ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2781/2014

Asupra contestației

de față ;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 332/F din 24 septembrie

2014 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a admis sesizarea formulată

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În temeiul art. 103

alin. (5), (6) și art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a

dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de

la data de 25 martie 2013, de Parchetul Munchen II, în Dosarul nr. 35 Js

38636/12, față de persoana solicitată M.I.

S-a luat act de

consimțământul la predare exprimat de persoana solicitată, conform art. 103

alin. (5) din Legea nr. 302/2004, republicată și că acesta renunță în mod

expres la drepturile conferite de regula specialității, conform art. 115 alin.

(4) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.

S-a dispus predarea

persoanei solicitate M.I. către autoritățile judiciare germane.

S-a dispus arestarea

persoanei solicitate M.I., în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile,

respectiv de la data de 24 septembrie 2014 la data de 23 octombrie 2014,

inclusiv.

S-a constatat că persoana

solicitată a fost reținută provizoriu pentru 24 de ore, începând cu data de 12

septembrie 2014, și arestată provizoriu de la data de 13 septembrie 2014 la

data de 23 septembrie 2014.

În temeiul art. 275

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în

sarcina acestuia.

Onorariul avocatului

din oficiu, în cuantum de 320 lei, urmează a se suporta din fondul Ministerului

Justiției.

Pentru a se pronunța

această hotărâre, s-au reținut următoarele:

Prin sesizarea nr.

1520/11-5/2014 din 13 septembrie 2014, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București a transmis lucrarea, având ca obiect punerea în executare a

mandatului european de arestare, emis de autoritățile judiciare din Germania,

față de numitul M.I., urmărit internațional pentru infracțiunile prevăzute de

secțiunea 303 subsecțiunea 1, 303 c, subsecțiunea 1244a nr. 2, 242,243

subsecțiunea 1 paragraful 2 C. pen. german.

Împotriva persoanei

solicitate s-a luat măsura reținerii din data de 12 septembrie 2014, ora 14:45,

pe timp de 24 de ore.

Alăturat sesizării,

la dosar s-au depus: proces-verbal conform art. 199 C. proc. pen. și art. 100

alin. (4) din Legea nr. 302/2004, ordonanța de reținere, proces verbal de

înștiințare, fișă cazier judiciar, fișă individuală, proces verbal de aducere

la cunoștință și identificare și verificare, fișă dactiloscopică, proces verbal

de predare și de depistare, informații Sirene. La termenul de judecată a fost

audiat M.I., care nu a avut obiecțiuni cu privire la identitate și a apreciat

că i-au fost respectate toate drepturile procesuale.

A mai declarat că

este de acord cu predarea sa și că nu se prevalează de regula specialității.

La termenul din data

de 24 septembrie 2014 a fost depus la dosar mandatul european de arestare,

tradus în limba română, un exemplar fiind înmânat persoanei solicitate.

Împotriva Sentinței

penale nr. 332/F din 24 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția I

penală, a formulat contestație persoana solicitată M.I., care, prin apărătorul

desemnat din oficiu a susținut că nu și-a dat consimțământul la predare.

Examinând contestația

formulată, raportat la hotărârea atacată, constată că aceasta este nefondată.

Constată că hotărârea

Curții de Apel București a fost dată cu mențiune definitivă, dar aceasta

raportat la dispozițiile art. 108 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 având în

vedere că persoana solicitată și-a dat consimțământul la predare către

autoritățile judiciare germane (declarația din 13 septembrie 2014, declarația

24 septembrie 2014 și proces-verbal 24 septembrie 2014 - Dosar nr. 5665/2/2014

al Curții de Apel București, secția a II-a penală).

Astfel, Înalta Curte

va analiza contestația formulată raportat la soluția de arestare a

contestatorului persoană solicitată, soluție față de care hotărârea atacată nu

este definitivă.

Prin adresa nr.

152/11-5/2014 din 13 septembrie 2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București s-a înaintat Curții de Apel București sesizarea privind punerea în

executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din

Germania față de numitul M.I., sesizarea fiind efectuată în procedura art. 102

din Legea nr. 302/2004 actualizată la data de 1 februarie 2014, privind

arestarea lui M.I.

Din adresă rezultă că

persoana solicitată M.I. este urmărit internațional pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de secțiunea 303 subsecțiunea 1, 303 c, subsecțiunea

1244a nr. 2, 242, 243 subsecțiunea 1 paragraful 2 C. pen. german.

S-a precizat în

mandatul european de arestare că infracțiunile pentru care a fost emis mandatul

european de arestare pe numele lui M.I. se pedepsesc cu o pedeapsă sau o măsură

de siguranță privativă de libertate de 10 ani pentru fiecare caz, în total 15

ani.

Față de o asemenea

situație, Înalta Curte este datoare să constate dacă arestarea persoanei

solicitate este cerută cu încălcarea exigențelor art. 5 din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului, care reprezintă o protecție împotriva

atingerilor arbitrare aduse libertății, în scopul reducerii riscului

arbitrariului și al preeminenței dreptului, precum și cu privire la existența

și persistența unor indicii serioase cu privire la vinovăția persoanei acuzate,

precum și gravitatea infracțiunii săvârșite și dacă justifică, în sine, o

detenție îndelungată.

Din analiza

dispozițiilor legale enunțate anterior, precum și din economia celorlalte

dispoziții din legea specială care reglementează executarea unui mandat

european de arestare, rezultă că rolul instanței române, în această procedură,

se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului -aspectele legate

de existența faptelor imputate, respectiv dacă temeinicia măsurii deținerii

provizorii exced analizei impuse de dispozițiile Legii nr. 302/2004 - la

soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea ridicate de persoana

solicitată și a motivelor de refuz al predării pe care aceasta le poate invoca.

Rațiunea mandatului

european de arestare constă în necesitatea de a se asigura că infractorii nu se

pot sustrage justiției pe întreg teritoriul Uniunii Europene, el reprezentând

instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului

emitent pentru instrumentarea procedurilor penale.

Mandatul european de

arestare se execută, astfel cum prevăd dispozițiile art. 99, art. 103 din Legea

nr. 302/2004, modificată la 1 februarie 2014 pe baza principiului recunoașterii

și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a

Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial

al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Cât privește

respectarea dispozițiilor art. 5 paragraful 1 lit. c) din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține

că, potrivit textului, privarea de libertate a unei persoane este considerată

ca fiind legitimă dacă a fost arestată sau deținută în vederea aducerii sale în

fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de

a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede

în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după

săvârșirea acesteia.

Prin dispozițiile

anterior invocate, se recunoaște dreptul de a reține o persoană pe baza unei

suspiciuni rezonabile de a fi comis o infracțiune recunoscută ca atare de legea

internă.

Nu există, însă, o

definiție a noțiunii de motive verosimile sau motive plauzibile, Curtea

Europeană statuând că acestea urmează a fi examinate de statele naționale în

raport cu circumstanțele fiecărui caz în parte.

În atare condiții,

existând un mandat european de arestare, se impunea ca instanța de fond să se

conformeze dispozițiilor art. 103 alin. (5) și (6) și art. 107 din Legea nr.

302/2004.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată

de persoana solicitată M.I. împotriva Sentinței penale nr. 332/F din 24

septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția I penală.

Văzând dispozițiile

art. 275 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

neîntemeiată, contestația formulată de persoana solicitată M.I. împotriva

Sentinței penale nr. 332/F din 24 septembrie 2014 a Curții de Apel București,

secția I penală.

Obligă contestatorul

inculpat la plata sumei de 520 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 octombrie 2014.

Procesat de GGC - GV