ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2781/2014

Asupra contestației de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea nr. 332/F din 24 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. În temeiul art. 103 alin. (5), (6) și art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de la data de 25 martie 2013, de Parchetul Munchen II, în Dosarul nr. 35 Js 38636/12, față de persoana solicitată M.I. S-a luat act de consimțământul la predare exprimat de persoana solicitată, conform art. 103 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, republicată și că acesta renunță în mod expres la drepturile conferite de regula specialității, conform art. 115 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.

S-a dispus predarea persoanei solicitate M.I. către autoritățile judiciare germane. S-a dispus arestarea persoanei solicitate M.I., în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la data de 24 septembrie 2014 la data de 23 octombrie 2014, inclusiv. S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută provizoriu pentru 24 de ore, începând cu data de 12 septembrie 2014, și arestată provizoriu de la data de 13 septembrie 2014 la data de 23 septembrie 2014. În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 320 lei, urmează a se suporta din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța această hotărâre, s-au reținut următoarele: Prin sesizarea nr. 1520/11-5/2014 din 13 septembrie 2014, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a transmis lucrarea, având ca obiect punerea în executare a mandatului european de arestare, emis de autoritățile judiciare din Germania, față de numitul M.I., urmărit internațional pentru infracțiunile prevăzute de secțiunea 303 subsecțiunea 1, 303 c, subsecțiunea 1244a nr. 2, 242,243 subsecțiunea 1 paragraful 2 C. pen. german. Împotriva persoanei solicitate s-a luat măsura reținerii din data de 12 septembrie 2014, ora 14:45, pe timp de 24 de ore. Alăturat sesizării, la dosar s-au depus: proces-verbal conform art. 199 C. proc.

pen. și art. 100 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, ordonanța de reținere, proces verbal de înștiințare, fișă cazier judiciar, fișă individuală, proces verbal de aducere la cunoștință și identificare și verificare, fișă dactiloscopică, proces verbal de predare și de depistare, informații Sirene. La termenul de judecată a fost audiat M.I., care nu a avut obiecțiuni cu privire la identitate și a apreciat că i-au fost respectate toate drepturile procesuale. A mai declarat că este de acord cu predarea sa și că nu se prevalează de regula specialității. La termenul din data de 24 septembrie 2014 a fost depus la dosar mandatul european de arestare, tradus în limba română, un exemplar fiind înmânat persoanei solicitate.

Împotriva Sentinței penale nr. 332/F din 24 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția I penală, a formulat contestație persoana solicitată M.I., care, prin apărătorul desemnat din oficiu a susținut că nu și-a dat consimțământul la predare. Examinând contestația formulată, raportat la hotărârea atacată, constată că aceasta este nefondată. Constată că hotărârea Curții de Apel București a fost dată cu mențiune definitivă, dar aceasta raportat la dispozițiile art. 108 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 având în vedere că persoana solicitată și-a dat consimțământul la predare către autoritățile judiciare germane (declarația din 13 septembrie 2014, declarația 24 septembrie 2014 și proces-verbal 24 septembrie 2014 - Dosar nr. 5665/2/2014 al Curții de Apel București, secția a II-a penală).

Astfel, Înalta Curte va analiza contestația formulată raportat la soluția de arestare a contestatorului persoană solicitată, soluție față de care hotărârea atacată nu este definitivă. Prin adresa nr. 152/11-5/2014 din 13 septembrie 2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a înaintat Curții de Apel București sesizarea privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Germania față de numitul M.I., sesizarea fiind efectuată în procedura art. 102 din Legea nr. 302/2004 actualizată la data de 1 februarie 2014, privind arestarea lui M.I. Din adresă rezultă că persoana solicitată M.I. este urmărit internațional pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de secțiunea 303 subsecțiunea 1, 303 c, subsecțiunea 1244a nr. 2, 242, 243 subsecțiunea 1 paragraful 2 C. pen.

german. S-a precizat în mandatul european de arestare că infracțiunile pentru care a fost emis mandatul european de arestare pe numele lui M.I. se pedepsesc cu o pedeapsă sau o măsură de siguranță privativă de libertate de 10 ani pentru fiecare caz, în total 15 ani. Față de o asemenea situație, Înalta Curte este datoare să constate dacă arestarea persoanei solicitate este cerută cu încălcarea exigențelor art. 5 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, care reprezintă o protecție împotriva atingerilor arbitrare aduse libertății, în scopul reducerii riscului arbitrariului și al preeminenței dreptului, precum și cu privire la existența și persistența unor indicii serioase cu privire la vinovăția persoanei acuzate, precum și gravitatea infracțiunii săvârșite și dacă justifică, în sine, o detenție îndelungată.

Din analiza dispozițiilor legale enunțate anterior, precum și din economia celorlalte dispoziții din legea specială care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanței române, în această procedură, se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului -aspectele legate de existența faptelor imputate, respectiv dacă temeinicia măsurii deținerii provizorii exced analizei impuse de dispozițiile Legii nr. 302/2004 - la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea ridicate de persoana solicitată și a motivelor de refuz al predării pe care aceasta le poate invoca. Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura că infractorii nu se pot sustrage justiției pe întreg teritoriul Uniunii Europene, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent pentru instrumentarea procedurilor penale.

Mandatul european de arestare se execută, astfel cum prevăd dispozițiile art. 99, art. 103 din Legea nr. 302/2004, modificată la 1 februarie 2014 pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002. Cât privește respectarea dispozițiilor art. 5 paragraful 1 lit. c) din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, potrivit textului, privarea de libertate a unei persoane este considerată ca fiind legitimă dacă a fost arestată sau deținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.

Prin dispozițiile anterior invocate, se recunoaște dreptul de a reține o persoană pe baza unei suspiciuni rezonabile de a fi comis o infracțiune recunoscută ca atare de legea internă. Nu există, însă, o definiție a noțiunii de motive verosimile sau motive plauzibile, Curtea Europeană statuând că acestea urmează a fi examinate de statele naționale în raport cu circumstanțele fiecărui caz în parte. În atare condiții, existând un mandat european de arestare, se impunea ca instanța de fond să se conformeze dispozițiilor art. 103 alin. (5) și (6) și art. 107 din Legea nr. 302/2004. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată de persoana solicitată M.I.

împotriva Sentinței penale nr. 332/F din 24 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția I penală. Văzând dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată de persoana solicitată M.I. împotriva Sentinței penale nr. 332/F din 24 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă contestatorul inculpat la plata sumei de 520 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 octombrie 2014. Procesat de GGC - GV