ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 821/2018

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 102 din data de 20 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 103 alin. (6) rap. la art. 107 din Legea nr. 302/2004, a fost admisă cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, privind executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Irlanda, respectiv judecătorul A., la data de 25 august 2018.

S-a luat act că persoana solicitată, B. este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Irlanda, respectiv Înalta Curte din Dublin.

S-a autorizat predarea persoanei solicitate B. către autoritățile judiciare din Irlanda, conform art. 103 și art. 107 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, și art. 27 paragraful 2 din Decizia Cadru nr. 2002/584/JAI din 13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității și cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

Conform art. 112 alin. (1) rap. la art. 107 alin. (1) și (3) coroborat cu art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus amânarea predării până la soluționarea afacerilor judiciare pe care persoana solicitată B. le are în Dosarele nr. x/P/2017 și nr. x/P/2018, ambele ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, iar în cazul condamnării la pedeapsa închisorii, până la momentul liberării condiționate

Totodată, în baza art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate B. pe o durată de 30 de zile, măsură ce va fi pusă în executare conform art. 107, 111 și 112 din Legea nr. 302/2004, la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

Astfel, s-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă, măsură ce va fi pusă în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

S-a constatat că persoana solicitată B. a fost reținută conform Ordonanței nr. x/II/5/2018 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, începând cu data de 20.09.2018, orele 11:40 și până la 21.09.2018, orele 11:40.

S-a mai dispus ca prezenta hotărâre să se comunice persoanei solicitate, autorității judiciare emitente, Ministerului Internelor și Reformei Administrative - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul SIRENE, Centrului de reținere și arest preventiv din cadrul Inspectoratului de Poliție a Județului Prahova, Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate - Serviciul Cooperare Judiciară Internațională în Materie Penală.

În esență, pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Ploiești a avut în vedere că, la data de 20.09.2018, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a sesizat instanța pentru a aprecia asupra luării măsurii arestării față de persoana solicitată B., urmare a adresei nr. x/2088/IP din data de 6.09.2018 a Ministerul Justiției, Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară, prin care se aducea la cunoștință autorităților judiciare române, existența pe numele persoanei solicitate a unui mandat european de arestare emis de autoritățile judiciare din Irlanda, respectiv judecătorul A. din cadrul Înaltei Curți din Irlanda, la data de 25 august 2018, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de jaf și de atac cu vătămare corporală, prevăzute de art. 14 din Legea justiției penale din 2001 art. 3 din Legea infracțiunilor non-fatale împotriva persoanei din 1997 din C. pen. al Irlandei.

Din cuprinsul mandatului european de arestare s-a constatat că acesta a fost emis în urma a două mandate de arestare preventivă eliberate de Judecătoria Meath Dstrictul 10.

În concret, față de conținutul mandatului european de arestare și situația de fapt prezentată în cuprinsul acestuia, s-a concluzionat că, persoana solicitată B. a fost acuzată după cum urmează:

S-a arătat că faptele persoanei solicitate întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni de jaf, dar și de atac cauzator de vătămare corporală prev. de art. 14 din Legea justiției penale (infracțiunile de furt si fraudă) din 2001 și art. 3 din Legea infracțiunilor non-fatale împotriva persoanei, din 1997.

De asemenea, s-a constatat că aceste fapte se regăsesc printre cele care dau loc la predare, prev. de art. 96 pct. 18 din Legea 302/2004 republicată, și au corespondent în art. 233 rap. la art. 234 alin. (1) lit. f) C. pen. român.

Potrivit art. 103 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-au adus la cunoștința persoanei solicitate drepturile prev. de art. 104 din Legea nr. 302/2004, privind persoana arestată în baza unei asemenea decizii judiciare, efectele regulii specialității, conținutul mandatului european, infracțiunile de care este bănuit, pedeapsa prevăzută de lege în statul membru solicitant și posibilitatea de a consimți la predare către autoritățile judiciare din Irlanda, precum și caracterul irevocabil al acordului dat voluntar.

Cu ocazia audierii în condițiile art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, după consultarea cu avocatul ales, persoana solicitată B. și-a exprimat acordul de a fi predat autorităților judiciare din Irlanda, în vederea efectuării urmăririi penale, după rezolvarea situației juridice în România. A mai precizat totodată că, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, dorește să fie transferată în România pentru executarea pedepsei și că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității.

Declarația dată cu ocazia ascultării, a fost consemnată în procesul-verbal de audiere, întocmit în ședința publică din data de 20 septembrie 2018.

Cu toate acestea, apărătorul ales al persoanei solicitate a precizat că în speță există motivul de refuz al mandatului european de arestare prev. de art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, deoarece persoana solicitată are afaceri judiciare în Dosarele nr. x/P/2017 și nr. x/P/2018, ambele ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești.

Analizând acest text de lege, Curtea de Apel Ploiești a constatat că norma legală invocată de către apărătorul ales al persoanei solicitate are în vedere situația în care persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul european de arestare.

