ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 752/2015

Asupra contestației de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 35 din 18 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești

s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Germania, privind

executarea mandatului european de arestare nr. 903 AR 31/15 emis la data de 06

februarie 2015 de către Procuratura Aachen, în vederea executării urmăririi

penale, privind persoana solicitată B.F.l.

A autorizat predarea persoanei

solicitate B.F.l., către autoritatea judiciară din Germania, conform art. 103

alin. (7) și art. 115 din Legea nr. 302 din 28 iunie 2004 republicată, combinat

cu art. 27 parag. 2 din Decizia Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a

Consiliului Uniunii Europene, cu respectarea drepturilor conferite de regula

specialității și sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă

privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România,

pentru executarea acesteia.

S-a constatat că în cursul procedurii

de executare a prezentului mandat european de arestare, conform art. 101 alin. (5)

lit. b) teza II-a din Legea nr. 302 din 28 iunie 2004 republicată astfel cum a

fost modificată și completată prin Legea nr. 300 din 15 noiembrie 2012, combinat

cu art. 214 alin. (2) C. proc. pen., rap. la art. 202 alin. (4) lit. b) C.

proc. pen., s-a luat față de persoana solicitată B.F.I., măsura preventivă a

controlului judiciar, pe o perioadă de 14 zile, cu începere de la data de 05

mai 2015, până la data de 18 mai 2015, inclusiv.

În baza art. 112 alin. (1) cu referire

la disp. art. 58 pct. 2 lit. b) din aceeași lege, predarea persoanei solicitate

s-a amânat până la încetarea cauzei care a determinat amânarea, astfel încât

predarea

să fie posibilă.

Conform art. 103 alin. (13) din Legea

nr. 302 din 28 iunie 2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei

solicitate B.F.I. și emiterea de îndată a mandatului de arestare, pe o durată

de 30 de zile, de la data încarcerării și predarea acesteia către autoritatea

judiciară din Germania, cu respectarea termenelor prev. de art. 103 alin. (10)

și art. 111 din aceeași lege, referitoare la durata arestării și a termenului

de predare.

Potrivit art. 107 alin. (3) din Lege,

mandatul de arestare a fost pus în executare la data încetării motivelor care

au justificat amânarea.

Administrația locului de deținere -

Arestul I.P.J. Dâmbovița a primit și reținut persoana solicitată B.F.I.

de

la data punerii în executare a mandatului de arestare, înaintând instanței

dovada de executare a acestei măsuri, iar în termenul prev. de art. 111 din

lege, a procedat la predarea acesteia, către autoritățile judiciare germane.

Prezenta hotărâre s-a notificat

persoanei solicitate, autorității judiciare din Germania, Centrului de

Cooperare Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliție Române -

Biroul SIRENE, Ministerului Justiției - Direcția de Drept Internațional și

Tratate - Serviciul Cooperare Judiciară în Materie Penală și Arestului I.J.P.

Dâmbovița.

Cheltuielile judiciare avansate de

stat au rămas în sarcina acestuia.

S-a dispus plata sumei de 320 RON,

onorariu pentru apărător din oficiu, ce s-a avansat din fondul Ministerului Justiției

în contul Baroului Prahova.

Împotriva sentinței penale atacate a

formulat contestație persoana solicitată B.F.I., cauza fiind înregistrată pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 331/42/2015.

Examinând motivele contestației

raportat la hotărârea atacată se constată că, aceasta este nefondată pentru

următoarele considerente:

Prin adresa nr. 1504122/MLE din 28

aprilie 2015 M.A.I. - I.G.P.R. - Centrul de Cooperare Polițienească

Internațională - Biroul SIRENE a transmis către Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Ploiești că la data de 28 aprilie 2015, Biroul SIRENE Național din

Germania a introdus o semnalare pe numele persoanei solicitate B.F.I.,

solicitându-se arestarea acesteia în vederea predării către autoritățile

judiciare ale statului semnalant, arătat, fiind atașat la semnalarea respectivă

mandatul de arestare în limba germană, ceea ce a stat la baza introducerii

semnalării, înaintat odată cu adresa respectivă.

Rezultă din înscrisuri că persoana

solicitată a fost cercetată pentru infracțiunea comisă în comun de trafic de

persoane pentru exploatare sexuală și proxenetism, trafic de persoane în formă

continuată în localitatea Aachen, Stolberg, Wurselen (Germania).

Față de o asemenea situație, Înalta

Curte este datoare să constate dacă arestarea persoanei solicitate este cerută

cu încălcarea exigențelor art. 5 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului, care reprezintă o protecție împotriva atingerilor arbitrare

aduse libertății, în scopul reducerii riscului arbitrariului și al preeminenței

dreptului, precum și cu privire la existența și persistența unor indicii

serioase cu privire la vinovăția persoanei acuzate, precum și gravitatea

infracțiunilor săvârșite și dacă justifică, în sine, o detenție îndelungată.

Din analiza dispozițiilor legale

enunțate anterior, precum și din economia celorlalte dispoziții din legea

specială care reglementează executarea unui mandat european de arestare,

rezultă că rolul instanței române, în această procedură, se rezumă la

verificarea condițiilor de formă ale mandatului - aspectele legate de existența

faptelor imputate, respectiv dacă temeinicia măsurii deținerii provizorii exced

analizei impuse de dispozițiile Legii nr. 302/2004 - la soluționarea

eventualelor obiecțiuni privind identitatea ridicate de persoana solicitată și

a motivelor de refuz al predării pe care aceasta le poate invoca.

Rațiunea mandatului european de

arestare constă în necesitatea de a se asigura că infractorii nu se pot

sustrage justiției pe întreg teritoriul Uniunii Europene, el reprezentând

instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului

emitent pentru instrumentarea procedurilor penale.

Mandatul european de arestare se execută,

astfel, cum prevăd dispozițiile art. 96-103 din Legea nr. 302/2004, republicată

în 1 februarie 2015 pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce,

în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI

din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr.

L 190/1 din 18 iulie 2002.

Cât privește respectarea dispozițiilor

art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului,

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, potrivit textului, privarea de libertate

a unei persoane este considerată ca fiind legitimă dacă a fost arestată sau deținută

în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există

motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive

temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune

sau să fugă după săvârșirea acesteia.

Prin dispozițiile anterior invocate, se

recunoaște dreptul de a reține o persoană pe baza unei suspiciuni rezonabile de

a fi comis o infracțiune recunoscută ca atare de legea internă.

Nu există, însă, o definiție, a noțiunii

de motive verosimile sau motive plauzibile, Curtea Europeană statuând că acestea

urmează a fi examinate de statele naționale în raport de circumstanțele fiecărui

caz în parte.

În

atare condiții, existând un mandat european de arestare, se

impunea ca instanța de fond să se conformeze dispozițiilor art. 96-103 și urm. din

Legea nr. 302/2004.

Pentru toate aceste considerente, Înalta

Curte, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatoarea persoană

solicitată B.F.l. împotriva sentinței penale nr. 35 din 18 mai 2015 a Curții de

Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Văzând și disp. art. 275 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată

de contestatoarea persoană solicitată B.F.l. împotriva sentinței penale nr. 35 din

18 mai 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și

de familie.

Obligă contestatoarea persoană solicitată

la plata sumei de 520 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320

RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai

2015.