ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 44/2023

Ședința publică din data de 17 ianuarie 2023

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 155/F din data de 17 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2022, în baza art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de către persoana condamnată A..

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 01.08.2022, sub nr. x/2022, persoana condamnată A. a formulat contestație la executare.

În motivarea, în fapt, a cererii, persoana condamnată a arătat, în esență, că, în prezent, se află arestat în Ungaria și că, a fost arestat în România și condamnat la o pedeapsă de 6 ani și 6 luni închisoare în dosarul nr. x/2017, fiind liberat condiționat, din executarea acestei pedepse, în data de 15.05.2022, apoi reîncarcerat în Penitenciarul Rahova.

Astfel, în anul 2018, autoritățile ungare au cerut extrădarea sa, iar Curtea de Apel București a emis, în data de 24.09.2018, mandatul european de arestare nr. 51EAW.

Ulterior, în dosarul nr. x/2019, în data de 07.11.2019, Curtea de Apel București a revocat mandatul european de arestare nr. 51EAW și a respins solicitarea privind extrădarea sa către Ungaria, fiind cercetat de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr. x/2021.

În final, în data de 24.05.2022, Curtea de Apel București, secția I Penală a dispus extrădarea sa în Ungaria, iar, în data de 26/27.05.2022, a fost extrădat efectiv în Ungaria. A mai arătat că, în Ungaria, a fost deja condamnat, în data de 05.10.2021.

În opinia persoanei condamnate, dosarul nr. x/2021 reprezintă un incident nou ivit în cursul procedurii extrădării.

În drept, persoana condamnată a invocat dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen., art. 114 alin. (1) și art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Pentru argumentele invocate, petentul a solicitat returnarea sa în custodia autorităților judiciare române pentru a se putea prezenta la termenele de judecată și a-și formula apărările în dosarul nr. x/2021, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, cu termen de judecată la data de 12.10.2022.

Astfel, instanța de fond a dispus atașarea următoarelor dosare:

- dosarul nr. x/2018, în care Curtea de Apel București, secția I penală a pronunțat sentința penală nr. 197/F/04.10.2018, definitivă prin decizia penală nr. 841/16.10.2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală (fond și contestație);

- dosarul nr. x/2019, în care Curtea de Apel București, secția I penală a pronunțat încheierea din data de 07.11.2019, definitivă prin necontestare, în data de 14.11.2019;

- dosarul nr. x/2022, în care Curtea de Apel București, secția I penală a pronunțat sentința penală nr. 118/F/24.06.2022, definitivă prin necontestare, în data de 05.07.2022.

La termenul de judecată din data de 04.10.2022, Curtea a pus în discuție, din oficiu, în principal, admisibilitatea contestației la executare ce face obiectul prezentului dosar, în raport de soluția dispusă prin sentința penală nr. 118/F/24.06.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr. x/2022, definitivă prin necontestare, în data de 05.07.2022, iar în subsidiar, temeinicia contestației la executare.

Curtea, analizând actele și lucrările atât din prezentul dosar, cât și din dosarul nr. x/2022, a apreciat contestația la executare formulată de persoana condamnată A., ca fiind inadmisibilă, în cauză fiind aplicabil art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., potrivit căruia cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări.

Astfel, în considerentele ce succed, Curtea a analizat îndeplinirea, în prezenta cauză, a tuturor celor patru condiții cumulativ prevăzute în art. 599 alin. (5) din C. proc. pen.:

Prin urmare, s-a constatat că prima condiție este îndeplinită.

Astfel, atât în cererea de contestație la executare care a făcut obiectul dosarului nr. x/2022 (cerere aflată la dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel București, secția I Penală), cât și în cererea care face obiectul prezentului dosar, persoana condamnată a invocat, în drept, aceleași temeiuri legale, respectiv, art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen. și art. 114 cu referire la art. 58 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Astfel, Curtea a constatat că și cea de-a treia condiție este îndeplinită.

În acest context, Curtea a constatat că finalitatea urmărită de persoana condamnată în ambele dosare (nr. x/2022 și prezentul dosar) este identică, și anume returnarea sa în România pentru a putea participa la judecarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2021, întrucât, în opinia sa, cauza aflată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București ar constitui un impediment la executare în ceea ce privește soluția dispusă prin sentința penală nr. 197/F/04.10.2018.

