ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 127 din data de 14 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 107 rap. la art. 103 alin. (3), (5) și (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești privind executarea mandatului european de arestare emis la data de 13 februarie 2017 în Dosarul nr. x/13.9TAPFR de Tribunalul Judicial da Comarca do Porto Este față de persoana solicitată A.

S-a luat act că persoana solicitată A. - fiul lui B. și C., născut în Ploiești, județul Prahova cetățean român, domiciliat în comuna P., județul Prahova, în prezent condamnat și aflat în Penitenciarul Mărgineni, în executarea unei pedepsei privative de libertate, este de acord să fie predată către autoritățile judiciare din Portugalia.

A fost autorizată predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară portugheză, respectiv Tribunalul Judicial da Comarca do Porto Este (mandat european de arestare x/13.9TAPFR) conform art. 103 alin. (5)-(6) și art. 111 din Legea nr. 302/2004, republicată și art. 27 parag. 2 din Decizia-Cadru nr. 2.002/284/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității, prev. de art. 115 din Legea nr. 302/2004, exclusiv pentru cele menționate în mandatul european de arestare .

Conform art. 112 alin. (1) rap la art. 107 alin. (1) și 3 comb. cu art. 58 alin. (1) teza I din Legea nr. 302/2004, republicată s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară solicitantă până la executarea la termen a pedepsei de 23 de ani și 6 luni la care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 95 din 07 mai 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/42/2014 al Curții de Apel Ploiești, sau până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate, potrivit art. 58 alin. (1) teza a II-a din aceeași lege.

Conform art. 103 alin. (6) și art. 13 din Legea nr. 302/2004, republicată s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., pe o durată de 30 zile ce se va calcula în conformitate cu art. 107 alin. (3) din același act normativ, începând cu data punerii în libertate ca urmare a liberării condiționate sau a executării pedepsei la termen.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă în vederea predării persoanei solicitate către autoritatea judiciară portugheză, mandat ce se va pune în executare la momentul încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

S-a dispus ca hotărârea să se notifice persoanei solicitate, autorității judiciare emitente, Ministerului Internelor și Reformei Administrative - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul SIRENE, Penitenciarului Mărgineni, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate - Serviciul Cooperare Judiciară Internațională în Materie Penală.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:

Prin adresa nr. x/II/5/2017, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a transmis solicitarea formulată prin adresa din data de 16 iunie 2017 a Centrului de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul SIRENE - România prin care s-a solicitat de către autoritatea judiciară emitentă - Tribunalul Judicial da Comarca do Porto Este arestarea și predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Portugalia, pentru executarea unei pedepse privative de libertate de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința pronunțată la 5 martie 2015 de către Instanța Centrală Criminală J2 din orașul Porto Este, Nucelul din Penafiel, în dosarul x/13.9TAPFR și confirmată de Tribunalul de Relație din Potro în a II-a instanță, la 23 septembrie 2015.

La termenul de judecată de la 15 iunie 2017 i s-a adus la cunoștință persoanei solicitate că împotriva sa autoritățile judiciare din Portugalia au emis mandat european de arestare în vederea arestării și predării în scopul executării pedepsei arătate.

S-a procedat la ascultarea persoanei solicitate în prezența apărătorului desemnat din oficiu după ce i-a fost înmânat mandatul european de arestare însoțit de traducerea în limba română. Persoana solicitată a fost informată cu privire la drepturile prev. de art. 103 din Legea nr. 302/2004, republicată, i s-au adus la cunoștință disp. art. 115 din același act normativ privind regula specialității, efectele acesteia, conținutul mandatului european de arestare, posibilitatea de a consimți la predare către autoritățile judiciare Portugalia și caracterul irevocabil al acordului dat voluntar.

Deși, inițial, persoana solicitată a refuzat să-și dea consimțământul la predare, solicitând expres ca pe cale incidentală să-i fie recunoscută respectiva hotărâre de condamnare pentru a fi ulterior contopită cu pedeapsa pe care o execută în prezent - aceea de 23 de ani și 6 luni închisoare - ulterior, a fost de acord să fie predată autorităților judiciare portugheze. În continuare, persoana solicitată a arătat că nu renunță la regula specialității și a înțeles caracterul irevocabil al consimțământului său.

