ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 121/2018

Asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 10 din 29 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-au hotărât următoarele:

S-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Franța, respectiv, Parchetul Procurorului Republicii din Rennes-Jurisdicția Interregională Specializată, privind punerea în executare a mandatului european de arestare cu număr de referință la parchet 14/297/0048 - E15/002, emis la data de 15.03.2017 de către Parchetul Procurorului Republicii din Rennes - Jurisdicția Interregională Specializată, privind pe persoana solicitată A..

S-a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Franța, conform art. 103, art. 107, art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 și art. 27 paragraful 2 din Decizia - Cadru 2002/584/JAI din 13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității și sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea acesteia.

Conform art. 112 alin. (1) rap. la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a amânat predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară emitentă, până la soluționarea definitivă a cauzei penale ce face obiectul dosarului de urmărire penală nr. 254/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, în care aceasta are calitatea de inculpat, dispunându-se ca, în cazul condamnării persoanei solicitate cu executare în regim de detenție a pedepsei, predarea să se amâne până la punerea în libertate a acesteia, ca urmare a liberării condiționate, sau până la executarea pedepsei la termen.

S-a luat act că persoana solicitată nu a consimțit la predare.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reținută conform ordonanței nr. x/II/5/2017 din 10.01.2018 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, începând cu data de 10.01.2018, ora 13:00, până la data de 11.01.2018, ora 13:00, ulterior fiind plasată sub control judiciar, de către Curtea de Apel Ploiești, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 11.01.2018, până la data de 09.02.2018, inclusiv.

În conformitate cu art. 103 alin. (10) și (13) și art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, în vederea predării către autoritățile judiciare din Franța, precum și emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării, la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

S-a revocat măsura controlului judiciar luată față de persoana solicitată prin încheierea din data de 11.01.2018.

S-a dispus ca, la data încetării motivelor care justifică amânarea predării, organele de poliție să rețină și să predea persoana solicitată A. la Centrul de reținere și arest preventiv din cadrul I.PJ. Dâmbovița, în vederea predării către autoritățile judiciare din Franța, urmând ca instanței să-i fie înaintată dovada de executare a măsurii arestării.

S-a mai dispus ca predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Franța să se facă în condițiile prev. de art. 111 din Legea nr. 302/2004.

Totodată, s-a dispus ca hotărârea să se comunice persoanei solicitate, autorității judiciare emitente, Ministerului Internelor și Reformei Administrative - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul SIRENE, Centrului de reținere și arest preventiv din cadrul I.P.J. Dâmbovița și Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate - Serviciul Cooperare judiciară internațională în materie penală.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina acestuia, iar în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus suportarea din fondurile Ministerului Justiției a sumelor cuvenite traducătorului autorizat de limba franceză, potrivit facturilor fiscale din 18.01.2018 și din 12.01.2018, aflate la dosar, dar și pentru activitatea de traducere a corespondenței (două pagini) expediate în data de 19.01.2018, prin intermediul poștei electronice, de către autoritățile franceze.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

La data de 11.01.2018 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, sub nr. x/42/2018, sesizarea cu nr. x/II/2015 din 10.01.2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin care s-a solicitat, în temeiul art. 102 alin. (1) și urm. din Legea nr. 302/2004, luarea măsurii arestării în vederea predării a persoanei solicitată A., față de care autoritățile judiciare din Franța, respectiv Parchetul Procurorului Republicii din Rennes-Jurisdicția Interregională Specializată, au emis mandatul european de arestare cu număr de referință la parchet x/297/0048-E15/002 din 15.03.2017. În actul de sesizare s-a arătat că, prin ordonanța nr. x/II/5/2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, s-a dispus reținerea persoanei solicitate pentru 24 de ore, începând cu data de 10.01.2018, ora 13:00, până la data de 11.01.2018, ora 13:00.

La termenul fixat în cauză, 11.01.2018, instanța a adus la cunoștința persoanei solicitate drepturile prevăzute de art. 104 din Legea 302/2004, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, atrăgându-i atenția asupra consecințelor juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi asupra caracterului irevocabil al acestuia. Persoana solicitată, asistată de apărător ales, a învederat faptul că nu consimte la predarea către autoritatea judiciară emitentă și că solicită să beneficieze de regula specialității, nefiind de acord să renunțe la beneficiile acesteia, aspecte consemnate în procesul-verbal de ascultare aflat la dosar. În urma analizei actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, prin încheierea din 11.01.2018, Curtea de Apel Ploiești a dispus următoarele: În baza art. 103 alin. (8) și (11) din Legea nr. 302/2004, a respins propunerea de arestare în vederea predării a persoanei solicitate A., pe numele căreia Parchetul Procurorului Republicii din Rennes-Jurisdicția Interregională Specializată a emis, la data de 15.03.2017, mandatul european de arestare cu nr. de referință la parchet 14/297/0048-E15/002.