Ca atare, Curtea a constatat că și cea de-a patra condiție este îndeplinită.

În consecință, Curtea a reținut că situația juridică a persoanei condamnate a fost analizată pe fond, în sensul solicitat de acesta, instanța dispunând, în acest sens, printr-o hotărâre judecătorească (respectiv, sentința penală nr. 118/F/24.06.2022, rămasă definitivă prin necontestare, în data de 05.07.2022).

Pentru aceste motive, întrucât situația juridică a persoanei condamnate a fost analizată – în sensul solicitat de aceasta în cuprinsul noii cereri de contestație la executare, cu privire la aceleași dispoziții legale, motive de fapt și apărări invocate – printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, sentința beneficiind astfel de autoritate de lucru judecat, contestația la executare formulată de persoana condamnată în prezentul dosar este inadmisibilă.

Sub aspectul temeiniciei (fondului) contestației la executare, Curtea a apreciat că, în măsura în care contestația nu ar fi inadmisibilă, ar fi neîntemeiată.

În acest sens, Curtea a avut în vedere că judecarea persoanei condamnate în dosarul nr. x/2021, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, nu constituie un impediment la executarea (în raport de niciunul dintre cazurile prevăzute în art. 598 alin. (1) lit. a)-d) din C. proc. pen.) soluției dispuse prin sentința penală nr. 197/F/04.10.2018 (și anume, predarea persoanei condamnate către autoritățile judiciare ungare), deoarece predarea persoanei condamnate către autoritățile judiciare ungare semnifică respectarea, în condițiile art. 103 alin. (6) și art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a obligațiilor asumate de România prin Decizia-cadru 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre.

Mai mult decât atât, Curtea a subliniat faptul că, în situații precum cea din prezenta cauză – în care, după amânarea predării persoanei condamnate până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2017 sau, în caz de condamnare la pedeapsa închisorii în regim de detenție până la punerea în libertate a persoanei condamnate, amânare dispusă prin sentința penală nr. 197/F/04.10.2018, și înainte de predarea efectivă a persoanei condamnate, aceasta este judecată din nou de către autoritățile judiciare române, într-o altă cauză (dosarul nr. x/2021) decât cea care a determinat inițial amânarea predării, cauză ulterioară închiderii procedurii de executare a mandatului european de arestare – nu se poate aplica din nou art. 114 din Legea nr. 302/2004, din moment ce o astfel de situație nu este prevăzută în Legea nr. 302/2004 în condițiile invocate de către persoana condamnată.

Ca atare, existența pe rolul autorităților judiciare române a dosarului nr. x/2021 nu constituie un impediment la executare în sensul solicitat de către persoana condamnată.

În aceste coordonate, Curtea a constatat că prezența persoanei condamnate la judecarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2021, în care are calitatea de inculpat, fiind cercetat sub aspectul infracțiunii de înșelăciune, se poate asigura prin intermediul videoconferinței, nu doar prin prezența sa fizică în fața instanței.

Pentru aceste motive, s-a concluzionat în sensul netemeiniciei contestației la executare formulate de persoana condamnată în prezenta cauză.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație persoana condamnată A., precizând că motivele contestației le va dezvolta după comunicarea sentinței penale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția penală, la data de 25.11.2022, sub nr. x/2022, fiind fixat termen de judecată la data de 17 ianuarie 2023.

Prin memoriul depus la data de 09 ianuarie 2023, contestatorul a invocat existența pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București a dosarului nr. x/2021 în care este judecat pentru o faptă concurentă faptei din Ungaria și în care nu își poate formula apărarea, întrucât se află încarcerat într-un penitenciar din Ungaria, urmare extrădării sale autorităților maghiare contrar încheierii din data de 07.11.2019 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr. x/2019.

De asemenea, a precizat că autoritățile din Ungaria au refuzat să îi contopească și să îi deducă perioada executată de la data de 10.10.2017, când a fost arestat în România.

Mai mult, instanța de fond a dispus extrădarea sa în Ungaria cu toate că Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, prin decizia penală nr. 341 din data de 16.10.2018 că, în cazul în care se dispune condamnarea sa în Ungaria să se acorde posibilitatea executării pedepsei aplicate într-un penitenciar din România.

