au emis un mandat european de arestare la data de 19 noiembrie 2013, pentru săvârșirea infracțiunilor de fraudă, atac împotriva regimului de frontieră și uz de fals, prevăzute de art. 210 pct. 5, art. 209, art. 279 pct. 18, art. 316 și art. 308 C. pen. bulgar.

Față de persoana solicitată s-a luat măsura reținerii de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin ordonanța nr. 110 din data de 10 decembrie 2013, pentru 24 de ore, de la data de 10 decembrie 2013, ora 15,10 până la data de 11 decembrie 2013, ora 15,10.

La dosarul cauzei s-au depus în susținerea sesizării următoarele înscrisuri: ordonanța de reținere nr. 110 din 10 decembrie 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București; procesul-verbal din data de 10 decembrie 2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin care este identificată persoana solicitată în baza pașaportului, în care se consemnează aducerea la cunoștință a obiectului solicitării autorităților bulgare, susținerile persoanei solicitate cu privire la faptele imputate, datele despre situația familială și personală a persoanei solicitate; procesul-verbal din data de 10 decembrie 2013 de depistare a persoanei solicitate pe aeroportul internațional Henri Coandă, aceasta fiind condusă la sediul D.G.P.M. București; fișa dactiloscopică; fișa de cunoaștere individuală; copia permisului de ședere temporară în România; copie pașaport; sesizarea Biroului SIRENE din Bulgaria, din care reiese că mandatul european de arestare a fost emis la data de 19 noiembrie 2013.

La termenul din 11 decembrie 2013, instanța de fond a procedat la audierea persoanei solicitate în prezența unui avocat ales și a unui traducător de limbă sârbă, aceasta arătând că nu are obiecțiuni cu privire la identitatea sa, cunoaște motivul reținerii și i s-au adus la cunoștință motivele pentru care este urmărită, însă a arătat că nu este de acord să fie predată autorităților bulgare, că nu cunoaște nimic în legătură cu infracțiunea de care este acuzată, că este bolnavă și nu poate suporta regimul arestului preventiv.

Instanța de fond a constatat că solicitarea de arestare provizorie s-a făcut în baza unei semnalări SIS, conform art. 101 din Legea nr. 302/2004, în regim de urgență, această semnalare fiind însoțită de datele cerute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (republicată), cu referire la mandatul european de arestare, dar au fost atașate și formularele necesare (A și M) prevăzute de art. 94 și art. 95 din Convenția de aplicare a acordului Schengen, astfel că această semnalare are valoarea, în speță, a unui mandat european de arestare, așa cum prevede și art. 9 alin. (3) din Decizia-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI), datele comunicate și atașate semnalării fiind suficiente pentru a justifica arestarea în caz de urgență, pe o perioadă de 5 zile, de la data de 11 decembrie 2013 până la data de 15 decembrie 2013, inclusiv, așa cum prevede art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 (republicată).

În cauză, s-a solicitat autorităților bulgare transmiterea mandatului european de arestare, motiv pentru care s-a fixat termen la data de 13 decembrie 2013, pentru ca acesta să fie prezentat instanței, tradus în limba română.

