ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2357/2014

Asupra contestației

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 15/ME din 30 iulie

2014, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, în Dosarul nr. 304/43/2014, în

conformitate cu art. 103 alin. (7) și art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004

republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală s-a

constatat că persoana solicitată F.F. (cetățean român, în prezent deținut în

Centrul de Reținere și Arestare Preventivă Mureș), nu a consimțit la predarea

sa către autoritățile judiciare germane.

S-a dispus executarea

Mandatului european de arestare nr. 4a Gs 74/14 din 22 aprilie 2014, emis de

autoritățile judiciare din Germania-Staatsanwaltschaft Frankenthal (Pfalz), în

Dosarul nr. 5121 Js 3187/13, pe numele persoanei solicitate F.F.

S-a dispus predarea

F.F. către autoritățile judiciare din Germania, sub condiția ca, în cazul în

care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie

transferată în România.

S-a constatat că F.F.

nu a renunțat la beneficiile conferite de regula specialității;

Potrivit art. 103

alin. (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea în vederea predării a

persoanei solicitate F.F., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de

astăzi 30 iulie 2014, până la data de 28 august 2014 inclusiv.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea a reținut următoarele:

Prin sesizarea

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, precizată ulterior, s-a

solicitat punerea în executare a Mandatului european de arestare nr. 4a Gs

74/14 din 22 aprilie 2014, emis de autoritățile judiciare din

Germania-Staatsanwaltschaft Frankenthal (Pfalz), în Dosarul nr. 5121 Js

3187/13, privind pe persoana solicitata F.F. (cetățean român, în prezent

deținut în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă Mureș).

În mandatul european

de arestare se arată că persoana solicitată este cercetată ca urmare a

săvârșirii infracțiunii de viol în unitate de faptă cu vătămare corporală,

prev. de art. 1776 alin. (1), (2), 223, 230, 52 C. pen. german. Fapta are

corespondent în dispozițiile art. 218 alin. (1), (3) lit. e) C. pen. român.

Rezultă din mandatul

european de arestare precizat anterior că, la data de 25 ianuarie 2013, în

jurul orelor 16:30, persoana solicitată F.F., observând-o pe numita L.B. care

făcea jogging pe un drum de țară, pe raza localității Dannstadt-Schauernhei, în

zona podului autostrăzii, a urmărit-o, a prins-o, a culcat-o la pământ,

lovind-o de mai multe ori cu pumnul în față, provocându-i astfel leziuni pe

jumătatea dreaptă a feței. Se mai reține că ulterior i-a obstrucționat

respirația și a târât-o în tufișurile de sub pod. Acolo, împotriva voinței ei,

i-a tras jos pantalonii de jogging și chilotul și i-a introdus un deget în

vagin. Apoi, a apucat-o de o mână, care la momentul faptei purta o mănușă, și

i-a atins cu ea organele genitale. Ulterior i-a dat drumul sus-numitei.

Persoana solicitată a

fost reținută pentru 24 ore, din data de 30 iulie 2014, ora 13:23, până la data

de 31 iulie 2014, ora 11:10.

Persoana solicitată

F.F., în fața instanței de judecată, a declarat că, nu este de acord să fie

predat autorităților germane, în vederea executării mandatului european de

arestare. Totodată, a arătat că nu renunță la regula specialității și că

dorește ca în situația în care se va aplica față de el o pedeapsă, aceasta să

fie executată în România.

Având în vedere că

persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa către autoritatea juridică

din Germania și că în cauză nu există niciunul din motivele de refuz a

executării mandatului european de arestare, prevăzute de art. 98 din Legea nr.

302/2004, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Târgu

Mureș, ținând cont de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării

mandatului european de arestare, constată că în cauză sunt întrunite

prevederile art. 103 alin. (7) și art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Împotriva acestei

sentințe penale a formulat contestație persoana solicitată F.F. Cauza fiind

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 6 august

2014.

În dezbateri,

contestatorul - persoana solicitată F.F., prin apărător din oficiu, a solicitat

admiterea contestației, revocarea mandatului de arestare în vederea predării și

punerea în libertate ori înlocuirea cu măsura arestului la domiciliu, precizând

că solicită a fi judecat de către instanțele române.

La dosar au fost

depuse și motive scrise de către apărătorul ales al contestatorului - persoana

solicitată prin care se solicită revocarea mandatului de arestare, punerea în

libertate a persoanei solicitate, înlocuirea arestului preventiv cu controlul

judiciar, cu obligația de a nu părăsi localitatea sau țara sau arestul la

domiciliu. În ceea ce privește mandatul european de arestare solicită amânarea.

S-a susținut că persoana solicitată nu prezintă pericol concret pentru ordinea

publică, invocându-se circumstanțele personale ale acesteia și atitudinea de

cooperare cu autoritățile judiciare.

Examinând contestația

formulată de persoana solicitată F.F., Înalta Curte constată că este nefondată

pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:

Potrivit

dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare

este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui

stat membru al Uniunii Europene solicitată arestarea și predarea de către un

alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale,

judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative

de libertate.

Alin. (2) al acelui

text statuează că „mandatul european de arestare se execută pe baza

principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu

dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002,

publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18

iulie 2002."

Din dispozițiile art.

85 și urm. din Legea nr. 302/2004 rezultă că rolul instanței române în această

procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la

soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate,

precum și la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Cât privește

conținutul și forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în

art. 86 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare trebuind să

conțină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres, și indicarea

existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare

preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești având același efect, care

se încadrează în dispozițiile art. 88 și art. 96 din prezenta lege.

Din actele cauzei se

constată ca fiind îndeplinite cerințele legii, dat fiind faptul că autoritățile

germane au menționat expres că decizia judiciară ce a stat la baza solicitării

adresate autorităților judiciare române o constituie „Mandatul european de

arestare nr. 4a Gs 74/14 din 22 aprilie 2014, emis de autoritățile judiciare

din Germania-Staatsanwaltschaft Fraiikenthal (Pfalz), în Dosarul nr. 5121 Js

3187/13, pe numele persoanei solicitate F.F.

În atare condiții,

instanța de fond în mod corect a dispus executarea mandatului european de

arestare emis de autoritățile judiciare din Germania.

În cauză nu există

niciun impediment privind punerea în executare și predarea către autoritățile

germane a persoanei solicitate, neexistând niciunul din motivele de refuz a

executării mandatului european de arestare, prevăzute de art. 98 din Legea nr.

302/2004

Înalta Curte

apreciază că în mod corect s-a dispus arestarea persoanei solicitate, conform

art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, având în vedere că aceasta nu și-a

dat acordul în vederea predării către autoritățile germane, conform declarației

aflată la dosarul instanței de fond, ceea ce echivalează cu o lipsă de

cooperare cu autoritățile judiciare din statul solicitant, existând astfel

riscul să se sustragă.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte va respinge, va respinge ca nefondată, contestația

formulată de persoana solicitată F.F. împotriva Sentinței penale nr. 15/ME din

30 iulie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie și o va obliga la 500 RON cheltuieli judiciare către stat

din care 320 RON onorariul avocatului din oficiu se avansează din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondată, contestația formulată de persoana solicitată F.F. împotriva

Sentinței penale nr. 15/ME din 30 iulie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul

nr. 304/43/2014.

Obligă contestatorul

F.F. la 500 RON cheltuieli judiciare către stat din care 320 RON onorariul

avocatului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul

translatorului de limba maghiară se suportă din fondul ICCJ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 august 2014.

Procesat de GGC - LM