A luat act că la momentul pronunțării încheierii expirase durata reținerii persoanei solicitate, dispuse prin Ordonanța nr. x/II/5/2017 din 10.01.2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

În baza art. 211 și 215 C. proc. pen., a dispus luarea față de persoana solicitată A. a măsurii controlului judiciar, pentru o perioadă de 30 zile, începând cu data 11.01.2018 și până la 09.02.2018, inclusiv.

În baza art. 215 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a dispus ca, pe perioada măsurii controlului judiciar, persoana solicitată să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la Curtea de Apel Ploiești ori de câte ori este chemată;

b) să informeze de îndată Curtea de Apel Ploiești cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv I.J.P. Dâmbovița, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemată.

d) să nu depășească limita teritorială a județului Dâmbovița, decât cu încuviințarea prealabilă a Curții de Apel Ploiești;

e) să nu se apropie de numitul C. și să nu comunice cu acesta direct sau indirect, pe nicio cale.

În baza art. 215 alin. (3) C. proc. pen., a atras atenția persoanei solicitate că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura arestării preventive.

Prin aceeași încheiere, Curtea de Apel Ploiești a dispus efectuarea unei adrese către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, în vederea complinirii acestuia, după cum urmează:

- la rubrica de la litera d) a formularului mandatului european de arestare, așa cum este acesta prevăzut în Anexa la Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13.06.2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, să se selecteze aceea dintre ipotezele care corespunde situației concrete a persoanei solicitate, după cum acesta a fost sau nu prezentă personal la procedura în urma căreia, pe numele său a fost emis mandatul de arestare preventivă;

-la rubrica de la litera e) a formularului mandatului european de arestare, așa cum este acesta prevăzut în Anexa la Decizia-cadru sus-menționată, să se facă o prezentare a împrejurărilor în care infracțiunea ar fi fost comisă, care să conțină, așa cum prevede Anexa Decizie-cadru, detalii cu privire la momentul și locul săvârșirii fiecăreia dintre cele 7 fapte, precum și cu privire la gradul de participare a persoanei solicitate la comiterea fiecăreia dintre aceste fapte;

- la aceeași rubrică de la litera e) a formularului mandatului european de arestare, să se redea și conținutul dispozițiilor legale aplicabile, având în vedere că în forma inițială s-a menționat doar natura și încadrarea juridică reținută în privința persoanei solicitate, nu și conținutul dispozițiilor legale enumerate în încadrarea juridică.

Încheierea anterior menționată a rămas definitivă, sub aspectul modului de soluționare a propunerii de arestare în vederea predării, prin necontestare.

La data de 19.01.2018, autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare a transmis Curții de Apel Poiești completările solicitate.

La termenul din 25.01.2018, persoana solicitată a depus la dosar: copia procesului-verbal de aducere la cunoștință a drepturilor și obligațiilor sale ca suspect în dosarul de urmărire penală nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, întocmit, la data de 19.01.2018, de organele de poliție din cadrul Poliției Orașului Fieni; citația emisă în același dosar pe numele său, în vederea prezentării la Poliția Orașului Fieni, la data de 26.01.2018, și o ordonanță (nesemnată) de trimitere în fața Tribunalului Corectional, pretins emisă de Curtea de Apel din Rennes, Tribunalul de Mare Instanță din Rennes.

La solicitarea instanței, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița a comunicat, cu adresa nr. 254/P/2015 din 25.01.2018, că numitul A. este cercetat, ca inculpat, în dosarul nr. x/2015, pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen., cauza aflându-se în lucru la Poliția Orașului Fieni, instituție în fața căreia acesta a fost citat pentru data de 26.01.2018, ora 10:00.

