ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 665/2018

Asupra contestației de față

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 71 din 4 iulie 2018 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosar nr. x/2018, în temeiul art. 107 alin. (1) coroborat cu art. 103 alin. (7), (13) din Legea nr. 302/2004, s-a admis cererea de executare a mandatului european de arestare din data de 29 mai 2018, referință Dosar nr. x/11.0GDLLE - Decizia nr. 168/11.0GDLLE pronunțată la data de 6 mai 2013 de către Tribunalul Judicial din Comarca de Faro - Juizo Central Criminal de Faro - Juiz 4 - Portugalia împotriva persoanei solicitate A.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A., autorității judiciare emitente, potrivit art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004.

În baza art. 103 alin. (7), (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., împotriva căreia s-a emis mandatul european de arestare din data de 29 mai 2018, referință Dosar nr. x/11.0GDLLE - Decizia nr. 168/11.0GDLLE pronunțată la data de 6 mai 2013 de către Tribunalul Judicial din Comarca de Faro - Juizo Central Criminal de Faro - Juiz 4 - Portugalia, în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 4 iulie 2018 și până la data de 2 august 2018, inclusiv.

În baza art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.

S-au constatat încetate efectele mandatului de arestare nr. x din data de 20 iunie 2018, emis de Curtea de Apel Suceava în baza încheierii nr. x din aceeași dată.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reținută și arestată provizoriu în vederea prezentării în fața Curții de Apel Suceava pentru discutarea sesizării în vederea predării către autoritățile statului portughez începând cu data de 20 iunie 2018 ora 12:20.

S-a luat act că persoana solicitată nu a renunțat la regula specialității.

S-au reținut, în esență, următoarele:

La data de 20 iunie 2018, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat instanței, ca autoritate judiciară competentă de executare, propunerea de luare a măsurii arestării provizorii a persoanei solicitate A., pe baza semnalării transmise de către Biroul SIRENE național, ca urmare a emiterii mandatului european de arestare din data de 29 mai 2018, referință Dosar nr. x/11.0GDLLE - Decizia nr. 168/11.0GDLLE pronunțată la data de 6 mai 2013 de către Tribunalul Judicial din Comarca de Faro - Juizo Central Criminal de Faro - Juiz 4 - Portugalia.

Prin ordonanța de reținere din data de 19 iunie 2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, dată în Dosar nr. x/2018, s-a dispus reținerea persoanei solicitate A. pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 19 iunie 2018, ora 17:30, până la data de 20 iunie 2018, ora 17:30.

În motivarea solicitării formulate, procurorul a arătat în esență că sunt date condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, pentru ca o astfel de cerere să fie admisă.

Analizând mandatul european de arestare depus la dosar, Curtea de apel a constatat că acesta este emis la data de 29 mai 2018, referință Dosar nr. x/11.0GDLLE în baza Deciziei nr. 168/11.0GDLLE pronunțată la data de 6 mai 2013 de către Tribunalul Judicial din Comarca de Faro - Juizo Central Criminal de Faro - Juiz 4 - Portugalia.

Persoana solicitată A. a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de furt agravat și tentativă de furt agravat prev. de art. 22, art. 203 și art. 204 din C. pen. portughez, la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, acesta având de executat efectiv pedeapsa de 5 ani închisoare.

În fapt, s-a reținut că, în perioada decembrie 2010- martie 2011, împreună cu un alt individ au reușit să jefuiască mai multe case, toate situate în regiunea Algarve (Portugalia), prin spargerea ușilor și sustragerea mai multor obiecte cu o valoare globală de aproximativ 29.000 euro, iar la data de 16 martie 2011, în timp ce se pregăteau să jefuiască o benzinărie, mai concret un bancomat, au fost surprinși de un echipaj de poliție.

Persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea sa autorității emitente a mandatului, precizând și că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității.

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea către un alt stat membru a unei persoane solicitate în vederea efectuării urmăririi penale, a judecății sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate. Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L190/1 din 18 iulie 2002.

Din analiza conținutului și formei mandatului european de arestare, rezultă că acesta îndeplinește cerințele prev. de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, faptele reclamate, respectiv infracțiunea de "furt agravat și tentativă de furt agravat" regăsindu-se printre cele enumerate în art. 96 alin. (1), pct. 18 din actul normativ menționat.

În cauză, nu există motive de refuz a executării mandatului, în accepțiunea art. 98 din Legea nr. 302/2004, și nici de predare amânată sau condiționată, în accepțiunea art. 112 din același act normativ, în condițiile în care motivele invocate de către persoana solicitată sunt personale și nu se regăsesc printre cele prevăzute în mod limitativ de legiuitor la art. 98 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004.

