ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3023/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3023/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra contestației
de față;
În baza lucrărilor
din dosar constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 299/F/DL
din 12 noiembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza
art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, a admis sesizarea Parchetului
de pe lângă Curtea de Apel București și a dispus punerea în executare a mandatului
european de arestare emis la data de 27 octombrie 2014 de către judecătorul pentru
anchetă preliminară din cadrul Tribunalului din Bologna (Italia), privind pe persoana
solicitată G.M.
A dispus arestarea
persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 12 noiembrie 2014
până la data 11 decembrie 2014 inclusiv, și predarea acesteia, în stare de arest,
în vederea efectuării urmăririi penale și judecării de către autoritățile italiene
cu privire la infracțiunile ce fac obiectul prezentului mandat, cu respectarea regulii
specialității și sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă
de libertate, persoana predată să fie transferată în România.
A constatat că
persoana solicitată a fost reținută pentru 24 de ore la data de 12 noiembrie 2014.
A dispus comunicarea
prezentei hotărâri către autoritatea emitentă, Ministerului Justiției și Centrului
de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul I.G.P.R.
În baza art. 87
teza I din Legea nr. 302/2004 republicată, cheltuielile judiciare avansate de stat
au rămas în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului
din oficiu, în cuantum de 200 RON, a fost suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța
astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 12
noiembrie 2014 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, sub nr. 6799/2/2014,
sesizarea nr. 1950/II-5/2014 formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel București, cu propunerea de luare a măsurii arestării și de predare
a persoanei solicitate G.M., cetățean român, în baza mandatului european de arestare,
emis la data de 27 octombrie 2014 de către judecătorul pentru anchetă preliminară
din cadrul Tribunalului din Bologna (Italia).
Persoana solicitată
a fost prezentată în fața procurorului la data de 12 noiembrie 2014, procurorul
dispunând măsura reținerii acesteia în cauză pe o perioadă de 24 de ore, de la data
de 12 noiembrie 2014, ora 9.45, persoanei solicitate fiindu-i aduse la cunoștință
existența mandatului și infracțiunile care au determinat emiterea acestuia de către
autoritățile italiene și a fost prezentată instanței de judecată la termenul din
12 noiembrie 2014.
În conformitate
cu dispozițiile art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, judecătorul
a verificat mai întâi identitatea persoanei solicitate, asigurându-se că acesteia
i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege - română -, mandatul european
de arestare.
De asemenea, potrivit
alin. (3) din același art., judecătorul a adus la cunoștința persoanei solicitate
drepturile prevăzute la art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată (și anume: dreptul
de a fi informată cu privire la conținutul mandatului european de arestare, de a
fi asistată de un apărător - ales sau numit din oficiu și, respectiv, la interpret
- dacă nu vorbește sau nu înțelege limba română), efectele regulii specialității,
precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă,
punându-i în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi
caracterul irevocabil al acestuia.
Persoana solicitată
G.M. a declarat că este de acord cu predarea sa, dar că nu renunță la drepturile
conferite de regula specialității, întocmindu-se proces-verbal în acest sens, potrivit
dispozițiilor art. 103 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Curtea a constatat
că împotriva persoanei solicitate a fost emis mandatul european de arestare de către
autoritățile din Italia la data de 27 octombrie 2014, acesta conținând toate informațiile
necesare, mandatul fiind emis în lipsa persoanei solicitate pe baza mandatului de
arestare preventivă (ordonanța nr. 16477/12 RGNR- 4710/14 RG GIP).
S-a reținut săvârșirea
infracțiunilor prevăzute de art. 416 alin. (1), (2) și (5) lit. a) Legea nr. 146/2006,
asociere în scopul de a comite infracțiuni, în special cele prevăzute la art. 43
alin. (1) lit. a) T.U. accize (D.L: 504/1995 modificată), cât și cele prevăzute
de art. 483-491 bis C. pen., dar și infracțiunile referitoare fiscului și bancrută.
