ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 752/2015

Asupra contestației de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 35 din 18 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Germania, privind executarea mandatului european de arestare nr. 903 AR 31/15 emis la data de 06 februarie 2015 de către Procuratura Aachen, în vederea executării urmăririi penale, privind persoana solicitată B.F.l. A autorizat predarea persoanei solicitate B.F.l., către autoritatea judiciară din Germania, conform art. 103 alin. (7) și art. 115 din Legea nr. 302 din 28 iunie 2004 republicată, combinat cu art. 27 parag. 2 din Decizia Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității și sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România, pentru executarea acesteia.

S-a constatat că în cursul procedurii de executare a prezentului mandat european de arestare, conform art. 101 alin. (5) lit. b) teza II-a din Legea nr. 302 din 28 iunie 2004 republicată astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 300 din 15 noiembrie 2012, combinat cu art. 214 alin. (2) C. proc. pen., rap. la art. 202 alin. (4) lit. b) C. proc. pen., s-a luat față de persoana solicitată B.F.I., măsura preventivă a controlului judiciar, pe o perioadă de 14 zile, cu începere de la data de 05 mai 2015, până la data de 18 mai 2015, inclusiv. În baza art. 112 alin. (1) cu referire la disp. art. 58 pct. 2 lit. b) din aceeași lege, predarea persoanei solicitate s-a amânat până la încetarea cauzei care a determinat amânarea, astfel încât predarea să fie posibilă.

Conform art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302 din 28 iunie 2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate B.F.I. și emiterea de îndată a mandatului de arestare, pe o durată de 30 de zile, de la data încarcerării și predarea acesteia către autoritatea judiciară din Germania, cu respectarea termenelor prev. de art. 103 alin. (10) și art. 111 din aceeași lege, referitoare la durata arestării și a termenului de predare. Potrivit art. 107 alin. (3) din Lege, mandatul de arestare a fost pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea. Administrația locului de deținere - Arestul I.P.J. Dâmbovița a primit și reținut persoana solicitată B.F.I. de la data punerii în executare a mandatului de arestare, înaintând instanței dovada de executare a acestei măsuri, iar în termenul prev. de art. 111 din lege, a procedat la predarea acesteia, către autoritățile judiciare germane.

Prezenta hotărâre s-a notificat persoanei solicitate, autorității judiciare din Germania, Centrului de Cooperare Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliție Române - Biroul SIRENE, Ministerului Justiției - Direcția de Drept Internațional și Tratate - Serviciul Cooperare Judiciară în Materie Penală și Arestului I.J.P. Dâmbovița. Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. S-a dispus plata sumei de 320 RON, onorariu pentru apărător din oficiu, ce s-a avansat din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova. Împotriva sentinței penale atacate a formulat contestație persoana solicitată B.F.I., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 331/42/2015.

Examinând motivele contestației raportat la hotărârea atacată se constată că, aceasta este nefondată pentru următoarele considerente: Prin adresa nr. 1504122/MLE din 28 aprilie 2015 M.A.I. - I.G.P.R. - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul SIRENE a transmis către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești că la data de 28 aprilie 2015, Biroul SIRENE Național din Germania a introdus o semnalare pe numele persoanei solicitate B.F.I., solicitându-se arestarea acesteia în vederea predării către autoritățile judiciare ale statului semnalant, arătat, fiind atașat la semnalarea respectivă mandatul de arestare în limba germană, ceea ce a stat la baza introducerii semnalării, înaintat odată cu adresa respectivă.

Rezultă din înscrisuri că persoana solicitată a fost cercetată pentru infracțiunea comisă în comun de trafic de persoane pentru exploatare sexuală și proxenetism, trafic de persoane în formă continuată în localitatea Aachen, Stolberg, Wurselen (Germania). Față de o asemenea situație, Înalta Curte este datoare să constate dacă arestarea persoanei solicitate este cerută cu încălcarea exigențelor art. 5 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, care reprezintă o protecție împotriva atingerilor arbitrare aduse libertății, în scopul reducerii riscului arbitrariului și al preeminenței dreptului, precum și cu privire la existența și persistența unor indicii serioase cu privire la vinovăția persoanei acuzate, precum și gravitatea infracțiunilor săvârșite și dacă justifică, în sine, o detenție îndelungată.

Din analiza dispozițiilor legale enunțate anterior, precum și din economia celorlalte dispoziții din legea specială care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanței române, în această procedură, se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului - aspectele legate de existența faptelor imputate, respectiv dacă temeinicia măsurii deținerii provizorii exced analizei impuse de dispozițiile Legii nr. 302/2004 - la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea ridicate de persoana solicitată și a motivelor de refuz al predării pe care aceasta le poate invoca. Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura că infractorii nu se pot sustrage justiției pe întreg teritoriul Uniunii Europene, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent pentru instrumentarea procedurilor penale.

Mandatul european de arestare se execută, astfel, cum prevăd dispozițiile art. 96-103 din Legea nr. 302/2004, republicată în 1 februarie 2015 pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002. Cât privește respectarea dispozițiilor art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, potrivit textului, privarea de libertate a unei persoane este considerată ca fiind legitimă dacă a fost arestată sau deținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.

Prin dispozițiile anterior invocate, se recunoaște dreptul de a reține o persoană pe baza unei suspiciuni rezonabile de a fi comis o infracțiune recunoscută ca atare de legea internă. Nu există, însă, o definiție, a noțiunii de motive verosimile sau motive plauzibile, Curtea Europeană statuând că acestea urmează a fi examinate de statele naționale în raport de circumstanțele fiecărui caz în parte. În atare condiții, existând un mandat european de arestare, se impunea ca instanța de fond să se conformeze dispozițiilor art. 96-103 și urm. din Legea nr. 302/2004. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatoarea persoană solicitată B.F.l.

împotriva sentinței penale nr. 35 din 18 mai 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Văzând și disp. art. 275 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatoarea persoană solicitată B.F.l. împotriva sentinței penale nr. 35 din 18 mai 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 520 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2015.