ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 271/A/2017

Asupra apelului de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 104 din 20 iulie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 98 alin. (3) raportat la art. 150 alin. (1) și art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost recunoscută pe cale incidentală Sentința cu nr. de referință 233/09.4 PBCLD din 20 martie 2014 a Tribunalului Judicial da Comarca de Leiria - Juizo Criminal de Caldas da Rainha devenită definitivă la 28 aprilie 2014 privind pe persoana condamnată A., divorțat, fără copii, creștin ortodox, studii superioare în prezent aflat sub măsura preventivă a controlului judiciar condamnat la pedeapsa de 13 luni închisoare.

S-a dispus executarea acestei pedepse într-un penitenciar din România,

în baza art. 154 alin. (6) lit. a) raportat la art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei în acest sens.

S-a revocat măsura preventivă a controlului judiciar la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

S-a respins cererea de contopire a pedepsei formulată de persoana condamnată A.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Sentința penală nr. 233/09.4 BBCLD din 20 martie 2014, dată de Tribunalul Judicial da Comarca de Leiria - Juizo Criminal de Caldas da Rainha - Portugalia, definitivă la data de 28 aprilie 2014, a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 13 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt potrivit art. 203 nr. 1 C. pen. portughez, fiind prevăzută ca infracțiune și în codul penal român conform art. 228 alin. (1) C. pen., cerința prevăzută de art. 155 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind îndeplinită.

S-a mai reținut că persoana solicitată a fost legal citată pentru termenul de judecată stabilit la 24 iunie 2017 când, a fost audiată a declarat că refuză să fie predat pentru executarea pedepsei deoarece consideră că fapta pentru care s-a dispus condamnarea sa este concurentă cu cele pentru care i s-a aplicat o pedeapsă totală de 3 ani și 6 luni închisoare conform Sentinței penale nr. 2297 din 27 decembrie 2011 în Dosarul nr. x/281/2011 al Judecătoriei Ploiești, definitivă prin Decizia penală nr. 256 din 27 februarie 2012 a Curții de Apel Ploiești astfel cum rezultă din cazierul judiciar.

Instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile speciale de recunoaștere și executare a Sentinței penale de condamnare nr. 233/09.4 PBCLD din 20 martie 2014 a Tribunalului Judicial da Comarca de Leiria - Juizo Criminal de Caldas da Rainha devenită definitivă la 28 aprilie 2014, condiții prev de art. 155 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, și anume, hotărârea este definitivă și executorie, fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune, iar autorul ar fi fost sancționabil.

De asemenea, persoana condamnată este cetățean român, având rezidența neîntreruptă în România astfel cum rezultă din fișa de evidență a acestuia din baza de date a Ministerului Afacerilor Interne, prin urmare nu este necesar acordul său pentru executarea pedepsei în România. În acest sens s-a menționat că art. 155 alin. (1) lit. d) din legea amintită prevede expres următoarele: „consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României”.

În fine, s-a constatat că nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 151 din Legea nr. 302/2004, iar din certificatul atașat rezultă că persoana condamnată a fost prezentă personal, aflându-se în stare de arest preventiv, la procesul penal în care s-a pronunțat hotărârea de condamnare.

Prin urmare, instanța de fond a apreciat că sesizarea privind transferarea persoanei condamnate este întemeiată și, în baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea 302/2004 a fost admisă.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel persoana condamnată A.

În susținerea căii de atac persoana condamnată a solicitat admiterea apelului, disjungerea și declinarea competenței, în ceea ce privește cererea de contopire a pedepselor, către Judecătoria Ploiești, precum și deducerea perioadei de 24 de ore în care persoana solicitată a fost reținută din pedeapsa de 13 luni stabilită prin Sentința penală nr. 104/2017.

Cu prilejul dezbaterilor procurorul a menționat că solicită respingerea apelului.

Analizând apelul declarat, prin prima motivelor invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 417 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că este fondat, pentru următoarele considerente :

Prin Sentința penală nr. 233/09.4 BBCLD din 20 martie 2014, dată de Tribunalul Judicial da Comarca de Leiria - Juizo Criminal de Caldas da Rainha - Portugalia, definitivă la data de 28 aprilie 2014, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 13 luni închisoare iar prin Sentința penală nr. 2297 din 27 decembrie 2011 în Dosarul nr. x/281/2011 i s-a aplicat o pedeapsă totală de 3 ani și 6 luni închisoare, definitivă prin Decizia penală nr. 256 din 27 februarie 2012 a Curții de Apel Ploiești.

Înalta Curte constată că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de dispozițiile art. 155 din Legea nr. 302/ 2004.

