ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2340/2014

Asupra contestației

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 285, Curtea de Apel

București, secția I penală în Dosarul nr. 4614/2/2014, în conformitate cu art.

103 alin. (7) și alin. (10) din Legea nr. 302/2004, modificată, a dispus

punerea în executare a Mandatului european de arestare, emis pe data de 7 iulie

2014, de Tribunalul Ordinar din Roma - Secția Judecătorilor pentru cercetări

preliminare, în Dosarul nr. 28450/2012 (29605/2013), față de persoana

solicitată P.S. și, în consecință, a dispus arestarea acestuia, în vederea

predării, pe o perioadă de 30 zile, respectiv 24 iulie 2014 - 22 august 2014,

inclusiv.

A dispus predarea

persoanei solicitate P.S. către autoritățile judiciare italiene.

A constatat că

persoana solicitată a fost reținută și arestată provizoriu, în vederea

predării, în procedura semnalării, începând cu data de 14 iulie 2014 la zi.

În temeiul art. 192

alin. (3). C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea a reținut următoarele:

Prin sesizarea

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu București s-a solicitat punerea în

executare a mandatului european de arestare emis la data de 5 iulie 2014, de

către Judecătorul de la Curtea din Roma însărcinat cu cercetările preliminare,

Republica Italiană, față de persoana solicitată P.S., precum și predarea

acesteia către autoritățile judiciare italiene.

Prin încheierea de

ședință din data de 14 iulie 2014, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.

2.299 din 18 iulie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

din Dosarul nr. 4614/2/2014/al, s-a dispus, în temeiul art. 101, alin. (5),

lit. a) din Legea nr. 302/2004, modificată, cu aplicarea art. 226, alin. (2),

teza a II-a C. proc. pen., luarea măsurii arestării provizorii, în vederea

predării, pe o perioadă de 15 zile, respectiv 15 iulie 2014 - 29 iulie 2014,

inclusiv, a persoanei solicitate P.S., față de care a fost emis Mandatul de

arestare provizorie nr. 33 din 14 iulie 2014, dispunându-se comunicarea

hotărârii judecătorești respective către Centrul de Cooperare Polițienească

Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și către

Ministerul Justiției.

În mandatul european

de arestare se arată că persoana solicitată este cercetată ca urmare a

săvârșirii infracțiunii de tentativă de spălare de bani prevăzută de art. 110,

56, 648 bis C. pen. italian. Fapta are corespondent în legile penale române,

art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. anterior,

art. 29 din Legea nr. 656/2002.

Rezultă din mandatul

european de arestare că, în anul 2005, împreună cu mai multe persoane, printre

care o altă persoană solicitată D.V. au comis o serie de activități ilicite cu

scopul de a nu permite identificarea originii ilicite a bunurilor deținute de

către SC S. SPA, existând indicii că sursa fondurilor rulate ar fi activitățile

de tip mafiot desfășurate pe teritoriul statului italian, astfel că,

reprezentanții DC S. SPA Italia - Palermo, organizându-se într-un grup

infracțional au indus și menținut în eroare reprezentanții SC A. 21 SA, în

sensul că, deși s-au angajat să finanțeze SC A. 21 SA în vederea îndeplinirii

obiectivelor și investițiilor ce trebuiau realizate, au urmărit doar spălarea

banilor.

Persoana solicitată a

fost reținută pentru 24 ore, din data de 14 iulie 2014, ora 10:35, până la data

de 15 iulie 2014, ora 10:35.

Persoana solicitată

P.S. în fața instanței de judecată, a declarat că, nu este de acord să fie

predat autorităților italiene, în vederea executării mandatului european de

arestare. Totodată, a arătat că nu renunță la regula specialității și că

dorește ca în situația în care se va aplica față de el o pedeapsă, aceasta să

fie executată în România.

Având în vedere că

persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa către autoritatea juridică

din Italia și că în cauză nu există niciunul din motivele de refuz a executării

mandatului european de arestare, prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004,

Curtea de Apel București, ținând cont de toate împrejurările cauzei și de

necesitatea executării mandatului european de arestare, constată că în cauză

sunt întrunite prevederile art. 103 alin. (7) și alin. (10) din Legea nr.

302/2004, modificată.

Împotriva acestei

sentințe penale a formulat contestație persoana solicitată P.S., cauza fiind

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 31 iulie

2014.

În dezbateri,

contestatorul - persoana solicitată F.F., prin apărător ales, a solicitat

admiterea contestației, invocând ca prim motiv opțional de refuz de predare

dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 302/2004, modificată și a

susținut că autoritățile din România au decis cu privire la faptele penale

pentru care s-a emis mandatul de arestare pronunțându-se soluții de neurmărire

penală, iar al doilea motiv de refuz în vederea predării către autoritățile

judiciare italiene, întemeiat pe dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. e) din

Legea nr. 302/2004, modificată, constă în faptul că faptele cercetate au fost

săvârșite pe teritoriul României.

Examinând contestația

formulată de persoana solicitată P.S., Înalta Curte constată că este nefondată

pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:

Potrivit

dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, modificată, mandatul european de

arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a

unui stat membru al Uniunii Europene solicitată arestarea și predarea de către

un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale,

judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative

de libertate.

Alin. (2) al acelui

text statuează că „mandatul european de arestare se execută pe baza

principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu

dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002,

publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L190 din 1 din 18

iulie 2002."

Din dispozițiile art.

85 și urm. din Legea nr. 302/2004 rezultă că rolul instanței române în această

procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la

soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate,

precum și la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Cât privește

conținutul și forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în

art. 86 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare trebuind să

conțină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres, și indicarea

existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare

preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești având același efect, care

se încadrează în dispozițiile art. 88 și art. 96 din prezenta lege.

Din actele cauzei se

constată ca fiind îndeplinite cerințele legii, dat fiind faptul că autoritățile

italiene au menționat expres că decizia judiciară ce a stat la baza solicitării

adresate autorităților judiciare române o constituie „mandatul european de

arestare emis pe data de 7 iulie 2014, de Tribunalul Ordinar din Roma - Secția

Judecătorilor pentru cercetări preliminare, în Dosarul nr. 28450/2012

(29605/2013), pe numele persoanei solicitate P.S., faptele cercetate fiind

săvârșite inclusiv pe teritoriul României.

În atare condiții,

instanța de fond în mod corect a dispus executarea mandatului european de

arestare emis de autoritățile judiciare din Italia.

În cauză nu există

niciun impediment privind punerea în executare și predarea către autoritățile

italiene a persoanei solicitate, neexistând niciunul din motivele de refuz a

executării mandatului european de arestare, prevăzute de art. 98 din Legea nr.

302/2004, modificată.

Înalta Curte

apreciază că în mod corect s-a dispus arestarea persoanei solicitate, conform

art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, modificată având în vedere că

aceasta nu și-a dat acordul în vederea predării către autoritățile italiene,

conform declarației aflată la dosarul instanței de fond, ceea ce echivalează cu

o lipsă de cooperare cu autoritățile judiciare din statul solicitant, existând

astfel riscul să se sustragă.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de

persoana solicitată P.S. împotriva Sentinței penale nr. 285 din 24 iulie 2014 a

Curții de Apel București, secția I penală și o va obliga la 300 RON cheltuieli

judiciare către stat din care 100 RON onorariul parțial cuvenit pentru apărarea

din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondată, contestația formulată de persoana solicitată P.S. împotriva

Sentinței penale nr. 285 din 24 iulie 2014 a Curții de Apel București, secția I

penală.

Obligă contestatorul

persoană solicitată la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit pentru

apărarea din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 august 2014.

Procesat de GGC - LM