ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 434/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 434/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursului de față,

În baza

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 53 din

05 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în baza art. 9 alin. (1)

lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen., a fost

condamnat inculpatul N.M. la 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 85

alin. (1) C. pen., s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de

1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 140 din 23 ianuarie 2006 pronunțată

de către Judecătoria Târgoviște.

În baza art. 85

alin. (1) și art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 1 an închisoare,

cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare

și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a,

b) și c) C. pen.

În baza art. 71

C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a, b și c C. pen..

În baza art. 86

1

C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 86

2

C. pen. s-a stabilit termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul N.M. să se supună, pe durata termenului

de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte

o dată pe lună, la data fixată, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Dâmbovița;

b) să anunțe,

în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare

care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice

și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 86

3

alin. (2) C. pen., s-a dispus comunicarea măsurilor de supraveghere Serviciului

de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.

S-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. rap. la art. 83

C. pen.

În baza art. 71

alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 14,

art. 15 și art. 346 C. proc. pen. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de

către partea civilă A.N.A.F. București, prin D.G.F.P. Dâmbovița și s-a dispus obligarea

inculpatului N.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SRL, la plata

sumei de 13.142 RON, la care se adaugă majorările de întârziere și penalitățile

calculate până la data plății.

În baza art. 13

din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare,

instanța de fond să comice Oficiului Național al Registrului Comerțului o copie

de pe dispozitivul hotărârii judecătorești.

În baza art. 11

din Legea nr. 241/2005, art. 163 și art. 353 C. proc. pen., instituie sechestru

asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și ale părții responsabile

civilmente până la concurența sumei datorate părții civile.

S-a respins cererea

de acordare de despăgubiri formulată de către M.V.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin adresa din 25 ianuarie 2012,

înregistrată la instanță la 02 februarie 2012 sub nr. 1042/120/2012, Judecătoria

Pucioasa a înaintat dosarul său cu același număr, privind pe inculpatul N.M., întrucât

prin sentința penală nr. 24 din 23 ianuarie 2012 s-a dispus declinarea competenței

în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

S-a reținut în

motivarea acestei sentințe că inculpatul N.M. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul

nr. 229/P/2009 din 07 decembrie 2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pucioasa

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005,

că prin decizia penală nr. 1521 din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel Ploiești

s-a dispus trimiterea cauzei în vederea rejudecării și având în vedere modificările

privind competența de judecată în primă instanță a Tribunalului, potrivit art. 27

pct. 1 lit. e)

1

și art. 42 C. proc. pen. și ținând seama de prevederile

art. XXIV alin. (3) din Legea nr. 202/2010, s-a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, cheltuielile judiciare rămânând în

sarcina statului.

Curtea de Apel

Ploiești a reținut, în motivarea deciziei penale nr. 1521 din 24 octombrie 2011

pronunțată în Dosarul nr. 2473/283/2009, că prin sentința penală nr. 149 din 05

mai 2011, Judecătoria Pucioasa a dispus condamnarea în baza art. 9 alin. (1)

lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen. a inculpatului

N.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare; în baza art. 85 alin. (1) C. pen. a dispus

anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 140 din 23 ianuarie 2006 a Judecătoriei Târgoviște, care

a fost contopită cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa

rezultantă de 2 ani închisoare, fâcându-se aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 14,

15 și 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 136.091 RON

cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Dâmbovița,

cu majorări de întârziere până la data achitării integrale a prejudiciului, iar

în baza art. 163, art. 353 C. proc. pen. și art. 11 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus

măsura sechestrului asigurător pe bunurile inculpatului până la acoperirea prejudiciului

creat părții civile.

În baza art. 12

din Legea nr. 241/2005 au fost interzise inculpatului dreptul de a mai fi fondator,

administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți.

Totodată, în baza

art. 14, 15 și 346 C. proc. pen. a fost respinsă cererea de despăgubiri civile formulată

de către M.V.

În baza art. 191

C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 150 RON, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Curtea de Apel

Ploiești a arătat în motivare că la condamnarea inculpatului Judecătoria Pucioasa

a reținut că acesta a fost trimis în judecată pentru că pe parcursul anilor 2005-2006

societatea administrată de el - SC R. SRL a avut relații comerciale cu PF F.M. și

PF M.V., emițând în această perioadă un număr de 112 facturi fiscale, fără a fi

înregistrate în evidențele contabile operațiunile comerciale derulate, prejudiciul

cauzat bugetului statului fiind de 136.091 RON, din care 73.878 RON TVA sustrasă

și 62.213 RON impozit pe profit, conform notei de constatare din 20 iunie 2008.

