ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin Sentința penală nr. 173 din 16 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală în Dosarul nr. 1992/54/2013, s-a dispus în baza art. 386 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridică a faptei, după cum urmează:

- din infracțiunea prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 în infracțiunea prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.

În baza art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 61 alin. (4) lit. c) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 5 C. pen.

A condamnat pe inculpatul B.C., la pedeapsa de 60.000 RON amendă penală, reprezentând 150 zile amendă.

În baza art. 81 din vechiul C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 1 an, prev. de art. 82 alin. (2) din vechiul C. pen.

A atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 și 84 din vechiul C. pen.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 500 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care 138,04 RON a reprezentat contravaloarea buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1422/1423 din 24 septembrie 2013 efectuat de Serviciul de Medicină Legală Olt în faza urmăririi penale.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

La data de 30 decembrie 2013, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. 1992/54/2013, Rechizitoriul nr. 1077/P/2013 din 30 decembrie 2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care, în baza art. 262 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată - în stare de libertate - a inculpatului B.C., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.

În fapt, prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut că, în după-amiaza zilei de 6 septembrie 2013, în jurul orelor 18:20, organele de poliție din cadrul Poliției municipiului Slatina, Biroul Rutier, în timp ce se aflau în serviciul de supraveghere și control al traficului rutier pe raza municipiului Slatina, la intersecția străzii M. cu strada A., au oprit pentru control autoturismul marca „C.A.”, care circula pe strada M., din direcția Palatului de Justiție către DGFP Olt.

Cu această ocazie, organele de poliție au constatat că la volanul acestui autoturism se afla inculpatul B.C. și, întrucât inculpatul emana un miros puternic de băuturi alcoolice, a fost testat de către organele de poliție, în prezența martorului asistent D.R.I., cu aparatul „Drager Alcooltest”, care a indicat o concentrație de 0,92 mg/l alcool în aerul expirat.

Inculpatul a fost condus la Spitalul Județean Slatina unde i-au fost recoltate două probe de sânge, proba I la ora 18:55 și proba II la ora 19:55.

Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1422/1423 din 24 septembrie 2013, eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală Olt, rezultă că inculpatul B.C. a prezentat o alcoolemie de 2,00 g

‰

alcool pur în sânge (prima probă la ora 1855) și respectiv, 1,85 g

‰

alcool pur în sânge (a doua probă la ora 19:55).

Fiind audiat în cauză, inculpatul a avut o atitudine nesinceră, susținând că își parca autoturismul, când lucrătorii de poliție au efectuat semnalul de oprire, precum și faptul că ar fi consumat aproximativ 450 gr coniac, în intervalul 18:15 - 18:19.

Or, din declarația inculpatului, cu privire la circumstanțele consumului de alcool, dată cu ocazia prelevării probelor biologice a reieșit că a consumat bere în intervalul 15:30 - 18:00.

Referitor însă la încadrarea juridică, instanța, având în vedere dispozițiile legii noi, mai favorabile, intrate în vigoare la data de 1 februarie 2014 a constatat că fapta inculpatului de a conduce autoturismul marca „C.A.”, pe strada M. din orașul Slatina sub influența băuturilor alcoolice, la momentul prelevării mostrelor biologice inculpatul având o alcoolemie de 2,00 g

‰

alcool pur în sânge (prima probă la ora 18:55) și respectiv, 1,85 g

‰

alcool pur în sânge (a doua probă la ora 19:55), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., în care se arată: „Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește.”

Prin urmare, instanța, în baza art. 386 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei, din infracțiunea prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 în infracțiunea prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. și a făcut aplicarea în cauză a disp. art. 5 C. pen.

Constatând, așadar, că inculpatul s-a făcut vinovat de săvârșirea faptei, a cărei încadrare juridică a fost schimbată, conform celor arătate mai sus, instanța l-a condamnat pe acesta.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere noile limite de pedeapsă prevăzute de lege, mai favorabile, starea de pericol pe care a reprezentat-o conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul în condițiile în care inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice, fără însă a provoca vreun accident, precum și împrejurările și modul de comitere a faptei, în sensul că inculpatul, în timp ce se afla într-un restaurant, consumând băuturi alcoolice, știind că lăsase autoturismul parcat într-un loc nepermis și, văzând că au fost eliberate alte locuri de parcare, a mers la autoturism în ideea de a-l parca regulamentar și, astfel, l-a condus pe o distanță de aproximativ 20 m (conform celor susținute de acesta și nerăsturnate prin alte probe).

S-a avut în vedere și conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii, în sensul că, deși în cursul urmăririi penale a încercat să susțină că a consumat altă băutură (coniac), altă cantitate (450 ml) și în alt interval de timp (18:15 - 18:19), față de cele declarate inițial cu ocazia recoltării probelor biologice, ulterior, în fața instanței a recunoscut fapta așa cum a fost descrisă în rechizitoriu, respectiv că a consumat peste 1,5 l bere în intervalul 15:00 - 18:00.

Au fost avute în vedere și circumstanțele personale, respectiv că inculpatul este la prima abatere de natură penală, are vârsta de 43 ani, este căsătorit, are un copil minor în întreținere, are studii superioare, în prezent este masterand în anul II la specializarea „Dreptul Afacerilor” din cadrul Facultății de Științe Juridice și Administrative a Universității Creștine Dimitrie Cantemir București și este avocat în cadrul Baroului de Avocați Olt, iar din caracterizările depuse la dosar, întocmite de diferiți colegi avocați sau de către Baroul de Avocați Olt, rezultă că a avut și are o conduită bună în activitatea pe care o desfășoară, precum și în societate.

