ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2903/2014

Decizia nr. 2903/2014 Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 408 din data de 27 august 2013, Tribunalul Dâmbovița, în baza art. 13 alin. (1), (2), (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. anterior, art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen. anterior a condamnat pe inculpatul A., la 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a, b) și e) C. pen. anterior pe o perioadă de 2 ani. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. anterior. În baza art. 86 1 C. pen. anterior s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei închisorii aplicate.

În baza art. 86 2 C. pen. anterior s-a stabilit termen de încercare 6 ani, compus din 4 ani cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița desemnat cu supravegherea acestuia, la datele fixate de acest serviciu; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Măsurile de supraveghere prevăzute la lit. b), c) și d) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița. În baza art. 86 3 alin. (3) C. pen. anterior, s-a impus inculpatului și obligația de a nu intra în legătură cu partea vătămată B. S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86 4 C. pen. anterior potrivit cărora, în cazul neîndeplinirii, cu rea credință, a măsurilor de supraveghere stabilite sau a obligației impuse sau a comiterii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se revocă, dispunându-se executarea în întregime a pedepsei. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a suspendat pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 88 C. pen. anterior s-a computat din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu 20 mai 2013 la zi. În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. anterior, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. x/U/2013 din 21 mai 2013 emis de Tribunalul Dâmbovița, dacă nu este arestată în altă cauză. În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. anterior, art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen. anterior a condamnat pe inculpatul C., la 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen.

pe o perioadă de 2 ani. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen. anterior s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei închisorii aplicate. În baza art. 86 2 C. pen. anterior s-a stabilit termen de încercare 6 ani, compus din 4 ani cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița desemnat cu supravegherea acestuia, la datele fixate de acest serviciu; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Măsurile de supraveghere prevăzute la lit. b), c) și d) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița. În baza art. 86 3 alin. (3) C. pen. anterior, s-a impus inculpatului și obligația de a nu intra în legătură cu partea vătămată B. S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86 4 C. pen., potrivit cărora în cazul neîndeplinirii, cu rea credință, a măsurilor de supraveghere stabilite sau a obligației impuse sau a comiterii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se revocă, dispunându-se executarea în întregime a pedepsei. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a suspendat pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 88 C. pen. anterior s-a computat din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu 20 mai 2013 la zi. În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. anterior, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. x/U/2013 din 21 mai 2013 emis de Tribunalul Dâmbovița, dacă nu este arestată în altă cauză. În baza art. 346 C. proc. pen. anterior s-a admis acțiunea civilă formulată de către partea vătămată B., asistată de reprezentant legal D., cu același domiciliu, obligând inculpații în solidar către aceasta la plata sumei de 5000 RON, reprezentând daune morale. În baza art. 191 alin. (2) C. proc.

pen. anterior, a obligat pe fiecare inculpat la câte 1200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 100 RON reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu părții vătămate minore și care va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Dâmbovița, iar 2000 RON cheltuielile judiciare efectuate în cursul urmăririi penale.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Prin Rechizitoriul nr. x/D/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Dâmbovița, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A., și C., aflați în Penitenciarul Mărgineni, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, fapta constând în aceea că în cursul lunii octombrie 2012, au recrutat pe partea vătămată B. - elevă în clasa a IX-a la Liceul E. (Liceul nr. XX) din Târgoviște și prin constrângere, respectiv prin exercitarea de acte de amenințare, au determinat-o să întrețină relații sexuale cu diverse persoane.

Potrivit actului de sesizare al instanței inculpații A. și C. sunt foști boxeri amatori, câștigători în perioada anterioară a unor titluri în campionatele naționale de box ale României la categoriile de vârstă la care au participat. Având acest „palmares" și „renume", în a doua jumătate a anului 2012, inculpații și-au petrecut mare parte din timp în zona Liceelor nr. XX și nr. YY din Târgoviște, creându-și printre elevii acestor licee o imagine de persoane violente care, prin acte de amenințare sau de violență fizică efectivă, solicitau elevilor diverse sume de bani sau telefoane mobile pe care și le însușeau. Din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că elevilor liceelor respective le era teamă de cei doi inculpați.

