ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 463/2017

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 463/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 463/2017

Asupra cauzei

penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 22

din 10 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția

penală și pentru cauze cu minori, a fost admisă sesizarea

formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, iar, în

temeiul art. 98 alin. (3) raportat la art. 155 din Legea nr. 302/2004, privind

cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a

dispus, pe cale incidentală, recunoașterea și punerea în

executare a sentinței penale pronunțată la data de 9 februarie

2015 de Judecătoria din Circumscripția Judiciară Beja -

Secția Competențe Generale din Almodovar - Portugalia, definitivă

și executorie la data de 25 februarie 2016, prin care persoana

solicitată A., împotriva căruia s-a emis mandatul european de

arestare cu nr. de referință Dosar nr. x/15.9GAORQ din 13 ianuarie

2017 de către Judecătoria din Circumscripția Judiciară Beja

- Secția Competențe Generale din Almodovar - Portugalia), a fost

condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 204

2

lit. e) C. pen. portughez, ce are corespondent în legislația română

infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228, art. 229 alin.

(1) lit. b) și d) C. pen.

S-a dispus

executarea de către persoana condamnată A. a pedepsei de 3 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală mai sus

menționată, într-un penitenciar din România.

S-a dedus,

din pedeapsa de 3 ani închisoare, perioada reținerii și

arestării preventive, începând cu data de 17 februarie 2017, la zi.

Totodată,

a fost menținută arestarea provizorie a persoanei solicitate

până la rămânerea definitivă a hotărârii, dar nu mai târziu

de 30 zile și s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei

închisorii de 3 ani, pe numele condamnatului A. la data rămânerii

definitive a sentinței.

Pentru a se

pronunța astfel, prima instanță a reținut că, la data

de 18 februarie 2017, a fost sesizată de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Suceava cu cererea de executare a mandatului european de arestare din

13 ianuarie 2017 emis în Dosar nr. x/15.9GAORQ de către Judecătoria

din Circumscripția Judiciară Beja - Secția Competențe Generale

din Almodovar - Portugalia, nr. referință 28586698 din 06 februarie

2017, împotriva persoanei solicitate A., și solicitarea de arestare a

acestuia în vederea predării către autoritatea solicitantă din

Portugalia.

S-a

reținut că, din informațiile transmise, a rezultat că

persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat,

prevăzută și sancționată de art. 204 alin. (2) lit. e)

C. pen. portughez, constând în aceea că, la data de 22 ianuarie 2015,

împreună cu alt inculpat, B., au stabilit să meargă la localul

cu numele x, situat în Entradas, Castro Verde, cu scopul de a-și

însuși automatul pentru țigări instalat acolo, precum și

toate pachetele de țigări și banii aflați în interiorul acestuia.

Pentru a-și pune în aplicare planul, inculpații s-au îndreptat, în

intervalul orar 2.30-2.55 către localul în cauză în autoturismul, de

culoare roșie, și, odată ajunși acolo, au ieșit din

mașină și au mers pe jos, lăsând autoturismul cu motorul pornit

și cu portbagajul deschis. Inculpații s-au îndreptat spre ușa

localului pe care au forțat-o cu ajutorul unui obiect care nu a putut fi

identificat, stricând mecanismul de închidere al acesteia și reușind,

astfel, să o deschidă, iar, în continuare, au pătruns în incinta

cafenelei, de unde au sustras un automat pentru țigări care

conținea 146 de pachete de țigări și suma de 199,95 euro.

S-a reținut că automatul pentru țigări are o valoare de 1.500

euro, iar țigările și banii care se găseau în interiorul

acestuia erau în valoare de 910,00 euro.

În

continuare, inculpații au așezat automatul pentru țigări în

autoturism și au părăsit locul faptei, mergând în direcția

unui drum comunal din apropiere de IP2, unde, într-un mod care nu a putut fi

stabilit, au deschis automatul, scoțând din acesta și

însușindu-și toate pachetele de țigări și banii care

se aflau înăuntru. Apoi, inculpații au pornit cu autoturismul

menționat în direcția Albernoa, Beja, pe drumul național IP2,

ocazie cu care au fost interceptați și reținuți de

jandarmii de la Garda Națională Republicană, care le-au

confiscat obiectele sustrase.