Pentru termenul din 13 decembrie 2013, a fost depus la dosar mandatul european de arestare nr. P-1579 din 13 emis la data de 19 noiembrie 2013 de către Procuratura Raională Sofia, Republica Bulgaria, menționându-se că împotriva persoanei solicitate au fost pronunțate două sentințe de condamnare, la data de 18 septembrie 2012, în Dosarul nr. 2847/2011, de către Tribunalul Raional Sofia, secția penală (sentință confirmată prin sentința din data de 18 aprilie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 5324/2012, de Tribunalul orășenesc Sofia, secția penală), respectiv la data de 05 mai 2004, în Dosarul nr. 310/2004, de Tribunalul Raional Slivnitsa. Pedepsele aplicate prin cele două sentințe au fost cumulate, stabilindu-se ca persoana solicitată să execute o pedeapsă de 2 ani închisoare, arătându-se totodată că aceasta va fi informată personal asupra dreptului său de a cere reluarea procesului cu participarea sa personală, când speța va putea fi reanalizată pe fond, inclusiv cu privire la noi dovezi, care ar putea conduce la anularea actului inițial. S-a mai arătat că legislația națională a Bulgariei dă garanții legale, în legătură cu faptul că, la cererea unui condamnat în contumacie, predat de un alt stat Republicii Bulgaria, dosarul/cauza penală se reia pentru infracțiunea pentru care s-a pronunțat extrădarea, în cazul condamnării în contumacie - art. 422 alin. (1) pct. 6, coroborat cu art. 423 alin. (5) C. pen. bulgar. S-a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare față de persoana solicitată, arestarea acesteia în vederea predării și predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare bulgare, motivat de faptul că aceasta a fost condamnată la pedeapsa închisorii, pentru comiterea pe teritoriul Bulgariei a infracțiunilor prevăzute de art. 210 alin. (1) pct. 5, coroborat cu art. 209 alin. (1) parag. 1, de art. 279 alin. (1) parag. 2, coroborat cu art. 18 alin. (1) parag. 1 și de art. 316 parag. 2 coroborat cu art. 308 alin. (2) parag. 2, coroborat cu alin. (1) parag. 2 C. pen. al Republicii Bulgaria.

Mandatul european de arestare a fost depus la dosar, tradus în limba română de traducător autorizat și a fost comunicat persoanei solicitate, tradus în limba sârbă, de traducător autorizat.

Din actele depuse a rezultat că persoana solicitată a fost asistată de avocat ales.

Instanța de fond, verificând actele și lucrările dosarului, a constatat că cererea Parchetului este întemeiată.

S-a reținut că mandatul european de arestare îndeplinește cerințele Deciziei-cadru a Consiliului Uniunii Europene nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 și ale Legii nr. 302/2004 (republicată), fiind emis de autoritățile judiciare competente ale unui stat membru al Uniunii Europene (Republica Bulgaria), transmis autorităților judiciare române competente, privește urmărirea persoanei solicitate pentru executarea unei pedepse cu închisoare, aplicată pentru comiterea unor fapte penale pe teritoriul Bulgariei, dintre cele prevăzute în anexa mandatului european de arestare și de art. 96 din Legea nr. 302/2004 (pct. 8 - fraudă, inclusiv cea care presupune atingerea intereselor financiare al Uniunii Europene, în înțelesul Convenției din data de 26 iulie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunității Europene), situație în care acestea nu sunt supuse verificării îndeplinirii condiției dublei încriminări, împotriva persoanei solicitate fiind emis, la data de 19 noiembrie 2013, de către autoritățile judiciare bulgare, mandatul european de arestare nr. P-1579/13.

S-a constatat, astfel, că sunt îndeplinite cerințele de ordin formal prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004 (republicată) și nu există niciun motiv de refuz la executare, dintre cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004 (republicată).

La termenul fixat (13 decembrie 2013), instanța a verificat, potrivit art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (republicată), identitatea persoanei solicitate, fiindu-i adus la cunoștință conținutul mandatului european de arestare, drepturile prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004 (republicată), precum și regula specialității, prevăzută de art. 115 din legea menționată, cu consecințele aplicării acesteia.

Cu privire la identitatea persoanei solicitate, s-a constatat că, deși aceasta, la termenul din data de 11 decembrie 2013 (când s-a judecat solicitarea de arestare în baza semnalării SIRENE), nu a avut obiecțiuni cu privire la identitatea sa, corespunzător celor menționate în semnalare, la termenul din 13 decembrie 2013 (când s-a judecat sesizarea de punere în executare a mandatului european de arestare), a formulat obiecțiuni cu privire la identitatea sa. Astfel, a arătat că, deși data de naștere menționată în mandatul european de arestare este data sa de naștere, nu este persoana la care se referă mandatul, obiecțiunile fiind referitoare la modul de scriere a numelui și prenumelui, la numele străzii și orașului, precum și la denumirea țării al cărei cetățean este, nefiind vorba despre Republica Serbia și Muntenegru (cum se menționează în mandat), ci despre Republica Serbia.