S-a mai arătat

că, potrivit rechizitoriului, sesizarea Gărzii Financiare Dâmbovița a privit și

faptul că facturile identificate ca fiind neînregistrate au fost completate la rubrica

„mijloc de transport” prin menționarea numărului de înmatriculare al autovehiculului

care a servit pentru efectuarea livrărilor, iar solicitările organului de control

de prezentare a documentelor legale s-au lovit de refuzul nejustificat al noului

administrator Ș.G.D., în condițiile în care notificările făcute acestuia au fost

returnate cu mențiunile „firmă inexistentă”, „firmă desființată” sau „destinatar

mutat de la adresă”.

Întrucât cercetările

efectuate privind mijlocul de transport au evidențiat că autovehiculul anterior

menționat a fost proprietatea societății SC N. SRL, înmatriculat la 25 ianuarie

2000, dar radiat la 16 noiembrie 2004, după care a fost înmatriculat la data de

19 noiembrie 2004 pentru SC I. SA Ploiești, s-a dispus extinderea cercetărilor prin

ordonanța procurorului din 21 octombrie 2009 și pentru infracțiunea prev. de

art. 290 C. pen., întrucât inculpatul ar fi falsificat mai multe înscrisuri sub

semnătură privată prin consemnarea în mod nereal a altor date de identificare ale

autoturismului cu care a efectuat transportul mărfii livrate.

Instanța de fond

a reținut în urma analizării actelor și lucrărilor dosarului că la data de 20

iunie 2008 comisarii Gărzii Financiare Dâmbovița au efectuat un control operativ

la SC R. SRL Târgoviște, ocazie cu care au constatat neînregistrarea în evidențele

contabile a unui număr de 112 facturi fiscale, emise în perioada anilor 2005-2006,

când administrator era inculpatul N.M.

În acest interval

de timp societatea a derulat operațiuni comerciale, livrând piei crude de animale

și sare către PF M.V. și PF F.M. din județul Buzău.

Întrucât societatea

a fost înființată la data de 01 octombrie 2005, inculpatul nu a remis documente

fiscale pentru mărfurile vândute la livrarea acestora, ci retroactiv, după înființarea

societății. Conform notei de constatare încheiată de Garda Financiară la 20

iunie 2008, inculpatul a emis 112 facturi fiscale pe care nu le-a înregistrat în

bilanțul contabil, conducând la producerea unui prejudiciu bugetului de stat în

sumă de 62.213 RON - impozit pe profit și 73.878 RON - taxă pe valoarea adăugată,

faptă apreciată ca mtranind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de

art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

La individualizarea

pedepsei aplicată inculpatului s-au avut în vedere prevederile art. 72 C. pen. și

valoarea prejudiciului care nu a fost achitat.

Totodată, față

de condamnarea suferită de inculpat prin sentința penală nr. 140 din 23

ianuarie 2006 a Judecătoriei Târgoviște, cu aplicarea dispozițiilor art. 81 C.

pen., față de prevederile art. 85 alin. (1) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus

ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă, cu aplicarea art. 71 - 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen.

Recursurile declarate

de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa, vizând omisiunea aplicării

pedepselor complementare prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. și de includere

în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat a onorariului apărătorului

din oficiu, dar și aplicarea unei pedepse nejustificat de blânde în raport de gravitatea

faptelor și persoana inculpatului, dar și de către inculpat, care a arătat că societatea

comercială nu a fost citată în cauză și nici obligată în solidar către A.N.A.F.,

dar și că nu s-a stabilit în mod clar prejudiciul produs, iar în considerentele

hotărârii apar contradicții, au fost admise de către Curtea de Apel Ploiești, casată

sentința recurată și trimisă cauza la instanța de fond în vederea rejudecării, reținându-se

că potrivit disp. art. 1373 alin. (1) și (2) din noul C. civ., comitentul este obligat

să repare prejudiciul cauzat de prepușii cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor

încredințate, iar potrivit art. 24 alin. (3) C. proc. pen., persoana chemată în

procesul penal să răspundă potrivit legii civile pentru pagubele provocate prin

fapta inculpatului se numește parte responsabilă civilmente, care poate fi introdusă

în procesul penal la cerere sau din oficiu până la citirea actului de sesizare,

conform art. 16 alin. (1) C. proc. pen., situație în care se impunea în cauză citarea

în calitate de parte responsabilă civilmente a SC R. SRL, existând astfel cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 21 C. proc. pen.