În final, a solicitat să se dispună admiterea contestației, astfel cum a fost formulată și repatrierea sa în România în vederea pregătiri apărării în dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, pentru ca ulterior să poată formula o cerere privind contopirea și deducerea perioadelor pe care le-a executat.

La termenul fixat, 17 ianuarie 2023, apărarea și reprezentantul Ministerului Public au formulat concluzii pe fondul cauzei, acestea fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

Analizând contestația formulată de persoana condamnată A., în baza actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale cu relevanță în materie, Înalta Curte constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 197/F din data de 4 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală în dosarul nr. x/2018, în baza art. 103 alin. (6) și art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare privind persoana solicitată A., cetățean român, și s-a dispus predarea acesteia autorităților judiciare maghiare în vederea executării mandatului european de arestare emis la data de 11.05.2018 de către Judecătoria Raională Szeged pentru urmărire penală, cu respectarea regulii specialității și a garanțiilor juridice oferite de Deciziile cadru JAI/584/2002 și JAI/299/2009, respectiv posibilitatea executării pedepsei care va fi aplicată, în caz de condamnare la pedeapsa executorii cu închisoare, într-un penitenciar din România.

În baza art. 112 alin. (1) rap. la art. 58 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a amânat predarea persoanei solicitate până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2017 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a Penală, iar în caz de condamnare la pedeapsa închisorii în regim de detenție, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea la termen a pedepsei.

S-a dispus revocarea mandatului de arestare nr. x din data de 24.09.2018 emis de Curtea de Apel București ca urmare a dispoziției privind amânarea predării și dispune punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate de sub puterea acestui mandat dacă nu este arestată în altă cauză.

În baza art. 107 alin. (3) rap. la art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, mandatul urmând a fi pus în executare începând de la data încetării motivelor care au dus la amânarea predării.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată de către autoritățile române în procedura punerii în executare a mandatului european de arestare începând cu data de 24.09.2018 la zi.

Prin decizia penală nr. 841 din data de 16 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția penală în dosarul nr. x/2018, s-a respins, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 197/F din 04 octombrie 2018 a Curții de Apel București – secția I Penală.

Ulterior, prin încheierea de ședință din data de 7 noiembrie 2019, pronunțată de Curte de Apel București – secția I penală, în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin necontestare, în temeiul art. 114 raportat la art. 58 alin. (4), (5) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de autoritățile judiciare din Ungaria, în vederea predării temporare a persoanei solicitate A., reținând ca fiind necesară prezența inculpatului în fața autorităților judiciare din România, pentru a-i fi garantat dreptul la apărare.

La data de 24.05.2022, Curtea de Apel București – secția I penală a dispus extrădarea persoanei condamnate A., iar în data de 26/27.05.2022 a fost extrădată autorităților maghiare.

Persoana condamnată A. a formulat contestații împotriva executării sentinței penale nr. 197/F din data de 4 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală în dosarul nr. x/2018, după cum urmează:

- contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen. ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel București, secția I penală, prin care a susținut că, la acest moment, nu se impune predarea persoanei solicitate către autoritățile ungare, întrucât este necesară prezența sa la Judecătoria Sectorului 4 București, pentru judecarea dosarului nr. x/2021, având termen de judecată la data de 29.06.2022, pentru lămurirea chestiunilor de fapt și de drept, fiind un dosar foarte complex.

Mai mult, a arătat că autoritățile ungare nu au reiterat solicitarea de extrădare, astfel încât nu se justifică la acest moment predarea petentului, în condițiile în care acest aspect a fost tratat de către Curtea de Apel București în încheierea din data de 07.11.2019, unde au dispus că în lipsa unei noi solicitări din partea autorităților ungare nu se justifică predarea.

Contestația la executare a fost respinsă, ca nefondată, prin sentința penală nr. 118/F din data de 24 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul anterior menționat, hotărâre rămasă definitivă prin necontestare, în data de 05.07.2022.

- contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen. ce face obiectul cauzei de față, prin care a reiterat același aspecte pe care le-a invocat și în cererea din dosarul nr. x/2022, respectiv, că, în opinia sa, existența dosarului nr. x/2021, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, având stabilit termen de judecată pentru data de 12.10.2022, constituie un impediment la executare în ceea ce privește soluția dispusă prin sentința penală nr. 197/F/04.10.2018 (pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia penală nr. 841/16.10.2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală), prin care, în baza art. 103 alin. (6) și art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus predarea sa către autoritățile judiciare maghiare în vederea executării mandatului european de arestare emis în data de 11.05.2018 de către Judecătoria Regională Szeged pentru urmărirea penală a persoanei condamnate.