Prima

instanță a arătat că, prin ordonanța de reținere

din 17 februarie 2017 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Suceava în Dosarul nr. x/II/5/2017, persoana solicitată A. a fost

reținută pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 17

februarie 2017, ora 18,35, până la data de 18 februarie 2017, ora 18,35.

La termenul

de judecată din 18 februarie 2017, persoanei solicitate i s-a înmânat o

copie, în limba română, a mandatului european de arestare emis de

autoritățile judiciare portugheze, acesta precizând că a luat

cunoștință de conținutul său și cunoaște

motivul pentru care a compărut în fața instanței.

Cu

același prilej, Curtea a adus la cunoștința persoanei solicitate

că are dreptul de a consimți sau nu la predarea sa către

autoritățile portugheze pentru executarea pedepsei închisorii de 3

ani, iar, dacă va fi de acord cu predarea sa, nu va putea reveni asupra

declarației de consimțire la predare, hotărârea ce se va

pronunța în acest sens fiind definitivă, ulterior urmând a fi predat

autorităților portugheze. De asemenea, instanța l-a informat

despre regula specialității, în sensul că nu va putea fi urmărit,

judecat sau privat de libertate în Portugalia pentru alte fapte anterioare

predării, decât pentru cea menționată în mandatul european de

arestare, precum și despre faptul că există posibilitatea ca, în

cazul în care refuză predarea întrucât nu dorește să execute

pedeapsa în statul de emitere, să se efectueze demersuri în sensul

recunoașterii hotărârii de condamnare a autorităților

portugheze și să se dispună executarea pedepsei într-un

penitenciar din România, doar dacă își manifestă voința în

acest sens.

La termenul

din 18 februarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (7)

din Legea nr. 302/2004, s-a procedat la audierea persoanei solicitate A.,

acesta precizând că se prevalează de regula specialității,

nu este de acord cu predarea sa către autoritățile emitente a

mandatului și că solicită recunoașterea pe cale

incidentală a hotărârii de condamnare pronunțată de

autoritățile judiciare portugheze, în vederea executării

pedepsei în România.

Prin Încheierea

nr. 2 din 18 februarie 2017, în temeiul art. 103 alin. (8) din Legea nr. 302/2004,

s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea executării

mandatului, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 18 februarie

2017 și până la data de 19 martie 2017, inclusiv, măsura fiind

menținută, ulterior, prin încheierile de ședință din 6

martie 2017 și 3 aprilie 2017. Prin aceeași încheiere s-a luat act de

poziția manifestată de persoana solicitată A., în sensul că

refuză executarea pedepsei în statul emitent și solicită

recunoașterea hotărârii de condamnare pronunțată de

autoritățile judiciare portugheze, în vederea executării

pedepsei în România. Ca atare, în temeiul art. 98 alin. (2) lit. c), alin. (3)

din Legea nr. 302/2004, s-a dispus efectuarea procedurii în vederea

recunoașterii hotărârii pronunțate în Dosarul nr. x/15.9GAORQ de

către Judecătoria din Circumscripția Judiciară Beja -

Secția Competențe Generale din Almodovar - Portugalia împotriva

persoanei solicitate A., solicitându-se autorității judiciare

emitente a mandatului european de arestare comunicarea unei copii certificate a

hotărârii penale, prilej cu care a informat-o cu privire la motivul pentru

care a fost cerută.

Luând act de

poziția exprimată de persoana solicitată, autoritățile

judiciare portugheze au transmis copia certificată a hotărârii de

condamnare cu mențiunea rămânerii definitive, cererea de

recunoaștere a hotărârii penale și de executare, în România, a

pedepsei aplicate persoanei solicitate și certificatul menționat la

art. 4 din Decizia cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008,

privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor

judecătorești în materie penală care impun pedepse sau

măsuri privative de libertate, în scopul executării lor în Uniunea

Europeană.