În contextul prezentat, procedând la verificarea solicitării autorităților judiciare franceze prin prisma actelor dosarului, Curtea de Apel Ploiești a reținut, punctual, următoarele:

Mandatul european de arestare, astfel cum a fost completat de autoritatea judiciară emitentă, la cererea Curții de Apel Ploiești, îndeplinește condițiile prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, conținând toate informațiile prevăzute de lege. Mandatul a fost emis la data de 15.03.2017, de către o autoritate judiciară din Franța - Parchetul Procurorului Republicii din Rennes-Jurisdicția Interregională Specializată, deci de o autoritate judiciară solicitantă dintr-un stat membru al Uniunii Europene, care a transpus în legislația internă Decizia-Cadru 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, finalitatea urmărită prin acesta fiind arestarea și predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare franceze, în vederea efectuării urmăririi penale față de aceasta pentru săvârșirea infracțiunilor menționate în cuprinsul mandatului.

Emiterea mandatului european de arestare are la bază decizia judiciară de arestare preventivă emisă de către judecătorul D., videpreședinte însărcinat cu instrucția la Judecătoria din Rennes, persoana solicitată A. fiind suspectată de săvârșirea infracțiunilor de furturi în grup organizat, într-un loc folosit sau destinat depozitării de fonduri, de valori, de mărfuri sau materiale, precedate sau însoțite de un act de distrugere, degradare sau deteriorare, prev. de art. 311-4, 311-.1 din C. pen., 311-4 alin. (12), (31)1-14, 1, 2, 3, 4, 6 din C. pen.

Faptele ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă fac parte dintre cele prevăzute de art. 96 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004 și art. 2 alin. (2) din Decizia-Cadru 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, care nu sunt supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări, cu condiția de a fi pedepsite în statul emitent cu o pedeapsă sau o măsură de siguranță privativă de libertate a cărei durată maximă să fie de cel puțin trei ani; cum infracțiunile reținute în mandatul european de arestare sunt sancționate de legea penală franceză cu un maxim al pedepsei închisorii de 10 ani, condiția este îndeplinită în cauză.

Totodată, reținând că din actele dosarului rezultă că persoana solicitată A. are în prezent calitatea de inculpat în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, fiind urmărită penal pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen., Curtea a apreciat asupra incidenței în cauză a dispozițiilor art. 58 alin. (1) din Legea 302/2004, la care face trimitere art. 112 alin. (1) din același act normativ.

În acest sens, analizând apărarea formulată de persoana solicitată, în sensul că faptele pentru care s-a emis mandatul european de arestare ar fi identice cu cele pentru care este urmărită penal în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, împrejurare care ar atrage incidența motivului de neexecutare facultativă a mandatului european de arestare prev. de art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, Curtea a reținut-o ca neîntemeiată, în considerarea următoarelor argumente:

Din analiza comparativă a mandatului european de arestare, inclusiv a completărilor expediate de autoritatea judiciară emitentă Curții de Apel Ploiești, pe de o parte, și a procesului-verbal de aducere la cunoștință a drepturilor și obligațiilor suspectului, întocmit, la data de 19.01.2018, de Poliția Orașului Fieni, și a adresei nr. 254/P/2015 din 25.01.2018 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, pe de altă parte, rezultă cu claritate că faptele pentru care persoana solicitată este cercetată în Franța și, respectiv, în România, sunt diferite. Astfel, autoritățile franceze îl cercetează pe numitul A. pentru un număr de 7 infracțiuni de furt comise în anumite împrejurări care le conferă, potrivit legii penale franceze, o gravitate sporită, iar autoritățile române îl cercetează pentru infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen.

Deși, din modul în care este prezentată situația de fapt în procesul-verbal de aducere la cunoștință a drepturilor și obligațiilor suspectului rezultă că scopul grupului la care persoana solicitată ar fi aderat l-ar fi constituit comiterea unor fapte de sustragere de accesorii de camioane grele de pe teritoriul Uniunii Europene, în același document făcându-se vorbire inclusiv despre participarea persoanei solicitate, în calitate de complice, la comiterea a 7 astfel de fapte, dintre care 5 corespund ca descriere cu 5 dintre cele 7 fapte de furt reținute și de către autoritatea judiciară franceză, cert este faptul că la acest moment, activitatea pretins infracțională pentru care persoana solicitată este urmărită penal de către autoritățile judiciare române este exclusiv cea de aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 367 C. pen., iar nu și aceea de sustragere a unor bunuri, în încadrarea juridică a acuzației ce îi este adusă de către autoritățile naționale nefiind reținute și infracțiuni de furt sau de furt calificat.