Cu ocazia audierii sale, partea vătămată B. a precizat că, în cursul lunii octombrie 2012, prin intermediul martorei F. - colegă de clasă, i-a cunoscut pe inculpații A. și C., aceștia fiind persoane cunoscute ca fiind violente, în zona liceului în care învăța. După o perioadă de timp, a fost căutată la poarta liceului de către inculpatul C., însă a refuzat să iasă. La scurt timp a fost sunată de către acesta și în momentul în care a refuzat să iasă în fața liceului, C. i i-a dat la telefon pe inculpatul A. care a amenințat-o că dacă nu iese, când pleacă acasă „va avea grijă de ea". De teamă, a ieșit la poarta liceului unde s-a întâlnit cu cei doi, iar inculpatul A. a amenințat-o, afirmând că „dacă nu face așa cum zice el o va omorî cu bătaia". Totodată, acesta i-a spus că arată foarte bine și că „poate face foarte mulți bani atât pentru el cât și pentru ea". Intrebându-l ce vrea să spună, acesta a amenințat-o din nou și i-a spus să nu mai pună întrebări.

Uterior, profitând de teama indusă părții vătămate, cei doi inculpați au determinat-o pe aceasta să întrețină relații sexuale contra cost cu mai multe persoane, identificați fiind martorul G., precum și numitul H. De teamă, partea vătămată nu a spus nimic părinților săi, făcând însă acest lucru doar în momentul în care aceștia au fost chemați de către directorul instituției de învățământ întrucât fiica lor acumulase mai multe absențe. În acest context au fost sesizate și organele de urmărire penală. Procurorul a apreciat că declarațiile părții vătămate B. se coroborează cu întreg materialul de urmărire penală administrat în cauză, astfel martorii F. și I. confirmând susținerile acesteia, arătând că îi cunosc pe cei doi inculpați, că inculpatul A. se manifesta violent față de elevii liceului, chiar lovind pe unii dintre aceștia și solicitându-le diverse sume de bani.

De asemenea, acestea au arătat că partea vătămată le-a povestit ceea ce s-a întâmplat și că ele știau că B. era dusă să întrețină relații sexuale pe bani cu diverși inculpați pe care îi găsea inculpatul A. Totodată, au precizat că și lor li s-a propus de către inculpat să facă același lucru, iar în momentul în care în liceu s-a aflat că B. se prostituează, au fost agresate de către acesta determinat de faptul că inculpatul bănuia că ele au fost cele care au vorbit. Martorul G. a declarat că îl cunoaște de foarte mulți ani pe inculpatul C., iar prin luna noiembrie 2012, întâlnindu-se în Târgoviște, acesta i-a spus „că are o fată cu care poate întreține relații sexuale pe bani". Deși, inițial a refuzat, în aceeași zi în care i s-a făcut propunerea, s-a întâlnit întâmplător cu inculpatul C. în zona din Târgoviște.

Acesta era însoțit de către un băiat pe nume A. (pe care l-a recunoscut ca fiind inculpatul A.), ambii spunându-i că au o fată. A acceptat propunerea lor, iar inculpatul A. a adus la el o fată pe nume B. cu care a mers la un motel din Târgoviște, întreținând relații sexuale. Învinuitul J. a menționat că, la sfârșitul anului 2012 - perioadă în care el era taximetrist - a fost contactat de către inculpatul A., care i-a spus că are o fată care practică prostituția și i-a cerut să-i facă legătura cu clienți de pe TAXI care caută astfel de fete. De asemenea, inculpatul i-a comunicat că fata poate să meargă cu clienții doar dimineața, deoarece este de la țară și face naveta. După un interval de timp, a fost contactat telefonic de către inculpat care i-a cerut să vină și să o ducă pe fata respectivă într-o anume locație.

După mai multe discuții, a acceptat și a dus-o pe fata respectivă - care se numea B. - la locuința numitului H., luând-o de acolo după aproximativ 35-40 minute. Inculpatul C. a confirmat, la rândul său, că partea vătămată B. a întreținut relații sexuale cu mai multe persoane, cel care găsea clienții fiind inculpatul A. Totodată, martorul K. - directorul instituției de învățământ - a arătat că, aflând despre problemele pe care partea vătămată le are, a discutat cu B. Ulterior discuției, pentru a evita ca părinții minorei să afle ce se întâmplă, inculpatul C. s-a prezentat la directorul liceului, afirmând că este vărul acesteia și interesându-se dacă se vor lua măsuri în legătură cu conflictul respectiv.