După înregistrarea

cauzei pe rolul Tribunalului Dâmbovița, s-a dispus introducerea în cauză și citarea

în calitate de parte responsabilă civilmente a SC R. SRL Târgoviște, cu sediul în

str. I.G., județul Dâmbovița, dar și la sediul din comuna P., județul Dâmbovița.

De asemenea, s-a

dispus emiterea unei adrese către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul

Dâmbovița, în vederea comunicării de relații privind SC R. SRL, respectiv cu privire

la sediul acesteia, administratorii, situația juridică de la data înființării și

până în prezent, relații înaintate la data de 05 aprilie 2012.

Raportat la relațiile

comunicate de către Oficiul Registrului Comerțului, potrivit cărora actualul administrator

al SC R. SRL este Ș.G.D., că societatea nu a fost desființată și are un sediu secundar

în Pitești, județul Argeș, s-a dispus emiterea unei adrese administratorului, la

domiciliul acestuia, pentru a i se comunica împrejurarea că SC R. SRL are calitatea

de parte responsabilă civilmente în cauza dedusă judecății, solicitându-i-se prezența

în instanță în vederea formulării unei eventuale apărări și puncte de vedere.

Deși legal citată

la toate sediile cunoscute și cu toate revenirile către administratorul societății

până la ultimul termen de judecată, adresele fiind returnate instanței cu mențiunea

„destinatarul și-a schimbat adresa”, nu s-a prezentat nimeni în instanță pentru

formularea unui punct de vedere în raport de calitatea avută în instanță de SC

R. SRL.

A.N.A.F., prin

D.G.F.P. Dâmbovița, a formulat note scrise, arătând că își menține cererea de constituire

parte civilă cu suma de 136.091 RON, la care se adaugă majorări de întârziere, dar

și obligarea părții responsabile civilmente SC R. SRL la achitarea prejudiciului

adus bugetului general consolidat al statului, solicitându-se și instituirea măsurilor

asigurătorii privind executarea silită și vânzarea bunurilor sechestrate, conform

art. 163 - 169 C. proc. pen.

În ședința publică

din data de 11 mai 2012 s-a procedat la ascultarea inculpatului, după ce i s-au

adus la cunoștință prevederile art. 320

1

C. proc. pen. și a precizat

că nu înțelege să se judece pe procedura simplificată, dar și prevederile art. 70

alin. (2) C. proc. pen., fiind de acord să dea o declarație în fața instanței, arătând

că își menține declarațiile date pe parcursul urmăririi penale, ele corespunzând

adevărului.

Inculpatul a arătat

că nu recunoaște faptele reținute în sarcina sa, că a fost administrator, împreună

cu mama sa, D.E., al SC R. SRL, din anul 2004 sau 2005 până în anul 2007, când a

cesionat-o lui Ș.G.D., că în acea perioadă a înregistrat în contabilitate toate

facturile emise de societate, el ținând contabilitatea primară, iar celelalte operațiuni

efectuându-le un contabil, dar și că a avut relații comerciale cu PF M.V. și PF

F.M., neexplicându-și de ce au apărut facturi neînregistrate în contabilitate.

A precizat și

faptul că s-a prezentat la Garda Financiară cu actele de cesionare și procesul-verbal

de predare-primire, neputând prezenta actele contabile ale societății pe care le-a

predat cesionarilor, dar și că apreciază că a plătit TVA, impozitele și toate taxele

aferente facturilor emise în relația cu PF M.V. și PF F.M., pentru că la momentul

predării societății către noul administrator nu avea niciun debit, aspect rezultat

din actele întocmite de către finanțe.

A mai arătat,

că în desfășurarea activității comerciale utiliza pentru transport diferite mașini,

printre care și o mașină tip papuc, care aparținea SC N. SRL, societate care avea

datorii la el și care îi predase mașina în schimbul datoriilor, neîncheind însă

acte de vânzare-cumpărare, iar ulterior a radiat mașina de pe numele acelei societăți

și a înmatriculat-o pe numele unui văr, folosind însă vechile numere de înmatriculare,

deși mașina era radiată, întrucât autovehiculul respectiv avea numai autorizație

de transport produse animaliere, ceea ce nu era cazul în activitatea pe care o desfășura

el.