În ce privește solicitarea persoanei vizate, formulate prin apărător ales, în sensul amânării predării către autoritățile statului solicitant până la soluționarea, în țară, a Dosarului nr. x/2018 înregistrat la data de 29 iunie 2018, având ca obiect plângerea penală formulată de către numita B. împotriva numitului A. privind comiterea infracțiunii de abuz de încredere prev. de art. 238 C. pen., Curtea de apel a constatat că într-adevăr art. 58 din Legea nr. 302 din 2004 reglementează expres că, în situația în care persoana extrădată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

Curtea de apel a reținut că această normă juridică se supune interpretării de către magistratul chemat să o aplice într-un caz dat, interpretare care se face în spiritul legii, a scopului pentru care norma a fost instituită și nicidecum în sensul deschiderii unei portițe pentru exercitarea cu rea-credință, în mod abuziv, a unor drepturi procesuale.

Legiuitorul a instituit obligativitatea amânării predării ori de câte ori persoana solicitată este cercetată penal în țară, urmând a fi analizat termenul de persoană cercetată penal prin prisma dispozițiilor din noul C. proc. pen. care au produs modificări în ceea ce privește cadrul procesual în limitele căruia pot fi efectuate acte de urmărire penală de către organul judiciar, respectiv calitățile și momentul când persoana vizată dobândește anumite calități oficiale în cauză.

Astfel, dacă potrivit C. proc. pen. anterior, existând posibilitatea efectuării actelor premergătoare urmăririi penale care întăreau convingerea organului judiciar că se impune sau nu începerea urmăririi penale, în caz afirmativ, începută fiind urmărirea penală, persoana vizată dobândind calitatea de învinuit (conform art. 229 vechiul C. proc. pen.), calitate procesuală în temeiul căreia persoana se bucură de anumite drepturi și obligații procesuale (conform art. 69 și urm. vechiul C. proc. pen.), actualmente, eliminată fiind instituția actelor premergătoare, este lesne de observat că organul judiciar este obligat să dispună începerea urmăririi penale ori de câte ori actul de sesizare îndeplinește condițiile impuse de lege, caz în care urmărirea penală se dispune cu privire la fapta săvârșită sau a cărei săvârșire se pregătește, chiar dacă autorul este indicat sau cunoscut (conform art. 305 noul C. proc. pen.).

Pentru ca cercetarea penală să vizeze o persoană anume, deci să existe în cauză o persoană cercetată penală, art. 305 alin. (3) impune exigența întrunirii cumulative a două condiții: condiția pozitivă privind existența de probe din care să rezulte bănuiala rezonabilă că o anumită persoană a săvârșit fapta pentru care s-a început urmărirea penală și condiția negativă privind inexistența unuia din cazurile prev. de art. 16 alin. (1) C. proc. pen., caz în care persoana vizată dobândește calitatea oficială în dosar, care să-i confere drepturi și obligații procesuale, respectiv de suspect.

Analiza întrunirii celor două condiții care să conducă la continuarea urmăririi penale față de o persoană anume aparține organului judiciar, care apreciază în cunoștință de cauză, în funcție de actele și probele de la dosar, dacă există temeiuri pentru inițierea unui asemenea act oficial ce are o anumită greutate, implică responsabilitate din partea organului de urmărire penală și nu este atras de la sine printr-un act de voință singular al unei persoane particulare, așa cum este cazul începerii urmăririi penale care se impune organului de cercetare penală de plano ori de câte ori actul de sesizare îndeplinește condițiile formale prevăzute de lege.

Privită din această perspectivă situația de persoană cercetată penal în țară, care să justifice amânarea predării în vederea executării mandatului european de arestare, este just și în spiritul legii a aprecia că intenția legiuitorului a fost de a acorda prioritate în soluționarea și restabilirea ordinii juridice interne ori de câte ori un organ judiciar apreciază astfel printr-un act deliberativ în acest sens, de asumare (în speță continuarea urmăririi penale față de persoana, care devine astfel suspect), și nu a lăsa o asemenea posibilitate de amânare a predării la discreția unor persoane particulare, mânate mai mult sau mai puțin de buna credință, de un interes licit sau mai puțin licit, prin simpla formulare a unei plângeri care îndeplinește în mod formal întocmai condițiile impuse de lege și care obligă organul judiciar în a dispune începerea urmăririi penale cu privire la fapta reclamată.

S-a reținut că a aprecia în sens contrar, în ideea celor invocate de apărare, înseamnă a crea posibilitatea ca însăși persoana solicitată să dispună asupra situației sale juridice în ceea ce privește predarea de îndată sau amânarea predării în vederea executării mandatului european de arestare, prin simpla formulare a unui autodenunț cu privire la o faptă penală, în perioada de desfășurare a procedurii judiciare în fața organelor judiciare naționale în ceea ce privește mandatul european, autodenunț care obligă organul de cercetare penală a dispune începerea urmăririi penale tocmai pentru a se crea cadrul legal pentru verificarea susținerilor cuprinse în actul de sesizare.

Concluzionând, în noua concepție a C. proc. pen., prin persoană cercetată penal se înțelege persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală, deci care are calitatea oficială de suspect sau inculpat, și nu persoana reclamată printr-o sesizare, începută fiind urmărirea penală doar cu privire la faptă.