Instanța de fond a constatat că aceste susțineri ale persoanei solicitate nu sunt veritabile obiecțiuni cu privire la identitatea sa, ci doar susțineri fără suport, prin care aceasta încearcă să împiedice punerea în executare a mandatului european de arestare. Din actele dosarului s-a constatat că data de naștere a persoanei solicitate este aceeași cu cea menționată în mandat, aceasta nu a formulat inițial obiecțiuni cu privire la identitate, în permisul de ședere temporară în România, este menționat numele C.J., în permisul de conducere eliberat de autoritățile sârbe este menționat numele C.J., iar în pașaportul eliberat de autoritățile Republicii S. este, de asemenea, menționat numele și prenumele C.J., cu precizarea locului nașterii și a domiciliului.

Împrejurarea că în mandatul european de arestare sunt menționate forme diferite de scriere, doar a numelui, respectiv C. (K.), nu a putut conduce la constatarea că persoana la care se referă mandatul nu este persoana solicitată, respectiv C.J., aceste diferențe ținând de grafia limbii de scriere a numelui și prenumelui, în condițiile în care persoana solicitată este cetățean sârb, mandatul a fost emis de autoritățile judiciare bulgare, iar autoritățile române folosesc grafia limbii române, la originea căreia se află limba latină.

Persoana solicitată a fost întrebată dacă își exprimă consimțământul la predare, aducându-i-se la cunoștință caracterul irevocabil al acestuia, astfel cum prevede art. 103 alin. (3) din aceeași lege.

Persoana solicitată, cu asigurarea asistenței juridice prin avocat ales, a declarat că nu este de acord să fie predată către autoritățile judiciare bulgare, dar, în măsura în care această măsură se va dispune, solicită respectarea drepturilor conferite de regula specialității.

Față de această situație și având în vedere dispozițiile art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 (republicată), precum și lipsa oricărui motiv de refuz la executare dintre cele prevăzute de art. 98 din lege și constatând îndeplinite cerințele legale pentru punerea în executare a mandatului european de executare, instanța de fond, în temeiul art. 107 din Legea nr. 302/2004 (republicată), a admis cererea Parchetului și a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, apreciind ca fiind justificată arestarea persoanei solicitate în vederea predării, pe o perioadă de 24 zile, de la data de 16 decembrie 2013, până la data de 08 ianuarie 2014, inclusiv.

S-a luat act că persoana solicitată nu a consimțit la predare, dar a solicitat respectarea regulii specialității.

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare bulgare, cu respectarea regulii specialității și a garanțiilor oferite, respectiv dreptul de a ataca hotărârile de condamnare și s-a constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată din data de 10 decembrie 2013.

Împotriva sentinței penale anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs persoana solicitată C.J., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Concluziile formulate de reprezentantul parchetului, de apărătorul recurentului persoană solicitată și ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că autoritățile judiciare bulgare au efectuat cercetări împotriva persoanei solicitate C.J. pentru săvârșirea infracțiunilor de fraudă, atac împotriva regimului de frontieră și uz de fals, prevăzute de art. 210 alin. (1) pct. 5, coroborat cu art. 209 alin. (1) parag. 1, de art. 279 alin. (1) parag. 2, coroborat cu art. 18 alin. (1) parag. 1 și de art. 316 parag. 2 coroborat cu art. 308 alin. (2) parag. 2, coroborat cu alin. (1) parag. 2 C. pen. al Republicii Bulgaria.

