ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3023/2014

Asupra contestației de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 299/F/DL din 12 noiembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 27 octombrie 2014 de către judecătorul pentru anchetă preliminară din cadrul Tribunalului din Bologna (Italia), privind pe persoana solicitată G.M.

A dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 12 noiembrie 2014 până la data 11 decembrie 2014 inclusiv, și predarea acesteia, în stare de arest, în vederea efectuării urmăririi penale și judecării de către autoritățile italiene cu privire la infracțiunile ce fac obiectul prezentului mandat, cu respectarea regulii specialității și sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România. A constatat că persoana solicitată a fost reținută pentru 24 de ore la data de 12 noiembrie 2014. A dispus comunicarea prezentei hotărâri către autoritatea emitentă, Ministerului Justiției și Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul I.G.P.R.

În baza art. 87 teza I din Legea nr. 302/2004 republicată, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 RON, a fost suportat din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele: La data de 12 noiembrie 2014 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, sub nr. 6799/2/2014, sesizarea nr. 1950/II-5/2014 formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, cu propunerea de luare a măsurii arestării și de predare a persoanei solicitate G.M., cetățean român, în baza mandatului european de arestare, emis la data de 27 octombrie 2014 de către judecătorul pentru anchetă preliminară din cadrul Tribunalului din Bologna (Italia).

Persoana solicitată a fost prezentată în fața procurorului la data de 12 noiembrie 2014, procurorul dispunând măsura reținerii acesteia în cauză pe o perioadă de 24 de ore, de la data de 12 noiembrie 2014, ora 9.45, persoanei solicitate fiindu-i aduse la cunoștință existența mandatului și infracțiunile care au determinat emiterea acestuia de către autoritățile italiene și a fost prezentată instanței de judecată la termenul din 12 noiembrie 2014. În conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, judecătorul a verificat mai întâi identitatea persoanei solicitate, asigurându-se că acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege - română -, mandatul european de arestare.

De asemenea, potrivit alin. (3) din același art., judecătorul a adus la cunoștința persoanei solicitate drepturile prevăzute la art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată (și anume: dreptul de a fi informată cu privire la conținutul mandatului european de arestare, de a fi asistată de un apărător - ales sau numit din oficiu și, respectiv, la interpret - dacă nu vorbește sau nu înțelege limba română), efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. Persoana solicitată G.M. a declarat că este de acord cu predarea sa, dar că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității, întocmindu-se proces-verbal în acest sens, potrivit dispozițiilor art. 103 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Curtea a constatat că împotriva persoanei solicitate a fost emis mandatul european de arestare de către autoritățile din Italia la data de 27 octombrie 2014, acesta conținând toate informațiile necesare, mandatul fiind emis în lipsa persoanei solicitate pe baza mandatului de arestare preventivă (ordonanța nr. 16477/12 RGNR- 4710/14 RG GIP). S-a reținut săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 416 alin. (1), (2) și (5) lit. a) Legea nr. 146/2006, asociere în scopul de a comite infracțiuni, în special cele prevăzute la art. 43 alin. (1) lit. a) T.U. accize (D.L: 504/1995 modificată), cât și cele prevăzute de art. 483-491 bis C. pen., dar și infracțiunile referitoare fiscului și bancrută.

Faptele care fac obiectul mandatului european de arestare pentru care persoana este urmărită se presupune că au fost săvârșite începând cu luna decembrie 2012 reținându-se, în esență, în fapt, că: „În mod special, întrucât asocierea infracțională cu caracter transnațional era deja operativă în diferite state europene (cel puțin în Marea Britanie, Franța, Belgia, Olanda, Germania și Italia, aceasta se ocupa (în mai multe state) de comiterea infracțiunilor de tip fiscal în materie de accize, se ocupa în mod activ de deschiderea și/sau administrarea depozitelor finale prevăzute de art. 1 din T.U., de accize, de persoanele care beneficiau de suspendarea regimului de accize în scopul circulării în spațiul european a produselor alcoolice, depozite destinate primirii, doar în mod „virtual", a mărfurilor expediate prin intermediul EMCS (sistemul informatizat comunitar pentru controlul mișcărilor între Statele membre a produselor care beneficiază de suspendarea accizelor), de falsuri telematice (marfă care de fapt era destinată să circule „în negru" și expediată în diferite locuri de la depozitul fiscal, cu sustragerea acesteia la momentul achitării impozitelor - accize și TVA), în baza schemei bine pusă la punct și descrisă la capetele de acuzare B, F, H, J, L, N, P, R, W (în mod special, depozitele fiscale care aparțineau următorilor):

- D.S. BOLOGNA

SRL, cu sediul în S. Giovanni in Persiceto - sat S. Matteo della Decima; - B.B. Societa 1 Cooperativa, cu sediul în Torre Santa Susanna (BR); - firma individuală G.L., cu sediul în San Giorgio a Liri (FR); - I.T. - D. & B., cu sediul în Raiano (AQ), localitatea Caile Arcione; - F. & G. E.T. fără nr. di P. & C., cu sediul în Poggibonsi (ȘI), localitatea Fosei; - F. & B. SRL, cu sediul în Spino D'Adda (CR); - M.T. SRL, cu sediul în Roma (RM); - W.G.T., cu sediul în Torrita di Siena (ȘI); - G.C. SRL, cu sediul în Montesilvano (PE). În mod special, T.D., A.G. și G.M., în mod stabil, desfășurau în interesul grupării infracționale, activitatea de curieri de valută, transportând dintr-un loc în altul sume de bani pe care le distribuiau cu titlul de premiu între diferiți asociați.