Însă, în speță, s-a reținut că primul dintre dosarele penale existente pe numele persoanei solicitate are ca obiect comiterea unei infracțiuni de amenințare, iar în cel de al doilea, B. este cercetat pentru comiterea unei infracțiuni de proxenetism.

Prin urmare, s-a constatat că faptele pentru care a fost emis mandatul european de arestare nu sunt identice cu cele pentru care persoana solicitată este cercetat de autoritățile judiciare române.

În consecință, față de situația expusă în cauză și actele dosarului, Curtea de Apel Ploiești a apreciat întemeiată cererea parchetului, privind executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare autoritățile judiciare din Irlanda, dispunând conform dispozitivului.

Împotriva acestei sentințe, persoana solicitată B. a formulat prezenta contestație, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, conform motivelor de contestație depuse la dosar .

În esență, apărarea contestatorului persoană solicitată a criticat sentința primei instanțe, susținând că a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale, că în mod greșit instanța a consemnat că persoana solicitată este de acord cu predarea sa, în realitate nu a consimțit expres la predare și, prin urmare, s-a formulat prezenta cale de atac împotriva unei hotărâri nedefinitive.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 01.10.2018, când s-a stabilit termen pentru soluționare la data de 05.10.2018, ocazie cu care, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității prezentei căi de atac, față de dispozițiile art. 108 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004.

Înalta Curte a luat concluziile părților asupra excepției invocate, astfel cum au fost redate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 103 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, după primirea mandatului european de arestare, judecătorul aduce la cunoștința persoanei solicitate drepturile prevăzute la art. 104, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

Art. 103 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 prevede că, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre consimțământul acesteia se întocmește un proces-verbal care se semnează de către judecător, grefier, apărător și persoana solicitată. În același proces-verbal se va menționa dacă persoana solicitată a renunțat sau nu la drepturile conferite de regula specialității.

Alineatul (6) al aceluiași articol din lege stabilește că în cazul prevăzut la alin. (5), dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute la art. 98, judecătorul se poate pronunța prin sentință, potrivit art. 107, deopotrivă asupra arestării și predării persoanei solicitate.

Totodată, dispozițiile art. 108 din Legea nr. 302/2004 republicată, reglementând căile de atac în materie, stabilesc la alin. (2) că: Hotărârea prevăzută la art. 107 alin. (1) poate fi atacată cu contestație în termen de 5 zile de la pronunțare, cu excepția cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată, așa cum în mod corect s-a reținut și de către prima instanță, că persoana solicitată B., cu prilejul audierii sale de către instanța de fond, a arătat că este de acord să fie predată autorităților judiciare din Irlanda, după epuizarea afacerilor judiciare pe care le are în România. În acest sens, Curtea de Apel Ploiești a întocmit procesul-verbal de consimțire la predare din data de 20.09.2018, aflat la fila 50 din dosarul de fond.

În raport de dispozițiile art. 108 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, anterior enunțate, persoanei solicitate B. nu îi este recunoscută calea de atac a contestației împotriva sentinței penale nr. 102 din 20 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, câtă vreme aceasta a consimțit la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, asumându-și consecințele juridice ale acestei manifestări de voință, inclusiv caracterul irevocabil al consimțământului exprimat.

Susținerile apărării contestatorului privind nivelul redus de cunoștințe al persoanei solicitate ori că la momentul audierii acesteia la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești persoana solicitată a declarat că nu este de acord cu predarea, nu au relevanță, câtă vreme, în cauză, în fața instanței de judecată, persoana solicitată B., în prezența apărătorului ales, a declarat că dorește să fie trimis autorităților judiciare din Irlanda, în baza mandatului european de arestare emis în acest sens de către respectivele autorități, după terminarea afacerilor judiciare din țară, ceea ce, în speță, s-a și hotărât. Astfel, instanța de fond, luând act de dispozițiile legale în materie și de actele dosarului, a admis sesizarea parchetului, a luat act de acordul la predare și, autorizând predarea persoanei solicitate, a amânat predarea acesteia până la soluționarea afacerilor judiciare din Dosarele nr. x/P/2017 și nr. x/P/2018, dispunând totodată măsura arestării acesteia de la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

Față de cele arătate, în condițiile în care calea de atac de față a fost exercitată împotriva unei hotărâri definitive, Înalta Curte va constata inadmisibilitatea prezentei contestații, urmând a o respinge ca atare.

De altfel, potrivit dispozițiilor art. 425

1

alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres (...), așa încât o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

Pentru aceste considerente, va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de persoana solicitată B. împotriva sentinței penale nr. 102 din data de 20 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Față de soluția dispusă, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar, potrivit alin. (6) al aceluiași articol, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de persoana solicitată B. împotriva sentinței penale nr. 102 din data de 20 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 octombrie 2018.