Inculpatul a depus

la dosarul cauzei copia unui proces-verbal încheiat la data de 29 martie 2006 de

către Comisari ai Gărzii Financiare Argeș cu ocazia ridicării unor documente de

evidență contabilă de la SC R. SRL, pe perioada octombrie 2005 - martie 2006.

Instanța a admis

proba testimonială, dispunând citarea martorei din acte, dar și proba cu înscrisuri

pe situația de fapt și în circumstanțiere, precum și proba privind efectuarea unei

expertize financiar contabile, la solicitarea inculpatului, expertul urmând să stabilească

prin comparație cu veniturile totale declarate de societate în bilanțurile contabile

ale anilor 2005 și 2006, care sunt facturile emise și neînregistrate în evidența

contabilă, să precizeze dacă societatea a produs prejudiciul bugetului consolidat

al statului prin neînregistrarea în evidența contabilă a facturilor și să arate

din ce se compune acest prejudiciu și valoarea reală a acestuia, ținând seama de

data la care societatea devine plătitoare de TVA prin depășirea baremului impus

de Legea nr. 571/2003 și de baza de impozitare utilizată la calcul impozitului pe

profit, în funcție de cheltuielile deductibile legal efectuate pentru realizarea

veniturilor respective, urmând să stabilească și dacă societatea datorează impozit

pe profit și taxe către bugetul consolidat al statului, aferent celor 14 facturi

fiscale emise anterior înființării acesteia.

S-a dispus și

emiterea unei adrese către A.N.A.F. și D.G.F.P. Dâmbovița pentru desemnarea unui

reprezentant care să se prezinte în instanță în vederea discutării obiectivelor

expertizei contabile, dar și către expertul contabil desemnat de către instanță

în vederea prezentării pentru discutarea obiectivelor formulate pentru raportul

de expertiză.

S-a procedat la

audierea în ședință publică a martorei din acte M.V., care a arătat că a fost administrator

la PF M.V., că l-a cunoscut pe inculpatul N. în calitate de administrator la firma

SC R. SRL, de la care achiziționa piei de animale, că la început mărfurile le-a

primit pe un borderou de achiziție, fără a fi întocmită vreo factură, precizându-i

că are un control la firmă de la Garda Financiară, dar ulterior i le va emite, situație

în care a făcut pentru firma sa note de intrare - recepție (NTR) pe care le-a înregistrat

în contabilitate, însă după câteva luni de la începerea activității comerciale a

avut un control de la Garda Financiară, solicitându-i-se toate documentele firmei,

fapt care a determinat-o să i le solicite inculpatului. Astfel, acesta a început

să-i emită facturi retroactiv pentru marfa pe care i-o adusese la începutul activităților

derulate cu el. Cu aceste facturi s-a înregistrat în contabilitate și a plătit TVA

la stat.

A aflat cu ocazia

controlului că SC R. SRL nu se înființase decât de câteva luni și nu putea emite

legal facturi pentru mărfurile vândute în perioada anterioară înființării, precum

și că ulterior acestui control a fost întocmit un dosar penal, fiind obligată la

plata unor sume de bani către bugetul statului, urmare relațiilor comerciale avute

cu SC R. SRL, fapt care a determinat-o să se constituie parte civilă cu ocazia primei

judecăți a prezentei cauze cu diferența de bani cu care a fost obligată să o plătească

statului, respectiv cu suma de 31.814 RON pe care solicită ca inculpatul s-o achite

către bugetul statului, fără a putea preciza exact ce reprezintă această sumă, pentru

ea existând astfel acte la dosarul cauzei. A arătat că SC R. SRL a emis pentru societatea

sa un număr de 14 facturi, în perioada anterioară înființării, restul facturilor

emise de respectiva societate fiind corecte.

La data de 24

septembrie 2012 a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză contabilă judiciară,

precum și o completare la acest raport, care vizează anul 2005.