Sub același aspect, instanța a constatat că, în privința faptei pretins comise la data de 06.08.2014, în mandatul european de arestare se reține că ar fi fost săvârșită la E. și că ar fi constat în sustragerea frauduloasă a unui număr de 4 roți de camion în dauna societății F., în timp ce în procesul-verbal de aducere la cunoștință a drepturilor suspectului se reține că fapta ar fi fost comisă la E., însă ar fi constat în sustragerea a 16 roți, în dauna societății G. De asemenea, a constatat că, spre deosebire de mandatul european de arestare, în care se reține săvârșirea unei fapte în data de 09.01.2015, o astfel de faptă nu este reținută de organele de urmărire penală din România; în plus, fapta pretins săvârșită de persoana solicitată la datele de 15 și 16 februarie 2015, invocată de autoritățile judiciare române, nu se regăsește în mandatul european de arestare.

Totodată, a reținut că, potrivit C. pen. român, fapta de aderare la un grup infracțional organizat constituie o infracțiune distinctă de infracțiunea care constituie scopul grupului, în ipoteza, neobligatorie pentru sancționarea sub aspectul art. 367 C. pen., a săvârșirii și a infracțiunii scop, aplicându-se, potrivit alin. (3) al aceluiași articol, regulile concursului de infracțiuni. În plus, este posibilă și, de altfel, destul de des întâlnită în practică, urmărirea penală a celui în cauză în cadrul a două dosare de urmărire penală distincte, unul având ca obiect infracțiunea prev. de art. 367 C. pen., iar cel de al doilea, infracțiunea-scop.

Deopotrivă, a notat că, nu se poate reține că, potrivit C. pen. francez, infracțiunile de furt reținute în sarcina persoanei solicitate ar absorbi și fapta de aderare la un grup infracțional organizat incriminată de C. pen. român prin art. 367 C. pen. Astfel, analizând conținutul dispoziției incriminatoare, așa cum este acesta prezentat în relațiile suplimentare comunicate de autoritatea judiciară emitentă, a notat că faptele de însușire frauduloasă a bunurilor aparținând altcuiva, pretins comise de persoana solicitată, au fost săvârșite în împrejurări care atrag incidența a trei elemente circumstanțiale agravante, printre care și acela că furtul a fost "săvârșit de mai multe persoane acționând în calitate de autor sau complice, fără ca ele să constituie un grup infracțional organizat" (s.n.). Prin urmare, este evidentă neabsorbirea faptei de aderare la un grup infracțional organizat în infracțiunea reținută în sarcina persoanei solicitate de către autoritățile judiciare franceze, acest lucru fiind exclus în mod explicit.

Pe de altă parte, legislația penală franceză ( C. pen. francez publicat pe site-ul rețelei judiciare europene, www.ejn.crimjust.europa.eu) conține o incriminare de sine stătătoare a faptei prevăzute de C. pen. român în art. 367. Astfel, în Cartea IV ("Des crimes et délits contre la nation, l' Etat et la paix publique") a C. pen. francez, se regăsește Titlul V având denumirea "De la participation à une association de malfaiteurs", în care se reglementează condițiile reținerii unei "association de malfaiteurs", variantele agravante ale acestei infracțiuni în funcție de gravitatea infracțiunilor-scop, pedepsele, o cauză de nerăspundere etc. Prin urmare, dacă autoritățile judiciare franceze ar fi avut în vedere urmărirea penală a persoanei solicitate și pentru faptele care sunt cercetate de autoritatea judiciară română, dispoziții legale din cadrul Titlului V al C. pen. francez s-ar fi regăsit în încadrarea juridică menționată în mandatul european de arestare.

În ceea ce privește susținerea apărării de la termenul din 26.01.2017, în sensul că în cauză ar fi incident și motivul de neexecutare facultativă a mandatului european de arestare prev. de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, Curtea a apreciat-o, deopotrivă, neîntemeiată, reținând în acest sens că motivul de neexecutare invocat vizează ipoteza în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau unei măsuri de siguranță privative de libertate, condiție, în mod evident, neîndeplinită în cauză.

În raport cu argumentele prezentate, constatând întrunite condițiile legale privind punerea în executare a mandatului european de arestare, Curtea a admis solicitarea formulată de autoritățile judiciare din Franța privind predarea persoanei solicitate A., amânând predarea, în condițiile art. 112 alin. (1) rap. la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, până la soluționarea definitivă a cauzei penale ce face obiectul dosarului de urmărire penală nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, în care aceasta are calitatea de inculpat, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate a persoanei solicitate ca urmare a liberării condiționate, sau până la executarea pedepsei la termen.