Din adresa din 16 mai 2013 a Liceului Teoretic E. a rezultat ca ulterior evenimentelor a căror victima a fost, partea vătămată a urmat ședințe de consiliere individuală la cabinetul de consiliere psihopedagogică. Inculpații A. și C. au fost reținuți prin ordonanțele Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Dâmbovița, pentru 24 ore, de la 20 mai 2013 până la 21 mai 2013. Prin încheierea nr. 22 din 21 mai 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/120/2013, Tribunalul Dâmbovița a dispus arestarea preventivă a inculpaților pentru o perioadă de 29 zile, respectiv începând cu 21 mai 2013 și până la 18 iunie 2013, fiind emise mandatele de arestare preventivă numerele: x/U/2013 și y/U/2913.

După înregistrarea dosarului la instanță, la data de 05 iulie 2013 în baza disp. art. 300 1 alin. (3) C. proc. pen. anterior a fost menținută arestarea preventivă a inculpaților, apreciindu-se că subzistă temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive, respectiv cele prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen. anterior, și că acestea impun în continuare privarea lor de libertate, respingându-se ca neîntemeiată cererea privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara. Având în vedere starea de minoritate a părții vătămate B. în baza disp. art. 44 din Legea nr. 678/2001 instanța a dispus desemnarea unui apărător din oficiu și potrivit art. 24 din același act normativ a declarat ședință nepublică pe tot parcursul soluționării cauzei.

Partea vătămată B. asistată de reprezentant legal D. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5000 RON reprezentând daune morale. Cum inculpații au declarat, înainte de începerea cercetării judecătorești, că recunosc săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare așa cum au fost dovedite în faza de urmărire penală și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere, respectiv caracterizare, adeverința de studii și de încadrare în muncă, acte de stare civilă, diplome obținute din activitatea sportivă depuse de către inculpatul A., precum și caracterizări, certificat de calificare profesională și de absolvire cursuri școlare, diplome provenite din activitatea sportivă, constatând îndeplinite condițiile prev. de dispozițiile art. 320 1 alin. (1) și (2) C. proc.

pen. anterior, instanța a admis cererea lor de aplicare a procedurii simplificate reglementate de textul de lege sus invocat, procedând la judecarea cauzei conform respectivei proceduri. Față de actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele: inculpații A. și C. au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001. Situația de fapt ce rezultă din ansamblul probator administrat în faza de urmărire penală, probe în baza cărora inculpații au solicitat să fie judecați conform art. 320 1 C. proc. pen. anterior, este aceea că în a doua jumătate a anului 2012, mai precis în cursul lunii octombrie a acestui an, au recrutat pe partea vătămată B. - minora în vârstă de 15 ani și prin constrângere, respectiv prin exercitarea de acte de amenințare, au determinat-o să întrețină relații sexuale cu diverse persoane.

La stabilirea sus-menționatei situații de fapt, în afara declarației inculpaților care recunosc faptele ce fac obiectul judecării lor, dar care, potrivit dispozițiilor art. 69 C. proc. pen.

anterior, pot constitui probe în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul dovezilor existente în cauză, instanța a avut în vedere și declarațiile părții vătămate potrivit cărora, în urma amenințării ei cu bătaia de către inculpați, pe care i-a cunoscut prin intermediul colegei sale martora F. la Liceul E., unde ambele învățau, a întreținut de 3 ori acte sexuale în schimbul unor sume de bani cu diverse persoane, dintre care au fost identificați numitul H. și martorul G. - cel din urma confirmat acest lucru și precizând că partea vătămata i-a fost prezentată de inculpatul C., declarațiile martorelor F. și I., potrivit cărora aveau cunoștință despre faptul că partea vătămata era dusă de inculpatul A. să întrețină relații sexuale contra cost, celei dintâi fiindu-i teama de inculpat, declarația martorului J. potrivit căruia i s-a cerut de către inculpatul A. să-i facă legătura cu diverși clienți care căutau fete ce practicau prostituția, o dată el transportând-o pe B. cu TAXI-ul pe care-l conducea la locuința numitului H., de unde a luat-o după 35-40 de minute.