Expertul a concluzionat,

privitor la obiectivul nr. l referitor la facturile emise și neînregistrate în evidența

contabilă în anii 2005 și 2006, că este vorba de un număr de 35 de facturi în sumă

totală de 144.001 RON, care nu se regăsesc în jurnalul de vânzări, în registrul

jurnal, că nu există întocmită notă de contabilitate și nu sunt evidențiate în balanța

de verificare și în bilanțul contabil aferent anului 2005, putându-se concluziona

că aceste 35 de facturi emise în perioada 11 august - 28 decembrie 2005 nu sunt

contabilizate în evidența societății.

Veniturile totale

declarate de societate la data de 31 decembrie 2006 sunt în valoare de 2.491.463

RON, că valoarea totală aferentă anului 2006 aferentă facturilor este de 325.582

RON, din care TVA - 51.984 RON, precum și că pentru anul 2006 nu există jurnalul

de vânzări în care sunt reflectate facturile emise de societate, care compun veniturile

totale de 2.491.463 RON, înscrise în bilanțul contabil, venituri raportate și în

deconturi de TVA, situație în care expertul nu poate compara cele 77 facturi emise

către PF M.V. și PF F.M. (în valoare totală de 325.582 RON cu TVA) cu facturile

care compun suma de 2.491.463 RON înscrise în bilanț.

În privința obiectivului

nr. 2 referitor la eventualul prejudiciu adus bugetului consolidat al statului prin

neînregistrarea în evidența contabilă a facturilor identificate la pct. 1, s-a menționat

că acest prejudiciu creat prin neînregistrarea a 35 facturi fiscale în sumă de 144.001

RON (cu TVA), este de 42.354 RON, din care 22.992 RON - TVA și 19.362 RON - impozit

pe profit, pentru cele 77 facturi emise în anul 2006, în valoare totală de 325.582

RON cu TVA emise către PF M.V. și PF F.M., neputându-se formula un răspuns cert

și implicit un prejudiciu.

Referitor la obiectivul

nr. 3 - dacă societatea datorează impozit pe profit și taxe către bugetul consolidat

aferent celor 13 facturi fiscale, s-a arătat că acestea, fiind emise anterior înmatriculării

societății la Registrul Comerțului, care a avut loc la data de 04 octombrie 2005,

nu îndeplinesc condițiile stabilite de Legea nr. 571/2003, art. 155 alin. (8) din

aceeași lege și prevederile Legii contabilității nr. 82/1991, situație în care societatea

nu datorează impozit pe profit și taxe către bugetul statului.

În completarea

la raportul de expertiză s-a menționat că se revine asupra concluziilor formulate

la obiectivul nr. l în ceea ce privește anul 2005, întrucât în perioada 11

august 2005 - 03 octombrie 2005 au fost emise un număr de 13 facturi, anterior înființării

SC R. SRL, facturi care nu îndeplinesc condiția de documente justificative, situație

în care pentru anul 2005 rămân numai 22 de facturi fiscale emise.

În perioada 04

octombrie - 28 decembrie 2005, care nu au fost înregistrate în evidența contabilă,

a căror valoare însumată a fost de 74.691,4 RON (valoare fără TVA).

S-a revenit și

asupra obiectivului nr. 2, concluzionându-se că prejudiciul creat bugetului consolidat

al statului prin neînregistrarea în evidența contabilă a unui număr de 22 facturi

fiscale este de 26.142 RON, din care 14.191 RON - TVA și 11.951 RON - impozit pe

profit.

La raportul de

expertiză nu au fost formulate obiecțiuni.

În ședința publică

din data de 17 decembrie 2012 s-a luat un supliment de declarație inculpatului N.M.,

ocazie cu care acesta a arătat că își însușește concluziile raportului de expertiză

contabilă, fiind de acord să achite prejudiciul astfel cum a fost calculat de expert

și menționând că a achitat jumătate din această sumă depunând la dosarul cauzei

un extras privind achitarea sumei de 13.000 RON, cu titlu de prejudiciu - impozit

pe profit și TVA în prezenta cauză precizând și faptul că dorește să achite întreaga

sumă de 26.142 RON pe care urmează să i-o împrumute copiii săi. A mai arătat că

nu a înregistrat în contabilitate cele 22 de facturi de care se face vorbire în

raportul de expertiză.

Deși s-a acordat

posibilitatea inculpatului de a face dovada achitării prejudiciului, în legătură

cu care și-a exprimat intenția de a-l acoperi, nu au fost făcute demersuri în acest

sens.

