ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 272/2015

Asupra contestației de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 7 din data de 11 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 115/42/2015, s-a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, privind executarea mandatului european de arestare emis de Curtea de Apel din Chambery - Tribunalul de Mare Instanță din Albertville la data de 22 octombrie 2014, privind pe P.C.,  în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești.

S-a constatat că în prezent persoana solicitată se află în executarea pedepselor de 5 ani închisoare dispusă prin sentința nr. 210/2013 a Tribunalului Dâmbovița, definitivă prin decizia penală nr. 245 din 10 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești și a pedepsei de 1260 zile dispusă prin Hotărârea nr. 34/Hv/125/12/13 litf din 19 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Linz Austria definitivă la 22 octombrie 2013, recunoscută prin sentința penală nr. 5/CC din 28 aprilie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 356/42/2014 al Curții de Apel Ploiești.

S-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate P.C. în vederea predării către autoritatea judiciară franceză, în baza art. 103 alin. 13 din Legea nr. 302/2004.

S-a dispus amânarea temporală a predării persoanei solicitate până la executarea sau considerarea ca executate a pedepselor mai sus amintite.

Conform art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, mandatul de arestarea provizorie emis în baza prezentei, urmează a fi pus în executare la data executării sau considerării ca și executate a pedepselor mai sus menționate.

Prin excepție, la cererea expresă a statului solicitant, persoana solicitată poate fi predată temporar,pe o durată stabilită de comun acord de autoritățile române și statul francez.

Prezenta hotărâre se notifică persoanei solicitate, autorității judiciare emitente a mandatului european de arestare, Centrul de Cooperare Internațională din cadrul I.G.P.R. - Biroul Sirene. Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate - Serviciul Cooperare Judiciară Internațională în Materie Penală și Penitenciarului Ploiești.

S-a dispus plata sumei de 320 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu persoanei solicitate P.C., din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Pentru a dispune astfel, instanța de la Curtea de Apel Ploiești, a reținut următoarele:

Prin sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, cu nr. 964/11/5/2015 din 10 februarie 2015 s-a solicitat instanței, în temeiul disp.art. 102 al.l din Legea nr. 302/2004, republicată, luarea măsurii arestării și predării persoanei solicitate P.C., persoană față de care Instanța districtuală Albertville - Franța a emis la dara de 22 octombrie 2014, un mandat european de arestare, pentru săvârșirea pe teritoriul Franței a unei infracțiuni de furt prin efracție.

S-a precizat despre persoana solicitată că, acesta conform sentinței penale nr. 210/2013, pronunțată în Dosarul penal nr. 553/120/2012 al Tribunalului Dâmbovita, modificată în parte în latură penală și civilă prin decizia penală nr. 245 din 10 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. 553/120/2012 rămasă definitivă la data de 30 decembrie 2013, a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară de interzicere a unor drepturi reținându-se că în perioada 2007 -2011 împreună cu alte persoane au constituit un grup în scopul comiterii infracțiunii de contrabandă cu țigări.

De asemenea, prin sentința penală nr. 5/CC din 28 aprilie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 356/42/2014 al Curții de Apel Ploiești a fost recunoscută Hotărârea nr. 34/Hv/125/12/13 litf din 19 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Linz Austria definitivă la 22 octombrie 2013, privind condamnarea învinuitului P.C. la o pedeapsă de 1260 pentru săvârșirea a 10 infracțiuni de furt calificat în formă consumată și în formă de tentativă și a dispus executarea în România și transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea executării.

În baza sentinței penale mai sus menționate, P.C. a fost preluat de autoritățile judiciare române la data de 5 decembrie 2014 și depus, sub escortă la Penitenciarul Oradea în vederea continuării executării pedepsei de 1.260 de zile închisoare, pedeapsă care a început a fi executată la data de 2 octombrie 2013 (în Austria) și urmează să expire la data de 13 decembrie 2016.