Se reține, de asemenea, că împotriva persoanei solicitate s-a emis, la data de 19 noiembrie 2013, mandatul european de arestare nr. P-1579/13, de către Procuratura Raională Sofia, în vederea executării unei pedepse cu închisoarea, aplicată pentru comiterea unor fapte penale pe teritoriul Republicii Bulgaria, mandatul având la bază sentința din data de 18 septembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 2847/2011 de Tribunalul Raional Sofia - confirmată prin sentința din data de 18 aprilie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 5324/2012 de Tribunalul Orășenesc Sofia, secția penală, precum și sentința din data de 05 mai 2004, pronunțată în Dosarul nr. 310/2004 de Tribunalul Raional Slivnitsa - Republica Bulgaria.

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului Uniunii Europene nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

Pe de altă parte, potrivit art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu ocazia pronunțării asupra executării mandatului european de arestare, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Analizând actele dosarului, se constată că mandatul european de arestare are conținutul și forma prevăzute de art. 86 din legea anterior menționată, că faptele imputate persoanei solicitate dau loc la predare, conform art. 96 din Legea nr. 302/2004, republicată și că nu există motive de refuz dintre cele menționate în art. 98 din aceeași lege.

Susținerea recurentului în sensul că nu ar fi persoana solicitată de autoritățile judiciare bulgare, nu poate fi primită, având în vedere înscrisurile depuse în ședință publică în fața instanței de recurs de către apărătorul ales al recurentului persoană solicitată, dar și declarațiile date de acesta din urmă în prezenta cauză, din care rezultă că este persoana indicată în cuprinsul mandatului european de arestare. Astfel, din declarația dată de persoana solicitată C.J. în fața instanței de recurs, rezultă că acesta este fiul lui I. și S., iar în fața instanței de fond, la termenul din data de 11 decembrie 2013, când s-a judecat solicitarea de arestare în baza semnalării SIRENE, acesta, asistat fiind de apărătorul său ales, a declarat că este persoana la care se referă semnalarea, că i-a fost adus la cunoștință motivul reținerii și că nu are obiecțiuni cu privire la identitate, data și locul nașterii fiind corespunzătoare cu cele indicate în actele de la dosar, obiecțiunile cu privire la identitate fiind formulate ulterior, cu referire la modul de scriere a numelui și prenumelui, la denumirea străzii și orașului, precum și a țării al cărei cetățean este, în sensul nu este vorba despre Republica Serbia și Muntenegru (cum se menționează în mandat), ci despre Republica Serbia.

Astfel, se constată că, în realitate, critica recurentului vizează o neconcordanță în legătură cu modul de scriere a numelui și prenumelui, însă diferențele existente în acest sens sunt doar aspecte legate de grafia limbii de scriere (sârbă/bulgară/română), celelalte date de stare civilă fiind cele menționate în cuprinsul mandatului european de arestare.

De asemenea, susținerile recurentului persoană solicitată în sensul că nu ar fi vinovat de comiterea faptelor și că starea de sănătate nu îi permite să urmeze un tratament corespunzător în regim de detenție, nu pot fi primite, recurentul având posibilitatea de a-și formula apărările de fond în fața instanțelor judecătorești bulgare - reținându-se în acest sens și faptul că legislația națională a Republicii Bulgaria oferă garanții legale, persoana solicitată având dreptul de a cere reluarea procesului, cu participarea sa personală, când speța va putea fi reanalizată pe fond, inclusiv cu privire la noi dovezi, care ar putea conduce la anularea actului inițial -, instanța română, în baza principiilor enunțate, neputând examina respectivele apărări.

Față de considerentele ce preced, se constată că hotărârea atacată, de predare a persoanei solicitate către autoritățile judiciare solicitante a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie și că motivele de recurs invocate și opoziția la predare nu sunt întemeiate.

În consecință, Înalta Curte constată că, în cauză, s-a pronunțat o soluție legală și temeinică, astfel încât, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de persoana solicitată C.J., ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul persoană solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, conform dispozitivului.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă sârbă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată C.J. împotriva Sentinței penale nr. 664 din 13 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 280 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă sârbă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 ianuarie 2014.

Procesat de GGC - GV