Analizând actele

și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că la data de 20 iunie 2008 Garda

Financiară Dâmbovița a formulat o plângere înaintată Parchetului de pe lângă Judecătoria

Pucioasa, cu referire la Dosarul nr. 457/P/2008, împotriva SC R. SRL, arătând că

din verificarea încrucișată prin intermediul Gărzii Financiare Buzău la agenții

economici cumpărători PF M.V., cu sediul în Buzău și PF F.M., cu sediul în comuna

S., județul Buzău, s-a constatat efectuarea unor operațiuni comerciale între SC

R. SRL Târgoviște și acești cumpărători, prin emiterea de către societate a unui

număr de 79 facturi fiscale reprezentând, în cea mai mare parte, livrări de piei

bovină și sare, însă din verificarea documentelor financiar contabile ale SC R.

SRL și a celor existente la dosarul fiscal al societății de la A.F.P. Târgoviște,

pe perioada anilor 2005 - 2006, s-a constatat neînregistrarea în evidențele contabile

și în bilanțurile contabile pe acești ani a 96 facturi fiscale emise către agenții

economici arătați.

Prin neînregistrarea

facturilor respective s-a creat un prejudiciu fiscal în sumă de 136.091 RON, din

care 73.878 RON - TVA sustrasă și 62.213 RON - impozit pe profit, încălcându-se

astfel dispozițiile Legii nr. 571/2003 și ale art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005,

răspunzător fiind SC R. SRL Târgoviște, reprezentată de fostul administrator N.M.

În plângere s-a

mai arătat că au fost efectuate deplasări la sediul social declarat al societății

din Târgoviște, constatându-se că aceasta nu a desfășurat și nici nu desfășoară

vreun fel de activitate și față de precizările Oficiului Registrului Comerțului,

potrivit cărora asociații D.E. și N.M. s-au retras din societate și au cesionat

părțile sociale asociaților Ș.G.D. și G.O. au fost transmise 9 invitații noului

administrator, asociatei și fostului administrator pentru a se prezenta la sediul

Gărzii Financiare cu documentele de evidență primară și contabilă, aferente activității

desfășurate de societate de la înființare și până în prezent, însă acestea au fost

restituite de la domiciliul administratorului și al asociatei, dar și de la sediul

social al firmei, cu mențiuni „destinatar mutat de la adresă”, „firmă desființată”

sau „firmă inexistentă la adresa indicată”.

S-a mai arătat

în cuprinsul plângerii că din dosarul fiscal existent la A.F.P. Târgoviște rezultă

că SC R. SRL Târgoviște a depus ultimele declarații și bilanțuri pe anul 2006 prin

fostul administrator N.M., dar și că până la data formulării plângerii nu au fost

puse la dispoziția organului de control documentele de evidență primară și contabilă

pentru activitatea desfășurată de SC R. SRL, administratorul și asociații societății

nefiind găsiți la sediul social, iar invitațiile emise la domiciliile administratorului

și asociate fiind restituite.

S-a apreciat că

în cauză sunt încălcate prevederile art. 4 și art. 9 din Legea nr. 241/2005, solicitându-se

tragerea la răspundere a celor responsabili, respectiv SC R. SRL reprezentată de

Ș.G.D., în calitate de administrator.

La data de 26

februarie 2009 lucrători din cadrul Poliției Orașului Fieni s-au sesizat din oficiu

cu privire la faptul că N.M., în calitate de administrator al SC R. SRL a emis facturi

fiscale pentru titularii PF M.V. și PF F.M., facturi folosite de aceștia la deducerea

de TVA, prejudiciul estimat fiind de 150.000 RON, faptă care întrunește elementele

constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1)

lit. a) și b) din Legea nr. 241/2005, art. 43 din Legea nr. 82/1991, fals intelectual

prev. de art. 289 C. pen. și uz de fals prev. de art. 291 C. pen., plângerea fiind

înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa la 02 martie 2009 sub

nr. 229/P/2009.

La data de 23

aprilie 2009, ora 10.30, s-a confirmat începerea urmăririi penale față de N.M. pentru

săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 241/2005.

Prin ordonanța

din 21 octombrie 2009 s-a dispus extinderea învinuirii față de N.M. și sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prev. de art. 290 C. pen., reținându-se că există probe

că acesta a falsificat mai multe înscrisuri sub semnătură privată, respectiv facturi,

pe care ulterior le-a folosit în vederea producerii de consecințe juridice.