S-a arătat că, în prezent P.C. se află în executarea pedepsei de lipsire de libertate menționată mai sus în Penitenciarul Ploiești - județul Prahova, fiind transferat de la Penitenciarul Oradea pentru afaceri judiciare la Tribunalul Dâmbovita.

S-a mai precizat că pedeapsa de 5 ani închisoare dispusă prin sentința nr. 210/2013 pronunțată în Dosarul penal nr. 553/120/2012 al Tribunalului Dâmbovita, modificată în parte în latură penală și civilă prin decizia penală nr. 245 din 10 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. 553/120/2012 rămasă definitivă la data de 30 decembrie 2013 va fi pusă în executare la expirarea pedepsei de 1260 de zile respectiv la data de 14 decembrie 2016 data expirării fiind 27 mai 2021.

Față de cele expuse în cauză s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 112 rap. la art. 58 alin. (1)-(5) și (7) din Legea nr. 302/2004, modif.

A menționat procurorul că Biroul Sirene - România a trimis inițial mandatul european de arestare privind persoana solicitată P.C., Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, întrucât se cunoștea faptul că aceasta se afla în executarea pedepsei privative de libertate la Penitenciarul Oradea.însă din conținutul adresei Penitenciarului Oradea, din 19 ianuarie 2015, a rezultat că persoana lipsită de libertate P.C. a fost transferat la Penitenciarul Ploiești pentru afaceri judiciare la Tribunalul Dâmbovita, fapt ce a atras competența de soluționare a prezentei cauze, Curții de Apel Ploiești.

Prezent în fața instanței de judecată, persoana solicitată a precizat că nu este de acord să fie predat autorităților judiciare franceze, dorind să execute pedeapsa de 1 an închisoare dispusă de acestea într-un penitenciar din România.

Analizând dispozițiile art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, ce reglementează motivele de refuz a executării unui mandat european de arestare, s-a constatat că printre aceste nu se regăsește dorința persoanei solicitate de a nu fi predat și a executa pedeapsa dispusă de statul solicitant, într-un penitenciar din statul solicitat.

Motivul invocat de persoana solicitată,s-a reținut că se regăsește însă printre motivele opționale de refuz a executării, reglementat de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004. Se menționează în acest text de lege că în cazul "când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român . și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent";

Nu rezultă însă din dispozițiile legale citate sau din alte reglementări legale, situațiile în care instanța poate refuza executarea mandatului european de arestare emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea.

Având în vedere acest aspect instanța a analizat motivația persoanei solicitate în comparație cu principiul "recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în U.E." prevăzut de Decizia-cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008.

Astfel P.C. a precizat că dorește să execute pedeapsa de 1 an închisoare dispusă de autoritățile franceze în România întrucât în prezent are un copil minor în vârstă de numai un an,și dorește să interacționeze activ cu acesta chiar și când concubina sa îl aduce la vizită la locul unde este deținut.

Din actele și lucrările dosarului, rezultă că persoana solicitată a mai suferit condamnări atât în țară dar și în străinătate, el aflându-se în prezent în executarea a două pedepse.

În acest context în care s-a constatat că P.C. a comis mai multe fapte penale fără. a da o importanță covârșitoare valorilor famiiiale,care în mod normal sunt incompatibile cu săvârșirea unor infracțiuni, instanța a dat prioritate principiului mai sus enunțat.

Pentru a pune în executarea mandatul european de arestare emis de autoritățile franceze, instanța a ținut cont și de Decizia-Cadru nr. 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009 de modificare a Deciziilor-cadru nr. 2002/584/JAI, nr. 2005/214/JAI, nr. 2006/783/JAI, nr. 2008/909/JAI și nr. 2008/947/JAI,de consolidare a drepturilor procedurale ale persoanelor și de încurajare a aplicării principiului recunoașterii reciproce cu privire la deciziile pronunțate în absența persoanei în cauză de la proces.