Totodată, în conformitate cu art. 103 alin. (10) și (13) și art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, Curtea a dispus arestarea, pe o durată de 30 de zile, în vederea predării către autoritățile judiciare din Franța, precum și emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării, dispunând ca punerea în executare a acestuia să se facă la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

Deopotrivă, a dispus revocarea măsura controlului judiciar luată față de persoana solicitată prin încheierea din data de 11.01.2018.

****

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A., care nu și-a motivat în scris calea de atac și, deși legal citată, nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și susține contestația.

La termenul fixat în cauză, 9 februarie 2018, apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată a susținut că sentința atacată este nelegală întrucât, atâta timp cât persoana solicitată este cercetată în România, într-o altă cauză penală, pentru fapte similare celor pentru care este acuzat în Republica Franceză, autoritățile judiciare naționale ar fi trebuit să refuze predarea, iar nu să o amâne până la soluționarea dosarului nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că acesta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate. Alin. (2) al aceluiași text de lege statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009 publicată in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 81/24 din 27 martie 2009.

Prin urmare, mandatul european de arestare este un instrument al cooperării judiciare internaționale în materie penală, care răspunde nevoii statelor membre de a reacționa prompt la stimulii infracționali, în vederea realizării scopurilor Uniunii Europene.

Din dispozițiile art. 85 si urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare. În acest fel, se pune în practică principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În speță, respectând rigorile legii, prima instanță a verificat temeinic îndeplinirea tuturor condițiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare cu număr de referință la parchet 14/297/0048-E15/002, emis la data de 15.03.2017, de Parchetul Procurorului Republicii din Rennes-Jurisdicția Interregională Specializată (complinit prin precizările transmise Curții de Apel Poiești la data de 19.01.2018), față de persoana solicitată A., în vederea cercetării acesteia pentru săvârșirea a șapte infracțiuni de furturi în grup organizat, într-un loc folosit sau destinat depozitării de fonduri, de valori, de mărfuri sau materiale, precedate sau însoțite de un act de distrugere, degradare sau deteriorare, prev. de art. 311-4, 311-.1 din C. pen.,311-4 alin. (12), (31)1-14, 1, 2, 3, 4, 6 din C. pen., constatând în mod just că acesta îndeplinește condițiile de formă și conținut prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Deopotrivă, a constatat în mod corect că infracțiunile ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă intră în categoria faptelor prev. de art. 96 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004, care dau loc la predare fără îndeplinirea condiției dublei incriminări.

Pe de altă parte, notând, pe baza înscrisurilor vizând dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, că persoana solicitată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen., Curtea a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, la care face trimitere art. 112 alin. (1) din același act normativ. Textul instituie în sarcina instanței învestite cu executarea mandatului european de arestare, cu titlu imperativ, obligația amânării predării persoanei solicitate atunci când aceasta este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, amânarea predării durând până la soluționarea definitivă a cauzei penale, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate a persoanei solicitate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

În acest context, procedând, totodată, la examinarea situațiilor invocate de persoana solicitată ca și motive de refuz la predare, instanța a constatat în mod just că alegațiile apărării privind pretinsa identitate dintre faptele care fac obiectul mandatului european de arestare și acuzația pentru care aceasta este cercetată de autoritățile judiciare din Romănia, în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, sunt lipsite de suport.

În acord cu prima instanță, Înalta Curte, în baza propriului examen, constată că în speță nu este incident motivul facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare prev. de art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, invocat de apărare, întrucât faptele care fac obiectul mandatului european de arestare nu sunt identice celor pentru care persona solicitată este cercetată, în calitate de inculpat, în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.

În acest sens reține, prioritar, că identitatea faptelor ce fac obiectul celor două proceduri vizează exclusiv materialitatea acestora, iar nu încadrarea lor juridică, diferențele de ordin legislativ dintre state justificând încadrări juridice distincte date aceleiași activități infracționale.

Plecând de la aceste argumente de intrepretare, Înalta Curte notează că din descrierea infracțiunilor (șapte infracțiuni de furt) ce fac obiectul mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare franceze pe numele persoanei solicitate A. rezultă în mod clar că furturile nu au fost săvârșite în grup organizat. Acest aspect este confirmat prin relațiile suplimentare comunicate de autoritatea judiciară emitentă, la data de 19 ianuarie 2018, din cuprinsul cărora rezultă că faptele de însușire frauduloasă a bunurilor aparținând altcuiva, pretins comise de persoana solicitată, au fost săvârșite în împrejurări care atrag incidența a trei elemente circumstanțiale agravante, printre care și acela că furtul a fost "săvârșit de mai multe persoane acționând în calitate de autor sau complice, fără ca ele să constituie un grup infracțional organizat" .