În urma evaluării material probator, cu respectarea dispozițiilor art. 62 și 63 C. pen. anterior, s-au stabilit împrejurările comiterii faptelor așa cum au fost expuse, încadrarea juridică dată acesteia - infracțiunea de trafic de minori prevăzuta de art. 13 alin. (1), (2) și (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 comisa de două persoane împreuna, prin amenințare, asupra unei persoane în vârstă de 15 ani, precum și vinovăția inculpaților care au recunoscut comiterea infracțiunilor ce fac obiectul judecării lor, ceea ce le va atrage condamnarea.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpaților s-a avut în vedere pe de o parte că prin comiterea faptelor s-au adus atingere mai multor valori sociale ocrotite de legea penală, precum libertatea de voință și acțiune, dar și demnitatea subiectului pasiv al infracțiunii, gravitatea unor astfel de infracțiuni, iar pe de altă parte împrejurările comiterii faptelor cu referire la perioada scurtă de timp în care inculpații au acționat - cea.

o lună, activitatea lor materializându-se potrivit declarației părții vătămate într-un număr redus de acte materiale, date privind persoana inculpaților, cei doi nesuferind condamnări până în prezent aspect ce rezulta din cazierul lor judiciar și beneficiind de circumstanțe personale favorabile probate cu adeverințele, caracterizările și diplomele obținute din activitatea sportivă depuse ceea ce denotă o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunilor cu consecința atragerii în favoarea lor a circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, toate acestea materializându-se în aplicarea unei pedepse cu închisoarea sub minimul special, rezultat în urma aplicării reducerii limitelor de pedeapsa prevăzute în norma de incriminare în condițiile art. 320 1 C. proc.

pen. anterior, închisoarea în acest cuantum răspunzând corespunzător funcțiilor de constrângere, reeducare și exemplaritate ale pedepsei. Pentru întregirea repercusiunii penale s-au aplicat inculpaților pedepsele complementare constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și b) și e) C. pen. anterior pe o perioadă de 2 ani, dar și pedepsele accesorii prev. de art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza II și b) și e) C. pen. anterior. În ceea ce privește individualizarea judiciara a executării pedepsei, constatând îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 86 1 C. pen.

anterior cu referire la cuantumul pedepsei, la împrejurarea că inculpații nu au fost condamnați anterior și ținând seama de persoana lor, tineri fiind, de atitudinea procesuală corectă, de faptul că au fost de acord să plătească părții vătămate daunele morale în cuantumul solicitat de acesta, în libertate fiind putând realiza venituri din care să-și îndeplinească obligația, de faptul că au fost reținuți și arestați preventiv ca urmare a săvârșirii faptelor o perioadă de mai mult de 3 luni, ceea ce i-a făcut să perceapă rigorile legii penale, s-a apreciat că pronunțarea condamnării constituie un avertisment suficient pentru ei și, chiar fără executarea pedepsei, nu vor mai săvârși infracțiuni.

Ca urmare, s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei, stabilindu-se termenul de încercare constituit din cuantumul respectivei pedepse la care s-a adăugat intervalul de timp de 2 ani, pe parcursul căruia inculpații se vor supune tuturor măsurilor de supraveghere reglementate de art. 86 3 C. pen. anterior, dar și obligației prev. de art. 86 3 alin. (3) C. pen. anterior de a nu intra în legătura cu partea vătămată B., atrăgânduli-se totodată atenția asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. anterior. Față de dispozițiile art. 71 alin. (5) C. pen. anterior pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii. Întrucât, față de inculpați s-a luat măsura reținerii pe 24 de ore și a arestării preventive începând cu data de 20 mai 2013, în baza disp.

art. 88 C. pen. anterior s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada curgând de la respectiva dată la zi, iar în baza disp. art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. anterior s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților, dacă nu sunt arestați în altă cauză. Sub aspect civil, față de împrejurarea că inculpații au achiesat la pretențiile părții civile, acesta din urma solicitând suma de 5.000 RON pentru repararea prejudiciului moral produs de cei dintâi prin comiterea faptelor, față de dispozițiile art. 16 alin. (2) și (3) C. proc. pen. anterior, potrivit cărora inculpații pot recunoaște, în totalitate, pretențiile părții civile. în acest caz instanța obligându-i la despăgubiri în măsura recunoașterii, în temeiul art. 346 C. proc.

