ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2357/2014

Asupra contestației de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 15/ME din 30 iulie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, în Dosarul nr. 304/43/2014, în conformitate cu art. 103 alin. (7) și art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală s-a constatat că persoana solicitată F.F. (cetățean român, în prezent deținut în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă Mureș), nu a consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare germane. S-a dispus executarea Mandatului european de arestare nr. 4a Gs 74/14 din 22 aprilie 2014, emis de autoritățile judiciare din Germania-Staatsanwaltschaft Frankenthal (Pfalz), în Dosarul nr. 5121 Js 3187/13, pe numele persoanei solicitate F.F.

S-a dispus predarea F.F. către autoritățile judiciare din Germania, sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România. S-a constatat că F.F. nu a renunțat la beneficiile conferite de regula specialității; Potrivit art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate F.F., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de astăzi 30 iulie 2014, până la data de 28 august 2014 inclusiv. Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut următoarele: Prin sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, precizată ulterior, s-a solicitat punerea în executare a Mandatului european de arestare nr. 4a Gs 74/14 din 22 aprilie 2014, emis de autoritățile judiciare din Germania-Staatsanwaltschaft Frankenthal (Pfalz), în Dosarul nr. 5121 Js 3187/13, privind pe persoana solicitata F.F.

(cetățean român, în prezent deținut în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă Mureș). În mandatul european de arestare se arată că persoana solicitată este cercetată ca urmare a săvârșirii infracțiunii de viol în unitate de faptă cu vătămare corporală, prev. de art. 1776 alin. (1), (2), 223, 230, 52 C. pen. german. Fapta are corespondent în dispozițiile art. 218 alin. (1), (3) lit. e) C. pen. român. Rezultă din mandatul european de arestare precizat anterior că, la data de 25 ianuarie 2013, în jurul orelor 16:30, persoana solicitată F.F., observând-o pe numita L.B. care făcea jogging pe un drum de țară, pe raza localității Dannstadt-Schauernhei, în zona podului autostrăzii, a urmărit-o, a prins-o, a culcat-o la pământ, lovind-o de mai multe ori cu pumnul în față, provocându-i astfel leziuni pe jumătatea dreaptă a feței.

Se mai reține că ulterior i-a obstrucționat respirația și a târât-o în tufișurile de sub pod. Acolo, împotriva voinței ei, i-a tras jos pantalonii de jogging și chilotul și i-a introdus un deget în vagin. Apoi, a apucat-o de o mână, care la momentul faptei purta o mănușă, și i-a atins cu ea organele genitale. Ulterior i-a dat drumul sus-numitei. Persoana solicitată a fost reținută pentru 24 ore, din data de 30 iulie 2014, ora 13:23, până la data de 31 iulie 2014, ora 11:10. Persoana solicitată F.F., în fața instanței de judecată, a declarat că, nu este de acord să fie predat autorităților germane, în vederea executării mandatului european de arestare. Totodată, a arătat că nu renunță la regula specialității și că dorește ca în situația în care se va aplica față de el o pedeapsă, aceasta să fie executată în România.

Având în vedere că persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa către autoritatea juridică din Germania și că în cauză nu există niciunul din motivele de refuz a executării mandatului european de arestare, prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Târgu Mureș, ținând cont de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, constată că în cauză sunt întrunite prevederile art. 103 alin. (7) și art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004. Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație persoana solicitată F.F.

Cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 6 august 2014. În dezbateri, contestatorul - persoana solicitată F.F., prin apărător din oficiu, a solicitat admiterea contestației, revocarea mandatului de arestare în vederea predării și punerea în libertate ori înlocuirea cu măsura arestului la domiciliu, precizând că solicită a fi judecat de către instanțele române. La dosar au fost depuse și motive scrise de către apărătorul ales al contestatorului - persoana solicitată prin care se solicită revocarea mandatului de arestare, punerea în libertate a persoanei solicitate, înlocuirea arestului preventiv cu controlul judiciar, cu obligația de a nu părăsi localitatea sau țara sau arestul la domiciliu.

În ceea ce privește mandatul european de arestare solicită amânarea. S-a susținut că persoana solicitată nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, invocându-se circumstanțele personale ale acesteia și atitudinea de cooperare cu autoritățile judiciare. Examinând contestația formulată de persoana solicitată F.F., Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează: Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicitată arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. (2) al acelui text statuează că „mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002." Din dispozițiile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004 rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Cât privește conținutul și forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art. 86 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare trebuind să conțină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres, și indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 88 și art. 96 din prezenta lege. Din actele cauzei se constată ca fiind îndeplinite cerințele legii, dat fiind faptul că autoritățile germane au menționat expres că decizia judiciară ce a stat la baza solicitării adresate autorităților judiciare române o constituie „Mandatul european de arestare nr. 4a Gs 74/14 din 22 aprilie 2014, emis de autoritățile judiciare din Germania-Staatsanwaltschaft Fraiikenthal (Pfalz), în Dosarul nr. 5121 Js 3187/13, pe numele persoanei solicitate F.F.

În atare condiții, instanța de fond în mod corect a dispus executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Germania. În cauză nu există niciun impediment privind punerea în executare și predarea către autoritățile germane a persoanei solicitate, neexistând niciunul din motivele de refuz a executării mandatului european de arestare, prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004 Înalta Curte apreciază că în mod corect s-a dispus arestarea persoanei solicitate, conform art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, având în vedere că aceasta nu și-a dat acordul în vederea predării către autoritățile germane, conform declarației aflată la dosarul instanței de fond, ceea ce echivalează cu o lipsă de cooperare cu autoritățile judiciare din statul solicitant, existând astfel riscul să se sustragă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, va respinge ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată F.F. împotriva Sentinței penale nr. 15/ME din 30 iulie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și o va obliga la 500 RON cheltuieli judiciare către stat din care 320 RON onorariul avocatului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată F.F. împotriva Sentinței penale nr. 15/ME din 30 iulie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 304/43/2014. Obligă contestatorul F.F. la 500 RON cheltuieli judiciare către stat din care 320 RON onorariul avocatului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției. Onorariul translatorului de limba maghiară se suportă din fondul ICCJ. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 august 2014. Procesat de GGC - LM