ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3027/2014

Asupra contestației de față;

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 135/P din data de 13 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Constanța s-a admis cererea formulată de autoritatea judiciară, Judecătorul pentru Investigațiile Preliminare din cadrul Tribunalului din Bologna, Italia, privind executarea mandatului european de arestare emis de Judecătorul pentru Investigațiile Preliminare din cadrul Tribunalului din Bologna, Italia emis la data de 27 octombrie 2014 în vederea exercitării urmăririi penale în dosarele nr. 16477/12 RGNR și nr. 4710/14 RG GIP.

S-a luat act că, persoana solicitată C.M., cetățean român,  necăsătorită, fără antecedente penale, consimte la predare.

În baza art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța și s-a dispus punerea în executare a Mandatului european de arestare emis la data de 27 octombrie 2014 de către judecătorul Investigațiile Preliminare din cadrul Tribunalului din Bologna, privind pe persoana solicitată C.M., pentru comiterea mai multor fapte penale de natură fiscală, financiară (fraude fiscale, în materie de accize, circulație frauduloasă în spațiul european de produse alcoolice, vânzări fictive de marfă expediată, în afara antrepozitelor fiscale și sustrageri de la plata impozitelor), îndeplinind rolul de persoană de contact a organizației, de intermediere în sistemul de gestionare de expedieri fictive cu privire la antrepozitele fiscale administrate de numita P.V. - reprezentant legal al SC F.E.T., cu sediul la Poggibonsi - localitatea Fosei, efectuând de asemenea, plățile către aceasta.

Activitatea infracțională s-a desfășurat atât pe teritoriul Italiei, respectiv la sediile antrepozitelor fiscale ale societăților comerciale cercetate (D.S.B. - ITALIA SRL, B.B.S.C., G.L., I.T.D., F.E.T., F.B. SRL, M.T. SRL, W.G.T. SRL precum și în afara teritoriului Italiei (Belgia, Olanda, Germania și Franța).

S-a dispus luarea măsurii preventive a arestării persoanei solicitate C.M., pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 13 noiembrie 2014 până la data 12 decembrie 2014 inclusiv, și predarea acesteia, în stare de arest, în vederea efectuării urmăririi penale și judecării de către autoritățile italiene cu privire la infracțiunile ce fac obiectul prezentului mandat, cu respectarea regulii specialității și sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută pentru 24 de ore de la data de 12 noiembrie 2014.

S-a dispus comunicarea prezentei hotărâri către autoritatea emitentă, Ministerului Justiției și Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul I.G.P.R.

În baza art. 87 teza I din Legea nr. 302/2004 republicată, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 12 noiembrie 2014 Curtea de Apel Constanța a fost sesizată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, cu cererea de predare a persoanei solicitate C.M. către autoritățile judiciare italiene, în baza Mandatului european de arestare emis la data de 27 octombrie 2014 de către Tribunalul din Bologna - Italia în dosarele nr. 16477/12 RGNR și nr. 4710/14 RG GIP.

S-a solicitat predarea în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare italiene pentru persoana solicitată C.M.

Examinând actele dosarului, Curtea de Apel Constanța a apreciat cererea întemeiată.

S-a reținut că autoritatea judiciară solicitantă a înaintat, ca instrument de asistență și cooperare judiciară, mandatul european de arestare anterior menționat, ce conține toate datele prevăzute de Legea nr. 302/2004, modificată și republicată, mandatul de arestare preventivă fiind tradus în limba română.

Relativ la persoana solicitată, instanța de fond a observat că aceasta este acuzată că, împreună cu membrii grupului infracțional organizat, format dintr-un număr de mai mult de 10 persoane, a acționat permanent, în perioada decembrie 2012 - până în prezent, în mod coordonat și organizat - pentru comiterea mai multor fapte penale de natură fiscală, financiară (fraude fiscale, în materie de accize, circulație frauduloasă în spațiul european de produse alcoolice, vânzări fictive de marfă expediată, în afara antrepozitelor fiscale și sustrageri de la plata impozitelor), îndeplinind rolul de persoană de contact a organizației, de intermediere în sistemul de gestionare de expedieri fictive cu privire la antrepozitele fiscale administrate de numita P.V. - reprezentant legal al SC F.B. efectuând de asemenea, plățile către aceasta.

Activitatea infracțională s-a desfășurat atât pe teritoriul Italiei, respectiv la sediile antrepozitelor fiscale ale societăților comerciale cercetate (D.S.B. - ITALIA SRL, B.B.S.C., G.L., I.T.D., F.E.T., F.B. SRL, M.T. SRL, W.G.T. SRL) precum și în afara teritoriului Italiei (Belgia, Olanda, Germania și Franța).