Cu agravanta faptului că gruparea criminală era constituită dintr-un număr superior a zece persoane. În Italia și în mod special în sediile depozitelor fiscale mai sus indicate, cât și în străinătate (în mod special și cel puțin în Marea Britanie, Olanda, Germania și Franța), din luna decembrie 2012 și încă în curs." Din cuprinsul mandatului a rezultat că durata maximă a pedepsei pentru infracțiunea ce constituie obiectul mandatului este închisoarea de până la 5 ani. Judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că nu este incident în cauză niciun impediment la predare. S-a apreciat că faptele reținute în sarcina persoanei solicitate, astfel cum au fost expuse în cuprinsul mandatului european de arestare, se încadrează în două dintre categoriile de infracțiuni enumerate la art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată („1.

participarea la un grup criminal organizat" și „8. frauda, inclusiv cea care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene în înțelesul Convenției din 26 iulie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene"). Din examinarea actelor dosarului a rezultat că, în raport cu aceste infracțiuni, pentru care persoana solicitată nu a fost condamnată, nu este incidentă vreuna dintre situațiile care, conform dispozițiilor art. 98 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, constituie motiv obligatoriu sau opțional de refuz al executării mandatului european, iar persoana solicitată nu a formulat obiecțiuni la identitate, dându-și consimțământul la predare.

În continuare s-a reținut că mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritățile judiciare competente ale unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării și predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate, acesta executându-se pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, instanțele naționale neputându-se pronunța asupra vinovăției sau nevinovăției persoanei solicitate.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație persoana solicitată G.M., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 17 noiembrie 2014. Analizând contestația formulată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Înalta Curte o apreciază ca inadmisibilă din următoarele considerente: Prin sentința nr. 299/F/DL din data de 12 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a fost admisă, definitiv, sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 27 octombrie 2014 de către judecătorul pentru anchetă preliminară din cadrul Tribunalului din Bologna, privindu-l pe G.M.

Conform art. 103 din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru a pronunța o hotărâre cu privire la executarea unui mandat european de arestare, instanța trebuie să verifice, mai întâi, identitatea persoanei solicitate și să se asigure că acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare și, dacă este cazul hotărârea de condamnare dată în lipsă. Atunci când a fost transmisă de autoritatea emitentă, judecătorul îi înmânează persoanei solicitate hotărârea de condamnare dată în lipsă. Dacă este cazul, la cererea persoanei solicitate, judecătorul amână cauza o singură dată, cel mult 5 zile, și solicită autorității emitente transmiterea, în copie și în limba pe care persoana solicitată o înțelege, a hotărârii de condamnare date în lipsă.

Netransmiterea de către autoritatea emitentă a hotărârii de condamnare date în lipsă nu are niciun efect asupra continuării procedurii de executare a mandatului european de arestare și asupra predării persoanei solicitate. După primirea mandatului european de arestare, judecătorul aduce la cunoștința persoanei solicitate drepturile prevăzute la art. 104, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În cazul în care mandatul european de arestare a fost emis împotriva unui cetățean român, în vederea executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, judecătorul întreabă persoana solicitată dacă aceasta este de acord să execute pedeapsa sau măsura de siguranță în statul membru emitent.

În cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre consimțământul acesteia se întocmește un proces-verbal care se semnează de către judecător, grefier, apărător și persoana solicitată. În același proces-verbal se va menționa dacă persoana solicitată a renunțat sau nu la drepturile conferite de regula specialității. În cazul prevăzut la alin. (5), dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute la art. 98, judecătorul se poate pronunța prin sentință, potrivit art. 107, deopotrivă asupra arestării și predării persoanei solicitate.

Dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea. În cazurile prevăzute la alin. (5) și (7), atunci când judecătorul apreciază necesar să acorde un termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare, arestarea persoanei solicitate în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare se dispune prin încheiere motivată.

Potrivit dispozițiilor art. 108 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, hotărârea prin care se dispune cu privire la executarea mandatului european de arestare poate fi atacată cu contestație în termen de 5 zile de la pronunțare, cu excepția cazului în care persoana solicitată consimte la predare, situație în care hotărârea este definitivă. În declarația dată în fața judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel, secția a II-a penală, inculpatul G.M. a fost de acord cu predarea sa către autoritățile din Italia, aceste aspecte fiind menționate și în cuprinsul procesului verbal încheiat cu acea ocazie. Înalta Curte reține că hotărârea contestată a fost dată cu respectarea dispozițiilor legale, contestatorul G.M., formulând prezenta cale de atac împotriva unei hotărâri definitive.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României. Pentru aceste considerente Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația persoanei solicitate, întrucât aceasta a fost formulată împotriva unei sentințe definitive. În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatorul la plata sumei de 520 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de persoana solicitată G.M. împotriva sentinței penale nr. 299/F/DL din data de 12 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală. Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 520 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 noiembrie 2014.