pen. anterior tribunalul a admis acțiunea civilă așa cum a fost formulată, obligându-i pe inculpați în solidar către partea civilă minoră, la plata sumei de 5000 RON reprezentând daune morale. De asemenea, în baza disp. art. 191 C. proc. pen. anterior, inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. II. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O. T. - Biroul Teritorial Dâmbovița și inculpații A. și C., arătând că aceasta este nelegală și netemeinică. Astfel, în dezvoltarea motivelor de apel, D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dâmbovița, a susținut că instanța de fond - Tribunalul Dâmbovița, nu a făcut o justă individualizare judiciară a pedepselor și că în mod greșit a dispus ca executarea pedepselor de câte 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor pe o perioadă de câte 2 ani, aplicate inculpaților A. și C., să fie suspendate sub supraveghere, conform art. 86 1 C. pen.

anterior și nici nu se impunea reținerea de circumstanțe atenuante față de aceștia. Cea de-a doua critică se referă la faptul că în speță, dispozițiile art. 76 lit. a) C. pen. anterior, referitoare la circumstanțele atenuante personale au fost greșit aplicate, deoarece norma materială de care trebuia să țină seama instanța de fond, este cea prevăzută de disp. art. 76 lit. b) C. pen. anterior, în condițiile în care prin reținerea disp. art. 320 1 C. proc. pen. anterior, limita minimă a pedepsei prevăzută de disp. art. 13 alin. (1), (2) și (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, redusă cu o treime, este de 6, 8 ani închisoare. S-a susținut că prima instanță nu a dat o justă interpretare și aplicare a disp.

art. 72 C. pen. anterior și ca atare, pedepsele de câte 4 ani închisoare nu sunt de natură să realizeze scopul prev. de art. 52 C. pen. anterior și să respecte principiul proporționalității în raport de gradul de pericol social al infracțiunilor. în condițiile în care fapta reținută în sarcina inculpaților prezintă un grad de pericol ridicat și ca atare, nu trebuiau reținute nici circumstanțe atenuante personale în favoarea acestora și nici suspendarea sub supraveghere a pedepselor. S-a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și înlăturarea movului de nelegalitate și netemeinicie. Inculpații, prin apărători aleși au susținut la rândul lor că pedepsele aplicate sunt prea mari, solicitând reducerea cuantumurilor și menținerea modalității de executare a acestora.

Curtea, verificând hotărârea atacată, conform art. 378 alin. (1) C. proc. pen. anterior, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, în raport de criticile invocate și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen. anterior, a constatat că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dâmbovița este fondat, iar apelurile declarate de către inculpații A. și C. sunt nefondate.

Pe baza probatoriilor administrate de către organul de cercetare penală, respectiv procesul verbal de sesizare din oficiu, declarațiile părților vătămate B., declarațiile martorilor F., I., K., G. și D. și coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpaților C. și A., instanța de fond a reținut o corectă situație de fapt, așa cum a fost expusă pe larg în cuprinsul acestei decizii, a dat o încadrare juridică corespunzătoare faptei reținute în sarcina inculpaților.respectiv cea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată, aspecte față de care nu s-au formulat critici. Cu privire la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D J.I.C.O.T.

- Biroul Teritorial Dâmbovița. Critica ce vizează individualizarea judiciară a pedepselor a fost apreciată ca întemeiată. Ținând seama că inculpații au adoptat o poziție procesuală sinceră pe parcursul procesului penal, iar în instanță au solicitat ca judecata să se facă după procedura prev.de art. 320 1 C. proc. pen. anterior, pe baza probelor administrate la urmărirea penală, pentru a beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime și că nu au antecedente penale, s-a apreciat că în mod corect prima instanță a reținut în favoarea acestora circumstanțele atenuante personale prev. de art. 74 C. pen. anterior. Ținând seama de faptul că prin aplicarea disp.art. 320 1 C. proc. pen. anterior, limita minimă a pedepsei redusă cu o treime este de 6, 8 ani închisoare, norma materială ce trebuia a fi aplicată este cea prevăzută de disp.