S-a reținut că faptele se regăsesc în legea italiană sub denumirea de participare la un grup criminal organizat, prevăzute de art. 416 alin. (1), (2) și (5) - pct. 3 lit. a) din Legea nr. 146/2006 (lege italiană), în scopul comiterii mai multor infracțiuni reținute în concurs cu infracțiunea principală, respectiv infracțiuni - fraude împotriva intereselor financiare ale comunităților europene, prev. de art. 43 alin. (1) lit. a) din T.U. Accize Legislație 504/1995 (lege italiană), art. 483 - 491 bis C. pen. italian, precum și infracțiuni de natură fiscală și bancrută frauduloasă (lege italiană), pedeapsa prevăzută de lege fiind de 5 ani închisoare.

Faptele sunt incriminate și de legea română, respectiv infracțiunile de: constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută și pedepsită de art. 367 alin. (1), (3) și (6) C. pen., pedeapsa prevăzută de lege fiind pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, reținută în concurs real: cu infracțiunile prevăzute de Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal (text în vigoare la data de 1 octombrie 2014), respectiv: producerea de produse accizabile ce intră sub incidența regimului de antrepozitare în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă, prev. de art. 296

1

lit. b) din Legea nr. 571/2003 modificată și republicată; achiziționarea de alcool etilic de la alți furnizori decât antrepozitarii autorizați, prev. de art. 296

1

lit. c) din Legea nr. 571/2003 modificată și republicată; marcarea cu marcaje false a produselor accizabile și deținerea în antrepozitul fiscal a acestor produse, prev. de art. 296

1

lit. h) din Legea nr. 571/2003 modificată și republicată; deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea produselor accizabile supuse marcării cu marcaje false sau peste limita legală de alcool etilic sau produse intermediare de alcool, prev. de art. 296

1

lit. l) din Legea nr. 571/2003 modificată și republicată (pedepsele prevăzute de lege fiind pedeapsa închisorii de la 1 la 4 ani și respectiv de la 2 la 7 ani); cu infracțiunea de spălarea banilor, prev. de art. 29 din Legea nr. 656/2002 (text în vigoare la 1 februarie 2014, pedeapsa prevăzută de lege fiind pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani); cu infracțiunile de evaziune fiscală, în modalitățile normative prev. de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 modificată și republicată; prev. de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 modificată și republicată (ascunderea bunurilor a sursei impozabile și taxabile); prev. de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 modificată și republicată (evidențierea în acte contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale sau evidențiere de operațiuni fictive); prev. de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 modificată și republicată (sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale, prin declararea fictivă de sedii principale sau secundare), pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste infracțiuni fiind pedeapsa închisorii de la 2 ani la 8 ani și interzicerea exercitării unor drepturi; cu infracțiunea de bancrută frauduloasă, prevăzută de art. 240 C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 3 luni la 1 an), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

S-a mai reținut că, deși este îndeplinită în cauză condiția dublei incriminări, aceasta nu este necesară pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, având în vedere dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, în raport de limitele speciale de pedeapsă prevăzute de legislația statului solicitant pentru această infracțiune, care sunt mai mari de 3 ani închisoare.

La termenul din 12 noiembrie 2014, cu prilejul audierii, deși inițial a arătat că nu consimte la predare, ulterior, în finalul declarației, persoana solicitată a revenit asupra acestei chestiuni, precizând că dorește să consimtă la predare și că nu renunță la regula specialității predării.

Totodată, Curtea a reținut că circumstanțele cauzei, caracterul urgent al procedurii judiciare, ce impune soluționarea cu celeritate și prezența persoanei solicitate în fața autorităților judiciare italiene, scopul concret urmărit, respectiv asigurarea executării mandatului european de arestare, natura și gravitatea acuzației aduse persoanei solicitate, posibilitatea ca aceasta, având rezidență în Anglia, să se sustragă procedurilor privind punerea în executare a mandatului european de arestare și, implicit predării către autoritățile judiciare din Italia, justifică luarea măsurii arestării preventive pe o durată de 30 zile e în vederea predării, o altă măsură preventivă nefiind aptă să asigure scopul prezentei proceduri judiciare.