Față de situația de fapt expusă, Curtea a reținut că mandatul european de arestare, ce face obiectul prezentei proceduri, a fost emis de Tribunalul Judicial da Comarca do Porto Este la 13 februarie 2017, în scopul arestării și predării către autoritățile judiciare emitente în vederea executării pedepsei privative de libertate pronunțate pe numele persoanei solicitate A., că autoritatea judiciară solicitantă face parte dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care a transpus în legislația internă Decizia-Cadru nr. 2.002/584/JAI din 13 iunie 2002, a Consiliului Uniunii Europene; iar decizia judiciară s-a luat în vederea predării persoanei solicitate pentru a executa o pedeapsă privativă de libertate pronunțată în cauza în care a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 144 (a) C. pen. Portughez.

S-a mai reținut că circumstanțele de fapt ale cauzei, conform mandatului european de arestare, constau în aceea că, la data de 9 aprilie 2013, în jurul orelor 14,00, în interiorul celulei părții vătămate D., în închisoarea Pacos de Ferreira, pârâtul a intrat în momentul în care era deschis și, echipat cu un instrument ale cărui caracteristici nu sunt clare, l-a lovit în față pe reclamant și l-a făcut să-și piardă cunoștința și, inconștient fiind, acesta l-a lovit cu pumni în zona abdomenului și feței, ceea ce a condus la hemoragie nazală și dureri la deschiderea gurii și la dureri hemifaciale, pleurale, în partea stângă hemotoracică (regiunea posterolaterală) și disconfort abdominal în partea superioară. Totodată, partea vătămată a suferit echimoze faciale, o rană în zona superciliară stânga de aproximativ 2 cm., echimoză nazală cu punct hemoragic în nara dreaptă, rană incizată pe partea interioară a buzei superioare, durere la palparea feței și zgomot costal (cu pocnituri asociate).

Ulterior, s-a reținut că persoana solicitată a consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare emitente, conform declarației din data de 14 septembrie 2017.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel persoana solicitată A. care a solicitat respingerea sesizării privind executarea mandatului european de arestare, întrucât nu i s-a adus la cunoștință nicio acuzație, fiind condamnat în lipsă de autoritățile judiciare portugheze.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 05 octombrie 2017, dosarul fiind repartizat aleatoriu Completului 8.

La termenul de judecată din data de 11 octombrie 2017, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac formulată de persoana solicitată, având în vedere că aceasta și-a dat consimțământul la predare.

Analizând cu prioritate excepția invocată de reprezentantul Ministerului Public, constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 108 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 222/2008, sentința prin care instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, cu excepția cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă.

Se reține că în privința hotărârii penale atacate, definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac, fiind susceptibile de reformare pe calea apelului exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

Totodată, admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

În cauză, se constată că persoană solicitată A. a formulat apel împotriva Sentinței penale nr. 127 din data de 14 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în care aceasta a consimțit la predare.

Așadar, în consens cu reglementările menționate se reține că hotărârea pronunțată în primă instanță, prin care se ia act de consimțământul persoanei solicitate și se dispune arestarea și autorizarea predării persoanei solicitate, este definitivă, deoarece legiuitorul a reglementat, în mod expres, imposibilitatea atacării acesteia prin exercitarea căilor ordinare de atac prevăzute de lege, situație determinată tocmai de consecințele pe care le produce acordul persoanei solicitate de a fi predată, măsurile de arestare și predare dispunându-se în scopul aducerii la îndeplinire a mandatului european de arestare, având un caracter subsecvent consimțământului dat, ceea ce nu poate atrage o verificare distinctă pe calea controlului judiciar.

Or, în cauză a fost emis de către autoritățile portugheze un mandat european de arestare, iar persoana solicitată A. și-a dat consimțământul la predare, prima instanță, luând act de consimțământul acesteia, a dispus prin hotărârea pronunțată asupra arestării persoanei solicitate și amânării predării sale. Astfel, hotărârea pronunțată de prima instanță în condițiile menționate nu este supusă controlului judiciar, fiind definitivă, ceea ce atrage inadmisibilitatea apelului declarat.

Ca atare, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul persoană solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 127 din data de 14 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 420 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul persoană solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 127 din data de 14 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 420 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 octombrie 2017.

Procesat de GGC - ED