Constatând îndeplinite toate condițiile legale, în temeiul art. 107 alin. (1) coroborat cu art. 103 alin. (7), (13) din Legea nr. 302/2004, Curtea de apel a admis cererea de executare a mandatului european de arestare din data de 29 mai 2018, referință Dosar nr. x/11.0GDLLE - Decizia nr. 168/11.0GDLLE pronunțată la data de 6 mai 2013 de către Tribunalul Judicial din Comarca de Faro - Juizo Central Criminal de Faro - Juiz 4 - Portugalia împotriva persoanei solicitate A.

Împotriva sentinței penale sus-menționate a formulat contestație persoană solicitată A.

Examinând actele și lucrările dosarului, se constată că prima instanță a dispus, în mod corect, arestarea provizorie a persoanei solicitate A. pe o durată de 30 zile, în vederea predării, începând cu data de 4 iulie 2018 și până la data de 2 august 2018, inclusiv.

Persoana solicitată A. a fost condamnată prin Decizia nr. 168/11.0GDLLE pronunțată la data de 6 mai 2013 de către Tribunalul Judicial din Comarca de Faro - Juizo Central Criminal de Faro - Juiz 4 - Portugalia pentru săvârșirea infracțiunii de furt agravat și tentativă de furt agravat prevăzute de art. 22, art. 203 și art. 204 din C. pen. portughez, la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, acesta având de executat efectiv pedeapsa de 5 ani închisoare.

În fapt, s-a reținut că, în perioada decembrie 2010 - martie 2011, persoana solicitată împreună cu un alt individ au jefuit mai multe case, toate situate în regiunea Algarve (Portugalia), prin spargerea ușilor și sustragerea mai multor obiecte cu o valoare globală de aproximativ 29.000 euro, iar la data de 16 martie 2011, în timp ce se pregăteau să jefuiască un bancomat de la o benzinărie, au fost surprinși de un echipaj de poliție.

Persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea sa autorității emitente a mandatului, precizând și că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității.

Potrivit dispozițiilor art. 101 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 modificată și completată, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea.

În cauză, persoana solicitată a precizat că există un motiv de neexecutare, întrucât are calitatea de inculpat într-un dosar al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei.

Analizând actele dosarului, se constată că nu există motive de refuz a executării mandatului, în accepțiunea art. 98 din Legea nr. 302/2004 modificată și completată, și nici de predare amânată sau condiționată, în accepțiunea art. 112 din același act normativ, în condițiile în care motivele invocate de către persoana solicitată nu se încadrează printre cele prevăzute în mod limitativ de legiuitor la art. 98 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 98 alin. (1) lit. a) din legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare când, din informațiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiția ca, în cazul condamnării, sancțiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost grațiată ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare.

Alineatul al doilea lit. b) al aceluiași text de lege prevede și un motiv opțional de refuz al executării pentru autoritatea judiciară română de executare, atunci când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul european de arestare.

Or, în cauză, din actele dosarului rezultă că nu există o hotărâre definitivă de condamnare pronunțată de către un alt stat privitor la persoana solicitată pentru aceleași fapte de furt, iar acestea nu fac în prezent obiectul unei altei proceduri penale în România.

Împrejurarea că, urmare unei plângeri penale formulată de către numita B. împotriva numitului A. privind comiterea infracțiunii de abuz de încredere prevăzută de art. 238 C. pen. s-a constituit Dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, nu este de natură să atragă incidența vreunui motiv de neexecutare, câtă vreme textele de lege sus-menționate impun condiția identității de faptă care face obiectul condamnării definitive sau dublei cercetări, condiție care nu se confirmă în cauză.

Înalta Curte constată că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 cu privire la conținutul și forma mandatului european de arestare, întrucât faptele care fac obiectul mandatului european de arestare - infracțiunea de furt agravat și tentativă de furt agravat - figurează între cele expres enumerate în art. 96 alin. (1) pct. 18 din lege.

În raport cu dispozițiile legale mai sus-menționate, se constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a acestora, constatând îndeplinite cumulativ condițiile pentru arestarea provizorie a persoanei solicitate A. pe o durată de 30 zile, în vederea predării.

Astfel, în condițiile existenței cererii de executare a mandatului european de arestare din data de 29 mai 2018 și în raport cu natura și gravitatea acuzațiilor aduse persoanei solicitate de autoritățile judiciare portugheze, pentru săvârșirea infracțiunii de furt agravat și tentativă de furt agravat prev. de art. 22, art. 203 și art. 204 din C. pen. portughez, fapte incriminate și de legea penală română, instanța de control judiciar constată că este oportună și necesară arestarea persoanei solicitate.

Măsura arestării provizorii în vederea predării este justificată și de celeritatea acestei proceduri de executare a mandatului european de arestare, în scopul asigurării bunei desfășurări a acesteia, prin împiedicarea sustragerii persoanei solicitate, în contextul în care s-a dispus predarea către autoritățile judiciare portugheze.

Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 71 din 4 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Înalta Curte constată că persoana solicitată a fost reținută și arestată provizoriu începând cu data de 19 iunie 2018.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoana solicitată la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 420 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 71 din 4 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Constată că persoana solicitată a fost reținută și arestată provizoriu începând cu data de 19 iunie 2018.

Obligă contestatorul persoana solicitată la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 420 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iulie 2018.

Procesat GGC MM