În cuprinsul mandatului european s-a precizat că P.C., a avut cunoștință de procesul penal în urma căruia a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare, numindu-se un avocat din oficiu care i-a reprezentat interesele. Aceste aspecte au fost confirmate chiar de persoana solicitată în declarația ce i s-a luat de către instanța.

Având în vedere aceste considerente instanța a apreciat că solicitarea autorităților franceze este întemeiată,iar pentru a fi respectat principiul "recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în U.E.", este necesar ca persoana solicitată P.C., sa execute pedeapsa aplicată de autoritățile franceze în această tară.

În consecință, s-a admis cererea formulată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, conform dispozitivului sentinetei enunțat anterior.

Împotriva acestei sentințejn termen legal a formulat contestație, persoana solicitată P.C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând prin apărătorul desemnat din oficiu,desființarea sentinței contestate și în rejudecare, respingerea sesizării formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, având în vedere că persoana solicitată și-a exprimat refuzul de a fi predat către autoritățile judiciare din Franța.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată P.C., sub toate aspectele, înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru punerea în executare a mandatului european, solicitarea autorităților franceze este întemeiată,iar pentru a fi respectat principiul "recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană", este necesar ca persoana solicitată P.C., sa execute pedeapsa aplicată de autoritățile franceze în această tară.

Astfel dispozițiile art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, prevăd motivele de refuz al executării mandatelor europene,constând în următoarele cazuri:

(1) Autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri: a) când, din informațiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiția ca, în cazul condamnării, sancțiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost grațiată ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea,potrivit legii statului de condamnare; b)când infracțiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autoritățile române au, potrivit legii române, competența de a urmări acea infracțiune; c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare în conformitate cu legea română.

Analizând dispozițiile art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, ce reglementează motivele de refuz a executării unui mandat european de arestare, s-a constatat că printre aceste nu se regăsește dorința persoanei solicitate de a nu fi predat și a executa pedeapsa dispusă de statul solicitant, într-un penitenciar din statul solicitat.

Motivul invocat de persoana solicitată, se regăsește însă printre motivele opționale de refuz a executării, reglementat de art. 98 alin. (2) lit. c)) din Legea nr. 302/2004, text de lege prin care se menționează că în cazul "când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român .și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent";

Având în vedere acest aspect motivația persoanei solicitate, a fost analizată în comparație cu principiul "recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în U.E." prevăzut de Decizia-cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008.

Astfel, deși persoana solicitată și-a exprimat refuzul de a fi predat către autoritățile judiciare din Franța, potrivit art. 98 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 302/2004, s-a impus admiterea sesizării și predarea persoanei solicitate, iar potrivit art. 112 din Legea nr. 302/2004 rap la art. 58 alin. (1) și (5) din aceeași lege, în mod temeinic și legal s-a dispus amânarea predării până la executarea sau considerarea ca executate a pedepselor de 1260 zile și 5 ani închisoare.

Totodată, Înalta Curte, reține că în executarea mandatul european de arestare emis de autoritățile franceze, instanța a ținut cont și de Decizia-Cadru nr. 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009 de modificare a Deciziilor-cadru nr. 2002/584/JAI, nr. 2005/214/JAI, nr. 2006/783/JAI, nr. 2008/909/JAI și nr. 2008/947/JAI,de consolidare a drepturilor procedurale ale persoanelor și de încurajare a aplicării principiului recunoașterii reciproce cu privire la deciziile pronunțate în absența persoanei în cauză de la proces.

Așadar, sentința contestată este legală și temeinică, fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale evocate anterior, și față de aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 pct. 7 alin. (1) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefonclată contestația formulată de persoana solicitată P.C.

Împotriva sentinței penale nr. 7 din data de 11 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 115/42/2015;

Va obliga contestatorul condamnat persoană solicitată la plata sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestația formulată de persoana solicitată P.C. împotriva sentinței penale nr. 7 din data de 11 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 115/42/2015.

Obligă contestatorul condamnat persoană solicitată la plata sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2015.