Faptele care fac
obiectul mandatului european de arestare pentru care persoana este urmărită se presupune
că au fost săvârșite începând cu luna decembrie 2012 reținându-se, în esență, în
fapt, că:
„În mod special,
întrucât asocierea infracțională cu caracter transnațional era deja operativă în
diferite state europene (cel puțin în Marea Britanie, Franța, Belgia, Olanda, Germania
și Italia, aceasta se ocupa (în mai multe state) de comiterea infracțiunilor de
tip fiscal în materie de accize, se ocupa în mod activ de deschiderea și/sau administrarea
depozitelor finale prevăzute de art. 1 din T.U., de accize, de persoanele care beneficiau
de suspendarea regimului de accize în scopul circulării în spațiul european a produselor
alcoolice, depozite destinate primirii, doar în mod „virtual", a mărfurilor
expediate prin intermediul EMCS (sistemul informatizat comunitar pentru controlul
mișcărilor între Statele membre a produselor care beneficiază de suspendarea accizelor),
de falsuri telematice (marfă care de fapt era destinată să circule „în negru"
și expediată în diferite locuri de la depozitul fiscal, cu sustragerea acesteia
la momentul achitării impozitelor - accize și TVA), în baza schemei bine pusă la
punct și descrisă la capetele de acuzare B, F, H, J, L, N, P, R, W (în mod special,
depozitele fiscale care aparțineau următorilor):
- D.S. BOLOGNA
SRL, cu sediul în S. Giovanni in Persiceto - sat S. Matteo della Decima;
- B.B. Societa
1
Cooperativa, cu sediul în Torre Santa Susanna (BR);
- firma individuală
G.L., cu sediul în San Giorgio a Liri (FR);
- I.T. - D. &
B., cu sediul în Raiano (AQ), localitatea Caile Arcione;
- F. & G.
E.T. fără nr. di P. & C., cu sediul în Poggibonsi (ȘI), localitatea Fosei;
- F. & B.
SRL, cu sediul în Spino D'Adda (CR);
- M.T. SRL, cu
sediul în Roma (RM);
- W.G.T., cu sediul
în Torrita di Siena (ȘI);
- G.C. SRL, cu
sediul în Montesilvano (PE).
În mod special,
T.D., A.G. și G.M., în mod stabil, desfășurau în interesul grupării infracționale,
activitatea de curieri de valută, transportând dintr-un loc în altul sume de bani
pe care le distribuiau cu titlul de premiu între diferiți asociați.
Cu agravanta faptului
că gruparea criminală era constituită dintr-un număr superior a zece persoane.
În Italia și în
mod special în sediile depozitelor fiscale mai sus indicate, cât și în străinătate
(în mod special și cel puțin în Marea Britanie, Olanda, Germania și Franța), din
luna decembrie 2012 și încă în curs."
Din cuprinsul
mandatului a rezultat că durata maximă a pedepsei pentru infracțiunea ce constituie
obiectul mandatului este închisoarea de până la 5 ani.
Judecătorul de
drepturi și libertăți a apreciat că nu este incident în cauză niciun impediment
la predare.
S-a apreciat că
faptele reținute în sarcina persoanei solicitate, astfel cum au fost expuse în cuprinsul
mandatului european de arestare, se încadrează în două dintre categoriile de infracțiuni
enumerate la art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată („1. participarea
la un grup criminal organizat" și „8. frauda, inclusiv cea care aduce atingere
intereselor financiare ale Uniunii Europene în înțelesul Convenției din 26 iulie
1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene").
Din examinarea
actelor dosarului a rezultat că, în raport cu aceste infracțiuni, pentru care persoana
solicitată nu a fost condamnată, nu este incidentă vreuna dintre situațiile care,
conform dispozițiilor art. 98 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată,
constituie motiv obligatoriu sau opțional de refuz al executării mandatului european,
iar persoana solicitată nu a formulat obiecțiuni la identitate, dându-și consimțământul
la predare.
În continuare
s-a reținut că mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritățile
judiciare competente ale unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării
și predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate în scopul efectuării
urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse sau măsuri privative de
libertate, acesta executându-se pe baza principiului recunoașterii și încrederii
reciproce, instanțele naționale neputându-se pronunța asupra vinovăției sau nevinovăției
persoanei solicitate.
Împotriva acestei
hotărâri a formulat contestație persoana solicitată G.M., cauza fiind înregistrată
pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 17 noiembrie 2014.