Contestația la executare a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin sentința penală ce face obiectul prezentei contestații, pentru argumentele prezentate în preambulul prezentelor considerente.

În acest context, evaluând contestația formulată de persoana condamnată A., Înalta Curte notează următoarele:

Constituind un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii, prin contestația la executare nu se pot pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii penale definitive în baza căreia se face executarea, ci exclusiv nelegalitatea ce ar rezulta din punerea în executare a acesteia.

Cu atât mai mult, în procedura contestației la executare nu se pot pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii de condamnare pronunțată în statul străin, care a fost recunoscută prin hotărârea a cărei executare se contestă, această chestiune, care ține de fondul cauzei instrumentate și judecate de autoritățile judiciare străine, neputând face obiectul cenzurii instanțelor naționale nici în procedura specială de referință reglementată prin Legea nr. 302/2004, republicată, și, cu atât mai puțin, în procedura prev. de 598 din C. proc. pen.

Deși legea specială - Legea nr. 302/2004 - nu cuprinde dispoziții în baza cărora să fie soluționate eventualele incidente ce se pot ivi la punerea în executare a hotărârilor judecătorești pronunțate în această materie, cum este cazul de față invocat de contestator, Înalta Curte constată că sunt aplicabile prevederile cu caracter general prevăzute de art. 598 din C. proc. pen.

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., "Contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare."

Astfel, în speță, împiedicarea la executare a hotărârii – cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen., invocat ca temei al prezentei contestații la executare, trebuie să vizeze aspecte de legalitate circumscrise exclusiv limitelor în care se execută hotărârea de recunoaștere, iar nu legalitatea și temeinicia soluției pe care o conține, care a intrat în puterea lucrului judecat, sau legalitatea și temeinicia hotărârii judiciare străine recunoscute.

În contextul considerațiilor teoretice expuse, evaluând motivele prezentei contestații la executare, Înalta Curte constată, concordant instanței de fond, că acestea sunt similare celor invocate de persoana condamnată A., în baza aceluiași temei legal - art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen. - în contestația la executare anterioară formulată împotriva aceleiași hotărâri judecătorești (sentința penală nr. 197/F din data de 4 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală în dosarul nr. x/2018).

Acestea vizează, în esență, pe de o parte, împrejurarea că, în dosarul nr. x/2019 s-a dispus revocarea mandatului european de arestare 51EAW emis în data de 24.09.2018, motive în raport de care s-a dispus, în mod greșit, extrădarea sa în Ungaria, iar, pe altă parte că, în prezent, este judecat (în fond) și în România, în dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Sectorului 4 București, sens în care a apreciat că se impune executarea pedepsei într-un penitenciar din România pentru a putea participa la judecarea dosarului nr. x/2021 în care are calitatea de inculpat.

Or, aceleași împrejurări au făcut deja obiectul cenzurii în procedura judiciară similară demarată de persoana condamnată A. în dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel București – secția I penală, instanța astfel învestită statuând că ele nu pot constitui motive de contestare a executării sentinței penale nr. 197/F din data de 4 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală în dosarul nr. x/2018, considerente pentru care a respins, cu titlu definitiv, respectiva contestație la executare.

În acest context, constatând îndeplinite condițiile de identitate de persoană, temei legal, motive și apărări care caracterizează cele două contestații la executare, Înalta Curte, în acord cu prima instanță, reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., care atrage inadmisibilitatea celui din urmă demers judiciar al persoanei condamnate A..

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată temeinică și legală soluția primei instanțe, notând că, în prezenta contestație, contestatorul A. nu a formulat veritabile critici cu privire la aceasta, limitându-se la reiterarea aspectelor invocate în fața instanței de fond și la invocarea unor elemente noi de critică aduse hotărârii care a făcut obiectul contestației la executare, care, nefiind supuse cenzurii Curții de Apel București, nu pot face obiectul analizei instanței supreme direct în calea de atac.

Ca urmare, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) raportat la art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 155/F din data de 17 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală. În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea contestatului la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 155/F din data de 17 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2023.