În acest

context, procedând în conformitate cu dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. c)

raportat la art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, prima instanță

a constatat că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 155

din aceeași lege, respectiv sentința este definitivă și

executorie, faptele pentru care s-a aplicat pedeapsa de 3 ani închisoare

constituie infracțiune și potrivit legislației române,

condamnatul este cetățean român și a fost de acord cu executarea

pedepsei aplicate de autoritățile judiciare din Portugalia într-un

penitenciar din România, apreciind, de asemenea, că nu este incident

vreunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare

prevăzute la art. 151 din actul normativ menționat.

Verificând,

totodată, natura și durata pedepsei aplicate de

autoritățile portugheze, în conformitate cu dispozițiile art. 154

alin. (6) lit. b), alin. (8) lit. b) și alin. (9) din Legea nr. 302/2004,

Curtea a constatat că fapta pentru care a fost condamnată persoana

solicitată are corespondent în legislația română, fiind

incriminată ca infracțiunea de furt calificat, prevăzută de

art. 228, art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., iar pedeapsa de 3 ani

stabilită se încadrează în limitele legale, astfel încât nu este

necesară adaptarea acesteia. â

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal, a formulat contestație persoana

condamnată A., solicitând reducerea pedepsei de 3 ani închisoare

aplicată de autoritățile judiciare portugheze,

învederând

că are 4 copii minori și este singurul întreținător al

acestora.

Examinând

contestația formulată, Înalta Curte constată că aceasta nu

este fondată pentru motivele arătate în continuare.

Așa cum

a reținut instanța de fond, din conținutul mandatului european

de arestare cu nr. de referință 28526168 emis, la data de 13 ianuarie

2017, în Dosarul cu nr. x/15.9GAORQ

de către Judecătoria din Circumscripția

Judiciară Beja - Secția Competențe Generale din Almodovar -

Portugalia (filele 9-25 dos. fond), precum și din certificatul

menționat la art. 4 din Decizia - cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27

noiembrie 2008 (filele 169-175 dos. fond),

rezultă că

față de numitul A. a fost demarată o procedură de executare

a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată în dosarul anterior menționat

pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.

204 alin. (2) lit. e)

C. pen. portughez,

constând în aceea că, la 22

ianuarie 2015,

în intervalul orar 02.30 - 02.55

, împreună cu un alt inculpat,

au

pătruns prin efracție

în localul

x, situat în

Entradas, Castro Verde, de unde au sustras un automat pentru țigări

(în valoare de 1.500 euro), care conținea 146 de pachete de

țigări și suma de 199,95 euro, deplasându-se, apoi, cu

autoturismul pe un drum comunal, loc în care și-au însușit toate

bunurile aflate în automatul în discuție (în valoare totală de 910,00

euro). Ulterior, inculpații au pornit cu autoturismul menționat în

direcția Albernoa, Beja, pe drumul național IP2, ocazie cu care au

fost interceptați și reținuți de jandarmii de la Garda

Națională Republicană, care au confiscat obiectele sustrase.

Verificând

îndeplinirea condiției dublei incriminări, prevăzută de

dispozițiile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, se constată

că faptele expuse mai sus, astfel cum au fost reținute de

autoritățile portugheze, sunt incriminate și de legea

penală română ca

infracțiunea de furt calificat,

prevăzută de art. 228, art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen.,

fiind sancționate cu pedeapsa închisorii de la 1 an la 5 ani.

Pe baza

mandatului european de arestare astfel emis, Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Suceava prin

Ordonanța

nr. 412/II/5/2017

din 17

februarie 2017 a dispus, în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin.

(1) raportat la art. 101 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, reținerea

pentru 24 de ore începând cu

începând cu data de 17 februarie 2017, ora

18,35, și până la data de 18 februarie 2017, ora 18,35. Prin Încheierea

nr. 2 din 18 februarie 2017 a Curții de Apel Suceava, în temeiul art. 103 alin.

(8) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. în

vederea executării mandatului european de arestare, pe o durată de 30

de zile, începând cu data de 18 februarie 2017 și până la data de 19

martie 2017, inclusiv, măsura fiind menținută, succesiv, prin

încheierile de ședință din 6 martie 2017 și 3 aprilie 2017.