Analizând contestația
formulată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Înalta Curte o apreciază
ca inadmisibilă din următoarele considerente:
Prin sentința
nr. 299/F/DL din data de 12 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București,
secția a II-a penală, a fost admisă, definitiv, sesizarea Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel București și s-a dispus punerea în executare a mandatului european
de arestare emis la data de 27 octombrie 2014 de către judecătorul pentru anchetă
preliminară din cadrul Tribunalului din Bologna, privindu-l pe G.M.
Conform art. 103
din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru a pronunța o hotărâre cu privire la
executarea unui mandat european de arestare, instanța trebuie să verifice, mai întâi,
identitatea persoanei solicitate și să se asigure că acesteia i s-a comunicat, în
copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare și, dacă este
cazul hotărârea de condamnare dată în lipsă. Atunci când a fost transmisă de autoritatea
emitentă, judecătorul îi înmânează persoanei solicitate hotărârea de condamnare
dată în lipsă.
Dacă este cazul,
la cererea persoanei solicitate, judecătorul amână cauza o singură dată, cel mult
5 zile, și solicită autorității emitente transmiterea, în copie și în limba pe care
persoana solicitată o înțelege, a hotărârii de condamnare date în lipsă. Netransmiterea
de către autoritatea emitentă a hotărârii de condamnare date în lipsă nu are niciun
efect asupra continuării procedurii de executare a mandatului european de arestare
și asupra predării persoanei solicitate.
După primirea
mandatului european de arestare, judecătorul aduce la cunoștința persoanei solicitate
drepturile prevăzute la art. 104, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea
de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere
consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil
al acestuia.
În cazul în care
mandatul european de arestare a fost emis împotriva unui cetățean român, în vederea
executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, judecătorul
întreabă persoana solicitată dacă aceasta este de acord să execute pedeapsa sau
măsura de siguranță în statul membru emitent.
În cazul în care
persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre consimțământul
acesteia se întocmește un proces-verbal care se semnează de către judecător, grefier,
apărător și persoana solicitată. În același proces-verbal se va menționa dacă persoana
solicitată a renunțat sau nu la drepturile conferite de regula specialității.
În cazul prevăzut
la alin. (5), dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării
prevăzute la art. 98, judecătorul se poate pronunța prin sentință, potrivit
art. 107, deopotrivă asupra arestării și predării persoanei solicitate.
Dacă persoana
solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura
de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate,
care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre
motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventuale obiecții
în ceea ce privește identitatea.
În cazurile prevăzute
la alin. (5) și (7), atunci când judecătorul apreciază necesar să acorde un termen
pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare, arestarea persoanei solicitate
în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare se dispune prin
încheiere motivată.
Potrivit dispozițiilor
art. 108 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, hotărârea prin care se dispune
cu privire la executarea mandatului european de arestare poate fi atacată cu contestație
în termen de 5 zile de la pronunțare, cu excepția cazului în care persoana solicitată
consimte la predare, situație în care hotărârea este definitivă.
În declarația
dată în fața judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel,
secția a II-a penală, inculpatul G.M. a fost de acord cu predarea sa către autoritățile
din Italia, aceste aspecte fiind menționate și în cuprinsul procesului verbal încheiat
cu acea ocazie.
Înalta Curte reține
că hotărârea contestată a fost dată cu respectarea dispozițiilor legale, contestatorul
G.M., formulând prezenta cale de atac împotriva unei hotărâri definitive.
O hotărâre judecătorească
nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte
cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție
prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute
de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.
Recunoașterea
unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie
o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional
al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație
inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale
privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele
competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului
stabilit prin art. 126 din Constituția României.
Pentru aceste
considerente Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația persoanei solicitate,
întrucât aceasta a fost formulată împotriva unei sentințe definitive.
În temeiul
art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatorul la plata sumei de 520 RON,
cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând
onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă,
contestația formulată de persoana solicitată G.M. împotriva sentinței penale
nr. 299/F/DL din data de 12 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București,
secția a II-a penală.
Obligă contestatorul
persoană solicitată la plata sumei de 520 RON cheltuieli judiciare către stat, din
care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se
va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 20 noiembrie 2014.