Pe de altă parte, constată că, în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, persoana solicitată A. este cercetată pentru pretinsa săvârșire a infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen. Or, deși din descrierea acestei acuzații rezultă că scopul grupului la care persoana solicitată ar fi aderat l-a constituit comiterea unor fapte de sustragere de accesorii de camioane grele de pe teritoriul Uniunii Europene, context în care se face vorbire inclusiv despre participarea acesteia, în calitate de complice, la comiterea a șapte astfel de fapte, dintre care cinci corespund ca descriere cu cinci dintre cele șapte fapte de furt reținute în sarcina părții de către autoritatea judiciară franceză, diferența dintre cele două fapte este evidentă.

Aderarea la un gup infracțional organizat presupune existența unor circumstanțe faptice distincte de cele ale infracțiunii scop (furtul, în speță), ceea ce face, prin urmare, imposibilă, confundarea lor.

În consecință, în speță nu este incidentă situația premisă a identității de fapte ce fac obiectul procedurilor judiciare paralele desfășurate față de persoana solicitată care, potrivit art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, poate constitui motiv de refuz al executării mandatului european de arestare. În plus, dat fiind caracterul facultativ al acestui motiv, Înalta Curte constată că nici în situația constatării unei astfel de identități, o astfel de împrejurare nu poate avea ca efect obligatoriu refuzul punerii în executare a mandatului european de arestare, astfel cum pretinde apărarea.

În fine, constată că în cauză nu este incident nici motivul facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare prev. de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, care vizează ipoteza unui mandat european de arestare emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, neicidentă în speță.

În considerarea acestor împrejurări, Înalta Curte notează că prima instanță a apreciat în mod corect că în cauză sunt îndeplinite condițiile legale pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare franceze pe numele persoanei solicitate A., reținând, deopotrivă, just, că situația juridică particulară a părții, care este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, reclamă, în temeiul art. 58 alin. (1) rap. la art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, amânarea predării până la soluționarea definitivă a cauzei penale, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate a persoanei solicitate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

În raport cu soluția astfel dispusă, prima instanță a făcut aplicarea corespunzătoare a art. 103 alin. (10) și (13) din Legea nr. 302/2004, hotărând arestarea persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, în vederea predării către autoritățile judiciare din Franța, precum și emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării, dispunând, totodată, în virtutea art. 107 alin. (3) din același act normativ, că acesta va fi pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

În considerarea acestei ultime măsuri, constatând că intervalul de timp până la încetarea motivelor care justifică amânarea predării poate fi de lungă durată, instanța a dispus în mod just revocarea măsurii controlului judiciar dispus față de persoana solicitată.

În consecință, Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond în urma efectuării verificărilor la care este îndrituită conform dispozițiilor art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, este temeinică și legală, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 425<SUP>1</SUP>alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 10 din 29 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Având în vedere faptul că din adresa transmisă instanței de contestație, la data de 7 februarie 2018, de Centrul de reținere și arestare preventivă din cadrul I.P.J. Dâmbovița (aflată la fila 14 dosar contestație), rezultă că persoana solicitată a fost reținută în cauză, în baza ordonanței de reținere nr. x/II/5/2017 din 10.01.2018 emisă de Parchetul de la Curtea de Apel Ploiești, de la 10.01.2018, ora 14:40, până la 11.01.2018, ora 13:00, iar ulterior, în baza M.A.P. nr. 4/MEA/2018 din 29.01.2018, emis de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2018, a fost încarcerată de la 29.01.2018, ora 19:50, până la 30.01.2018, ora 11:29, Înalta Curte, în temeiul art. 425<SUP>1</SUP> C. proc. pen. raportat la art. 422 C. proc. pen., va constata că persoana solicitată a fost reținută în cauză de la 10.01.2018, ora 14:40, până la 11.01.2018, ora 13:00 și de la 29.01.2018, ora 19:50, până la 30.01.2018, ora 11:29.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 420 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 10 din 29 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Constată că persoana solicitată a fost reținută în cauză de la 10.01.2018, ora 14:40, până la 11.01.2018, ora 13:00 și de la 29.01.2018, ora 19:50, până la 30.01.2018, ora 11:29.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 420 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 februarie 2018.