Pentru această

faptă s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului prin rechizitoriul

din 07 decembrie 2009 întocmit în Dosarul nr. 229/P/2009 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Pucioasa, prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale

și trimiterea în judecată a inculpatului N.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41-42 C. pen.

Într-adevăr, din

declarația martorei M.V., rezultă că începând cu luna august 2005 a cumpărat de

la N.M., pe care îl cunoștea de câțiva ani și care i-a spus că deține o societate

care se ocupă cu vânzarea pieilor de animale pe care le colectează din județul Vrancea,

în mai multe rânduri piei de animale pe care acesta i le-a livrat la societate,

utilizând o un autoturism de culoare albă.

Astfel, în perioada

august 2005 - 04 octombrie 2005, N.M. făcut un număr de 13 transporturi de piei,

fără a-i prezenta însă facturi, acesta comunicându-i că are un control la societate,

și de aceea marfa a fost primită cu un borderou de achiziție și a întocmit pentru

aceasta note de recepție - NIR, consemnând achiziționarea mărfii de la SC R.

SRL.

Ulterior unui

control efectuat de către Garda Financiară, martora a solicitat lui N.M. înaintarea

facturilor cu care a fost expediată marfa, facturi pe care acesta i le-a comunicat,

însă Garda Financiară a constatat nereguli în legătură cu ele, motiv pentru care

față de martoră a fost întocmit un dosar de urmărire penală, aceasta fiind cercetată

sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 241/2005, art. 215

1

C. pen. și art. 291 C. pen.

Declarația martorei

M. se coroborează cu declarația inculpatului N.M., care a recunoscut pe parcursul

urmăririi penale că din luna august 2005 până în luna octombrie 2005 a livrat diferite

cantități de piei de animale, dar și sare, partenerilor săi de afaceri PF F.M. și

PF M.V., fără documente fiscale, având în vedere că la acel moment nu înființase

încă nicio societate comercială.

După acest moment,

la solicitarea administratorului M.V. de a emite documente legale, respectiv facturi

și avize în vederea înregistrării operațiunilor comerciale pentru mărfurile pe care

i le livrase, a emis documente justificative pentru perioada anterioară, constând

în mai multe facturi, pe care le-a completat personal.

Din datele furnizate

de către Oficiul Național al Registrului Comerțului, rezultă că funcționarea SC

R. SRL a fost autorizată de către instanță la data de 29 septembrie 2005 și a primit

codul unic de înregistrare la data de 0 octombrie 2005, asociați și administratori

fiind N.M. și D.E., sediul firmei fiind în comuna P., județ Dâmbovița.

Potrivit raportului

de expertiză contabilă judiciară efectuat în cauză în perioada anterioară înființării

societății, respectiv până la 04 octombrie 2005, în numele acesteia au fost emise

începând cu data de 11 august 2005 un număr de 13 facturi fiscale în valoare totală

de 55.119 RON, cu TVA inclus de 8.800 RON, reprezentând contravaloarea pieilor de

bovină vândute PFA M. Buzău.

Cele 13 facturi

fiscale conțin data emiterii, respectiv înainte de data înmatriculării societății

la Registrul Comerțului, cu nerespectarea astfel a condițiilor stabilite de Legea

nr. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare, respectiv fără menționarea

numărului de ordine în registrul fiscal al societății.

După înființare,

începând cu data de 04 octombrie 2005 și până la 28 decembrie 2005 SC R. SRL, emite

către PFA M. încă 14 facturi, dar și un număr de 8 facturi către PFA F., deci în

total în anul 2005, în perioada 11 august 2005 - 28 decembrie 2005 emițând un număr

de 35 de facturi, în sumă totală de 144.001 RON, cu TVA.

Cu privire la

aceste facturi, expertul contabil a precizat că nu se regăsesc în jurnalul de vânzări,

în registrul jurnal, nu există notă de contabilitate întocmită cu suma respectivă,

ea nu este evidențiată în balanța de verificare și nici în bilanțul contabil aferent

anului 2005, astfel încât se poate concluziona că cele 35 facturi fiscale emise

în perioada 11 august - 28 decembrie 2005 de către SC R. SRL nu sunt evidențiate

în documentele societății.