Astfel, condiția ca hotărârea să fie definitivă și executorie este îndeplinită, sentința penală pronunțată de Tribunalul Judicial da Comarca de Leiria - Juizo Criminal de Caldas da Rainha - Portugalia, a devenit definitivă la data de 28 aprilie 2014, iar hotărârea Curții de Apel Ploiești a devenit definitiva la data de 27 februarie 2012.

Totodată, condiția dublei incriminări se constată că este îndeplinită, fapta reținută în sarcina persoanei condamnată A. este incriminată ca infracțiune și de legea penală a statului român, aceasta realizând conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 228 alin. (1) C. pen.

De asemenea, este îndeplinită și condiția de la lit. c) a art. 155 din Legea 302/2004 persoana transferabilă fiind cetățean român așa cum rezultă din fișa de evidență eliberată de Ministerul Afacerilor Interne aflată la dosarul cauzei.

În ceea ce privește condiția prevăzută de dispozițiile art. 155 lit. d) din Legea 302/2004, privind acordul de a fi transferat într-un penitenciar din România, se constată că persoana condamnată A. a arătat că este de acord cu executarea pedepsei în România.

Înalta Curte reține că, în cauză, nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzut la art. 151 din Legea nr. 302/2004. De altfel, nici nu s-a invocat existența vreunui asemenea motiv de refuz de recunoaștere a hotărârii străine. Astfel, se constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 151 din Legea nr. 302/2004, persoana condamnată A. răspunde penal, nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicție, nu a intervenit prescripția executării pedepsei, amnistia sau grațierea, neconturându-se existența niciunui motiv de nerecunoaștere și neexecutare a sentinței penale pronunțată de Tribunalul Judical de Comarca de Leiria - Juizo Criminal de Caldas da Rainha definitiva la data de 20 aprilie 2014, precum și a sentinței penale nr. 2297 din 27 decembrie 2011 în Dosarul nr. x/281/2011 prin care i s-a aplicat o pedeapsă totală de 3 ani și 6 luni închisoare, definitivă prin Decizia penală nr. 256 la data de 27 februarie 2012.

Cu privire la critică privind cererea de contopire a pedepselor, Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 34/2009 pronunțată în Recursul în interesul legii, din care rezultă că atunci când se solicită contopirea unor pedepse, una dintre acestea fiind pronunțată de o autoritate străină, iar cea dea doua fiind pronunțată de către o instanța din România, instanța competentă să soluționeze cererea de contopire a pedepselor aplicate de instanțele naționale cu pedepsele aplicate de instanțele străine, prin hotărâri recunoscute de Curtea de Apel București, în cadrul procedurii transferării persoanei condamnate este instanța corespunzătoare instanței de executare a ultimei hotărâri, în a cărei circumscripție se află locul de deținere a persoanei condamnate.

Înalta Curte reține că din înscrisul aflat la dosarul cauzei, rezultă că prin Sesizarea nr. 5054/II/5/2017 din 24 iunie 2017 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a solicitat instanței să aprecieze asupra oportunității luării măsurii arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate A., față de care autoritățile judiciare din Portugalia au emis un mandat european de arestare la data de 23 mai 2017 de Tribunalul Judicial da Comarca de Leiria - Juizo Criminal de Caldas da Rainha.

Persoana solicitată a fost reținută pentru 24 de ore de la 23 iunie 2017 orele 23.30 în vederea executării Mandatului european de arestare nr. 233 din 09.4PBCLD emis de autoritățile judiciare ale statului portughez pentru executarea unei pedepse privative de libertate de 1 an și o lună închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt prevăzută de art. 203 nr. 1 C. pen. portughez, rezultă că persoana condamnată A. a început executarea pedepsei la data de 23 iunie 2017, fiind în prezent în executarea acesteia, astfel încât în raport cu dispozițiile legale anterior menționate se impune deducerea din durata pedepsei aplicate a perioadei executate, reținerea de 24 ore de la data de 23 iunie 2017 la zi.

Prin urmare, apelul formulat de inculpatul A. este întemeiat sub acest aspect urmând a fi admis.

Un argument important, în sensul că este obligatorie deducerea perioadei cât inculpatul a fost reținut îl constituie și împrejurarea că scăderea din durata pedepsei a perioadei cât a fost reținut își poate produce efectele în timp, cu privire la individualizarea administrativă a pedepsei în caz de liberare condiționată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva Sentinței penale nr. 104 din 20 iulie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. y/42/2017.

Va desființa, în parte, sentința penală apelată și rejudecând:

Va deduce reținerea de 24 ore de la data de 23 iunie 2017.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va suporta din fondul Ministerului de Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva Sentinței penale nr. 104 din 20 iulie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. y/42/2017.

Desființează în parte sentința penală apelată și rejudecând:

Deduce reținerea de 24 ore de la data de 23 iunie 2017.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se suportă din fondul Ministerului de Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 august 2017.

Procesat de GGC - LM