În

conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, la

termenul din 18 februarie 2017, s-a procedat la audierea numitului A., acesta

nefiind de acord cu predarea sa către autoritățile emitente a

mandatului, prevalându-se de regula specialității și solicitând

recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii de condamnare

pronunțată de autoritățile judiciare portugheze, în vederea

executării pedepsei în România (fila 32 dos. fond).

În acest

context, se constată că dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. c)

din Legea nr. 302/2004 prevăd că, atunci când mandatul a fost emis în

scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de

siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată

trăiește în România și are o rezidență continuă

și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel

puțin 5 ani și declară că refuză să execute

pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent al

mandatului european de arestare, instanța română poate refuza

executarea acestuia. Or, persoana condamnată A. întrunește aceste

condiții, întrucât, așa cum s-a arătat anterior, a refuzat

predarea sa autorităților portugheze, solicitând să execute

pedeapsa stabilită într-un penitenciar din România, din datele dosarului,

rezultând că trăiește în mod obișnuit în țară,

având o domiciliul legal pe teritoriul acesteia.

Ca atare, se

constată că, în mod corect, prima instanță, făcând

aplicarea art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 cu referire la alin. (2) lit.

c) a textului de lege menționat, a solicitat autorității

judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de

condamnare, precum și orice alte informații necesare, informând

autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care

astfel de documente sunt solicitate, respectiv pentru recunoașterea pe

cale incidentală a hotărârii. Astfel, urmare acestor demersuri,

autoritățile judiciare portugheze au înaintat documentele solicitate,

luând, totodată, act de poziția exprimată de persoana

solicitată în sensul că dorește să execute pedeapsa

aplicată într-un penitenciar din România.

Procedând, în

acest context, la verificarea cerințelor legale, se constată că,

în cauză, sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 155

din Legea nr. 302/2004, întrucât hotărârea pronunțată de

autoritatea judecătorească portugheză este definitivă

și executorie, faptele pentru care s-a aplicat pedeapsa constituie

infracțiuni și în cazul în care ar fi fost săvârșite pe

teritoriul României, persoana condamnată are cetățenie

română și nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere

și neexecutare prevăzute de art. 151 din Legea anterior

menționată.

Așa

fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat în

mod corect că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr.

302/2004 pentru recunoașterea, pe cale incidentală, și punerea

în executare a sentinței penale pronunțată la data de 9

februarie 2015 de Judecătoria din Circumscripția Judiciară Beja

- Secția Competențe Generale din Almodovar - Portugalia,

definitivă și executorie la data de 25 februarie 2016.

Deopotrivă,

în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că

pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de autoritatea

judecătorească portugheză (a cărei suspendare a

executării a fost revocată prin hotărârea din 25 februarie 2016

dată în Dosarul nr. x/15.9GAORQ - filele 193-195 dos. fond) corespunde ca

natură și cuantum cu cea prevăzută de legislația

română pentru infracțiunea similară (de furt calificat,

prevăzută de art.

228, art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C.

pen.), situație în care nu se impune adaptarea ori reducerea acesteia,

astfel cum a solicitat contestatorul, nefiind incidente dispozițiile art. 154

alin. (6) lit. b) raportat la art. 154 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004.

În plus, Înalta Curte arată că, în conformitate cu dispozițiile art.

154 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, obiectul procedurii de recunoaștere

a unei hotărâri străine constă doar în verificarea

condițiilor prevăzute de art. 155 din actul normativ menționat

și, în cazul în care acestea sunt îndeplinite, în punerea în executare a

respectivei hotărâri, neputând modifica (reindividualiza în raport de

circumstanțele personale) cuantumul pedepsei aplicate de

autoritățile emitente.

Pentru

motivele de mai sus, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin.

(7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată,

contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva

sentinței penale nr. 22 din 10 aprilie 2017 pronunțată de Curtea

de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275

alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă

procesuală, contestatorul persoană condamnată va fi obligat la

plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar,

în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen.,

onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană

condamnată, în sumă de 400 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondată, contestația formulată de persoana condamnată A.

împotriva sentinței penale nr. 22

din 10 aprilie

2017 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală

și pentru cauze cu minori.

Obligă

contestatorul persoană condamnată la plata sumei de 200 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană

condamnată, în sumă de 400 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 27 aprilie 2017.