Având în vedere și împrejurarea că în cauză, nu se poate reține existența vreunuia dintre motivele obligatorii sau opționale prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004, modificată și republicată, ce pot conduce la refuzul predării, Curtea a admis cererea formulată de autoritatea judiciară, Judecătorul pentru Investigațiile Preliminare din cadrul Tribunalului din Bologna, Italia, privind executarea Mandatului european de arestare emis de Judecătorul pentru Investigațiile Preliminare din cadrul Tribunalului din Bologna, Italia emis la data de 27 octombrie 2014 în vederea exercitării urmăririi penale în dosarele nr. 16477/12 RGNR și nr. 4710/14 RG GIP.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație persoana solicitată C.M., care, prin motivele scrise și cele expuse oral a criticat Sentința penală nr. 135/P din 13 noiembrie 2014 a Curții de Apel Constanța arătând că nu a consimțit în mod expres la predare.

Analizând contestația formulată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Înalta Curte o apreciază ca inadmisibilă din următoarele considerente:

Prin Sentința penală nr. 135/P din 13 noiembrie 2014, Curtea de Apel Constanța a fost admisă, definitiv cererea formulată de autoritățile italiene - Tribunalul din Bologna privind executarea mandatului european de arestare emis, în vederea exercitării urmăririi penale în dosarele indicate în cuprinsul solicitării.

Conform art. 103 din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru a pronunța o hotărâre cu privire la executarea unui mandat european de arestare, instanța trebuie să verifice, mai întâi, identitatea persoanei solicitate și să se asigure că acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare și, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă. Atunci când a fost transmisă de autoritatea emitentă, judecătorul îi înmânează persoanei solicitate hotărârea de condamnare dată în lipsă.

Dacă este cazul, la cererea persoanei solicitate, judecătorul amână cauza o singură dată, cel mult 5 zile, și solicită autorității emitente transmiterea, în copie și în limba pe care persoana solicitată o înțelege, a hotărârii de condamnare date în lipsă. Netransmiterea de către autoritatea emitentă a hotărârii de condamnare date în lipsă nu are niciun efect asupra continuării procedurii de executare a mandatului european de arestare și asupra predării persoanei solicitate.

După primirea mandatului european de arestare, judecătorul aduce la cunoștința persoanei solicitate drepturile prevăzute la art. 104, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

În cazul în care mandatul european de arestare a fost emis împotriva unui cetățean român, în vederea executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, judecătorul întreabă persoana solicitată dacă aceasta este de acord să execute pedeapsa sau măsura de siguranță în statul membru emitent.

În cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre consimțământul acesteia se întocmește un proces-verbal care se semnează de către judecător, grefier, apărător și persoana solicitată. În același proces-verbal se va menționa dacă persoana solicitată a renunțat sau nu la drepturile conferite de regula specialității.

În cazul prevăzut la alin. (5), dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute la art. 98, judecătorul se poate pronunța prin sentință, potrivit art. 107, deopotrivă asupra arestării și predării persoanei solicitate.

Dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea.

În cazurile prevăzute la alin. (5) și (7), atunci când judecătorul apreciază necesar să acorde un termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare, arestarea persoanei solicitate în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare se dispune prin încheiere motivată.

Potrivit dispozițiilor art. 108 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, hotărârea prin care se dispune cu privire la executarea mandatului european de arestare poate fi atacată cu contestație în termen de 5 zile de la pronunțare, cu excepția cazului în care persoana solicitată consimte la predare, situație în care hotărârea este definitivă.

În declarația aflată la dosar instanța de fond, persoana solicitată C.M. a relatat, inițial că nu consimte să fie predată autorităților judiciare italiene, pentru ca în finalul declarației să susțină că dorește clarificarea situației juridice și să fie la dispoziția autorităților italiene în vederea cercetării probelor, singurul motiv de refuz la predare reprezentându-l situația fiicei sale.

Înalta Curte reține că hotărârea contestată a fost dată cu respectarea dispozițiilor legale, instanța de fond cercetând îndeplinirea tuturor condițiilor de a cărei îndeplinire legea condiționează admisibilitatea unei sesizări, contestatoarea C.M., formulând prezenta cale de atac împotriva unei hotărâri definitive.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

Prin urmare, contestatorilor nu le este recunoscută calea de atac a contestației împotriva Sentinței penale nr. 135/P din data de 13 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, Înalta Curte urmând a respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de persoana solicitată C.M., întrucât aceasta a fost formulată împotriva unei încheieri definitive.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatoarea la plata sumei de 520 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de persoana solicitată C.M. împotriva Sentinței penale nr. 135/P din data de 13 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 520 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 21 noiembrie 2014.

Procesat de GGC - N