art. 76 lit. b) C. pen. anterior și nu art. 76 lit. a) C. pen. anterior, cum greșit a reținut prima instanță. Hotărârea primei instanțe a fost apreciată ca fiind greșită prin aceea că nu se justifica aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 86 1 C. pen. anterior, privitoare la suspendarea sub supraveghere a pedepselor de câte 4 ani închisoare, aplicate celor doi inculpați, deoarece prin această modalitate de executarea pedepsei nu se poate realiza scopul preventiv educativ prev. de art. 52 C. pen. anterior. S-a apreciat că trebuia să se dea o importanță mai mare tipului de infracțiune reținută în sarcina inculpaților, având în vedere că în ultima perioadă de timp, acest gen de infracțiuni capătă un caracter de fenomen prin amploarea deosebită și aduc atingere unora din cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea persoanei, reprezentând și una din cele mai grave forme ale criminalității organizate.

Pericolul social al faptei săvârșite de către cei doi inculpați, rezidă și din faptul că ulterior sesizării organului de urmărire penală, aceștia au continuat cu o atitudine amenințătoare și de intimidare a părții vătămate, aspecte care trebuiau să fie avute în vedere de către tribunal, atunci când a procedat la stabilirea modalității de executare a pedepselor. Pentru aceste considerente, Curtea a reținut că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dâmbovița este fondat și a fost admis conform art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior. Drept consecință, s-a desființat în parte hotărârea primei instanțe, s-a costatat că în cauză norma materială ce trebuia a fi aplicată alături de disp.

art. 74 lit. a) C. pen. anterior, față de inculpați, este cea de art. 76 lit. b) C. pen. anterior și nu de art. 76 lit. c) C. pen. anterior, cum greșit a reținut tribunalul și au fost înlăturate disp. art. 86 1 , art. 86 2 , art. 86 3 , art. 86 3 alin. (3) și art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, privind suspendarea sub supraveghere a pedepselor de câte 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor pe o perioadă de câte 2 ani, urmând ca inculpații să execute aceste pedepse în regim privativ de libertate. Deoarece, nici la examinarea din oficiu a sentinței, efectuată sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen. anterior, nu s-au mai constatat și alte nelegalități, celelalte dispoziții ale sentinței atacate au fost menținute.

Cu privire la apelurile declarate de inculpații A. și C. Critica inculpaților s-au referit la cuantumurile de pedeapsă stabilite de instanța de fond, pe care le consideră prea mari, solicitând astfel reducerea acestora. Pentru considerentele arătate în analiza criticilor invocate în apelul Parchetului, privind individualizarea judiciară a pedepselor aplicate acestora, Curtea a costatat că nu se justifică reducerea cuantumurilor de pedeapsă, motiv pentru care apelurile declarate de inculpați au fost apreciate ca nefondate și au fost respinse conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior. III.

Împotriva deciziei penale nr. 6 din 17 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, au declarat recurs, în termenul legal, inculpații A. și C. Recurenții inculpați A. și C. au depus motivele de recurs, în termenul legal, la data de 29 mai 2014. De asemenea, ambii inculpați au solicitat admiterea recursului și casarea deciziei penale atacate, invocând cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. anterior prin prisma greșitei individualizări de către instanța de apel a pedepselor aplicate și a modalității de executare, iar în rejudecare reindividualizarea pedepsei, reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

anterior care sunt câștigate inculpaților fiind deja aplicate de instanțele de fond și apel, reducerea pedepsei sub minimele speciale prevăzute de noua lege, iar cu privire la modalitatea de executare, suspendarea executării acesteia conform art. 91 C. pen. Au mai solicitat aplicarea art. 5 C. pen. și schimbarea încadrării juridice conform noii legi care este mai favorabilă. Analizând recursurile declarate, Înalta Curte constată că acestea sunt fondate numai cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile pentru următoarele considerente: Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 12 din Legea nr. 255/2013, conform cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc.

pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. În consecință, instanța urmează să analizeze cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 385 9 C. proc. pen. anterior. Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385 6 C. proc. pen. anterior stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385 9 din același cod.

Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385 9 C. proc. pen. anterior. Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 385 10 C. proc. pen. anterior prevede, în alin. (2 1 ), că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen.

anterior, dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. anterior, se iau în considerare din oficiu. În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Ploiești la data de 6 ianuarie 2014, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc.

pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege nefiind aplicabile în speță- referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului. Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc. pen.

anterior, intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac și limitat doar la chestiuni de drept. În ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen. anterior - când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii, invocat de recurenții inculpați, se constată că, nu a fost modificat dar a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc.

pen. anterior, respectiv invocarea, în scris, cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată. Se observă că inculpații au invocat acest caz de casare în termenul legal, la data de 29 mai 2014 în condițiile în care primul termenul de judecată a fost la data de 04 iunie 2014. Cu privire la criticile invocate pe acest caz de casare, s-a invocat greșita aplicare a legii prin prisma greșitei individualizări de către instanța de apel a pedepselor aplicate și a modalității de executare, iar în rejudecare s-a solicitat reindividualizarea pedepsei, reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. anterior, reducerea pedepsei sub minimele speciale prevăzute de noua lege, iar cu privire la modalitatea de executare, suspendarea executării acesteia conform art. 91 C. pen.

Au mai solicitat aplicarea art. 5 C. pen. și schimbarea încadrării juridice conform noii legi care este mai favorabilă. În ce privește critica vizând greșita individualizare a cuantumului pedepsei și a executării acesteia, se constată că odată cu modificarea fostului caz de casare prevăzut de pct. 14 prin Legea nr. 2/2013, nu mai este posibilă reindividualizarea pedepsei dacă aceasta a fost aplicată în limitele prevăzute de lege, fiind definitiv stabilită de instanța de apel, atât cuantumul pedepsei cât și modalitatea de executare a pedepsei, astfel că instanța de recurs nu poate valorifica această critică în lipsa vreunui caz de casare incident în cauză. În ce privește circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

anterior, acestea sunt câștigate inculpaților, așa cum s-a arătat mai sus, procesul de individualizare fiind definitiv stabilit de instanța de apel. În ce privește aplicarea legii penale mai favorabile conform art. 5 C. pen., examinând cauza, în raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârșirea infracțiunilor, instanța de recurs constată că inculpații au fost condamnați pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. anterior, art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. anterior, sancționată pe vechea lege cu limite speciale de pedeapsă de la 10 ani la 20 de ani închisoare și interzicerea unor drepturi, infracțiune prevăzută în noua lege de art. 211 alin. (1) și (2) rap.

la art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. sancționată pe noua lege cu limite speciale de pedeapsă de la 5 ani la 12 ani închisoare și interzicerea unor drepturi, fiind astfel mai favorabilă noua lege. motiv pentru care se impune aplicarea art. 5 C. pen. Față de aceste considerente, având în vedere faptul că în cauză nu este incident cazul de casare invocat și nici cazuri de casare care se iau în considerare din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. anterior, însă se impune aplicarea art. 5 C. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpații A. și C. împotriva deciziei penale nr. 6 din 17 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va casa în parte decizia penală atacată, cât și sentința penală nr. 408 din data de 27 august 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, numai cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile pentru acești inculpați și rejudecând în aceste limite: Va schimba încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. anterior, art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. anterior, în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) rap. la art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) rap. la art. 374 alin. (4) C. proc. pen. și art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora va condamna pe inculpații A. și C. la câte o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012, va aplica ambilor inculpați pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și f) C. pen., pe o durată de 2 ani. Va aplica ambilor inculpați pedeapsa accesorie în conținutul prevăzut de art. 65, art. 66 alin. (1) lit. a), b) și f) C. pen. Va menține restul dispozițiilor deciziei și sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii. Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații A. și C. împotriva deciziei penale nr. 6 din 17 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează în parte decizia penală atacată, cât și sentința penală nr. 408 din data de 27 august 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, numai cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile pentru acești inculpați și rejudecând în aceste limite: Schimbă încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. anterior, art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen.

anterior, în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) rap. la art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) rap. la art. 374 alin. (4) C. proc. pen. și art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpații A. și C. la câte o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare. În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012, aplică ambilor inculpați pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și f) C. pen., pe o durată de 2 ani. Aplică ambilor inculpați pedeapsa accesorie în conținutul prevăzut de art. 65, art. 66 alin. (1) lit. a), b) și f) C. pen. Menține restul dispozițiilor deciziei și sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursurilor de față rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații A. și C. până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 150 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru partea civilă B. în sumă de 150 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2014.