Totodată, au fost avute în vedere și dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., întrucât inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată și a solicitat expres aplicarea acestor prevederi, nemaisolicitând administrarea de probatorii.

Astfel fiind, instanța a considerat că în cauză se impune aplicarea unei pedepse cu amenda.

În această situație, ținând cont de disp. art. 61 alin. (4) lit. c) C. pen. raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., instanța a considerat că aplicarea față de inculpat a unei pedepse de 150 de zile amendă, orientată deci către minim, la o valoare îndreptată către maxim, respectiv de 400 RON pe zi, este îndestulătoare, pentru ca rolul educativ și preventiv al pedepsei să poată fi îndeplinit. Valoarea unei zile amendă a fost stabilită în raport de înscrisurile depuse la dosar, de unde rezultă că inculpatul are posibilități materiale relativ mari (colegii avocați, în caracterizările pe care le-au întocmit, au arătat că inculpatul, în calitate de avocat, are o clientelă impresionantă) și are un singur copil minor în întreținere.

Instanța nu a avut în vedere dispozițiile art. 63 din vechiul C. pen. privind stabilirea amenzii, chiar dacă sunt mai favorabile. Aceasta, deoarece, vechea lege nu prevedea pentru infracțiunea săvârșită de inculpat pedeapsa alternativă a amenzii, ci numai legea nouă și, astfel, dacă s-ar alege sancțiunea amenzii din legea nouă și criteriile de stabilire a acesteia din vechea lege, s-ar crea o lex terția, ceea ce este inadmisibil.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanța a considerat, având în vedere natura infracțiunii săvârșite, care este o infracțiune de pericol, nu de rezultat, dar și împrejurarea că inculpatul este la prima abatere de natură penală, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia și astfel, în baza art. 81 vechiul C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 1 an, prev. de art. 82 alin. (2) vechiul C. pen., atrăgând atenția inculpatului asupra disp. art. 83 și 84 vechiul C. pen.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul B.C.

Parchetul a criticat hotărârea pentru motive de nelegalitate și de netemeinicie.

Sub primul aspect, procurorul a arătat că instanța de fond trebuia să examineze legea penală mai favorabilă în ansamblul ei astfel încât aplicarea pedepsei amenzii impunea și reținerea dispozițiilor art. 83 din noul C. pen. și nu art. 81 C. pen. anterior.

Cu alte cuvinte, instanța de fond nu putea să se orienteze, în stabilirea pedepsei principale, după legea nouă, iar pentru modalitatea de executare să aplice legea veche.

În ceea ce privește netemeinicia hotărârii aceasta constă în greșita suspendare a pedepsei amenzii, impunându-se executarea ei.

Apelantul inculpat B.C. a solicitat desființarea sentinței în sensul reținerii, ca lege penală mai favorabilă a legii penale noi și aplicarea dispozițiilor art. 83 C. pen. care reglementează amânarea aplicării pedepsei.

Înalta Curte de Casație și Justiție examinând apelurile prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, constată că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente:

Din actele cauzei rezultă că inculpatul B.C. a săvârșit infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.

Fapta era incriminată atât în legea veche în dispozițiile art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, sancționată cu închisoarea de la 1 an la 5 ani închisoare, cât și în legea nouă, incriminată prin art. 336 alin. (1) C. pen., potrivit cu care „conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prevalării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80, g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani sau amendă”.

În examinarea legii penale mai favorabile, instanța era obligată să facă o analiză în ansamblul ei astfel încât, stabilind - în raport cu împrejurările comiterii faptei, gradul de pericol social concret al acesteia - ca fiind mai favorabilă legea nouă (care prevede pedeapsa închisorii alternativ cu pedeapsa amenzii) trebuia să aplice și dispozițiile privind modalitatea de executare a acesteia din aceeași lege.

În aceste circumstanțe, aplicând pedeapsa amenzii din legea penală nouă și dispozițiile art. 81 C. pen. din legea veche, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală.

Raportat la elementele de circumstanțiere evidențiate și dezvoltate de prima instanță, atitudinea procesuală a inculpatului care a recunoscut fapta și a solicitat judecarea sa în procedura simplificată, se apreciază că este suficientă pedeapsa amenzii cu executarea acesteia și nu pedeapsa închisorii.

Respectând dispozițiile art. 64 C. pen., care reglementează condițiile aplicării amenzii în raport de limitele de pedeapsă prevăzute în norma de incriminare, Înalta Curte va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 64 alin. (4) lit. c) C. pen. de la 60.000 RON amendă penală, reprezentând 150 zile amendă, la 30.000 RON amendă penală, reprezentând 150 zile amendă.

Va pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 63 C. pen.

Va înlătura din dispozitivul sentinței penale atacate prevederile art. 81 și art. 83 C. pen. anterior.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii.

Văzând și dispozițiile art. 275 și următoarele C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de inculpatul B.C. împotriva Sentinței penale nr. 173 din 16 aprilie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Desființează sentința penală atacată, numai în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei și, rejudecând în aceste limite:

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului B.C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 64 alin. (4) lit. c) C. pen., art. 5 C. pen., de la 60.000 RON amendă penală, reprezentând 150 zile amendă, la 30.000 RON amendă penală, reprezentând 150 zile amendă.

Pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 63 C. pen.

Înlătură din dispozitivul sentinței penale atacate prevederile art. 81 și art. 83 C. pen. anterior.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul intimat inculpat B.C., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 septembrie 2014.

Procesat de GGC - LM