Având în vedere

că cele 13 facturi emise anterior înființării societății în valoare totală de 55.119

RON nu îndeplinesc condiția de documente justificative, astfel cum stabilesc prevederile

art. 155 alin. (8) din Legea nr. 571/2003 și art. 6 alin. (1) din Legea nr. 82/1991,

ambele cu modificările și completările ulterioare, și deci nu aveau cum să fie contabilizate,

evidența contabilă fiind organizată numai după înființarea societății, expertul

contabil a concluzionat că în anul 2005 SC R. SRL nu a înregistrat în evidența contabilă

un număr de 22 de facturi fiscale, a căror valoare totală însumează 74.691,4

RON (valoare fără TVA).

Prin neînregistrarea

în evidența contabilă a celor 22 de facturi fiscale s-a reținut că s-a produs un

prejudiciu bugetului de stat în sumă de 26.142 RON, din care TVA în cuantum de 14.191

RON și impozit pe profit de 11.951 RON.

În ceea ce privește

anul 2006 verificările efectuate de către expertul contabil au evidențiat că la

data de 01 februarie 2007 SC R. SRL a depus la organul fiscal teritorial - Fieni

- bilanțul contabil pentru anul 2006, veniturile totale declarate de societate la

data de 31 decembrie 2006 fiind în valoare de 2.491.463 RON, întocmindu-se și un

decont de TVA pentru vânzări. În acest an SC R. SRL a emis către persoanele fizice

autorizate M. și F. un număr de 77 de facturi, în valoare totală de 325.582 RON,

din care TVA 51.984 RON.

Așa cum a reținut

și Garda Financiară în plângerea formulată, dar și în nota de constatare, la dispoziția

organului de control nu au fost puse documente de evidență primară și contabilă

pentru activitatea desfășurată de SC R. SRL.

Aceeași situație

este reținută și de către expertul contabil, care a precizat că pentru anul 2006

nu au fost prezentate niciun fel de jurnale, deci nici jurnalul de vânzări, în care

sunt reflectate facturile emise de societate.

În această situație

nu au putut fi comparate cele 77 de facturi emise către persoanele fizice M. și

F. cu facturile care compun suma de 2.491.463 RON înscrisă în bilanț și care reprezintă

venituri ce au fost raportate și în deconturile de TVA.

Prin urmare, în

lipsa acestor documente, pentru obținerea cărora organele fiscale au efectuat demersuri

constând în transmiterea mai multor invitații noului administrator al societății,

Ș.G.D., atât la noul sediu, după schimbarea administratorului și asociatului la

data de 27 februarie 2007, cât și la domiciliul acestuia, rămase fără rezultat,

documentele fiind restituite cu mențiunea „destinatar mutat de la adresă” sau „firmă

inexistentă”, se constată existența unui dubiu cu privire la eventuala înregistrare

a acestor 77 facturi în contabilitatea societății, neputându-se stabili cu exactitate

dacă acestea compun sau nu veniturile totale în sumă de 2.491.463 RON înscrise în

bilanțul contabil al societății în anul 2006.

Întrucât dubiul

profită făptuitorului, instanța nu a putut reține în sarcina inculpatului N.M. o

eventuală neînregistrare a acestor facturi în evidențele contabile ale societății,

în perioada în care o administra.

Fiind însă evident,

că în perioada 04 octombrie 2005, ulterior înființării SC R. SRL și până la 28

decembrie 2005, acesta nu a înregistrat în contabilitate un număr de 22 de facturi

fiscale emise către PFA M.V. și PFA F.M., producând un prejudiciu bugetului consolidat

al statului în sumă de 26.142 RON, s-a apreciat că în cauză sunt mtrunite elementele

constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1)

lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen., având în vedere

că a rezultat săvârșirea la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași

rezoluții, de acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul

aceleiași infracțiuni, texte de lege enunțate în ședință publică și în baza cărora

urmează a fi condamnat inculpatul.

La individualizarea

pedepsei, instanța a ținut seama de dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv de gradul

de pericol social al faptei săvârșite, considerat ca fiind ridicat, de împrejurările

comiterii ei, dar și de persoana inculpatului, care chiar dacă nu este la primul

contact cu legea penală, suferind o condamnare cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei în anul 2006, urmare săvârșirii unei infracțiuni la regimul circulației,

aplicată prin sentința penală nr. 140 din 23 ianuarie 2006 a Judecătoriei Târgoviște,

a avut o atitudine bună în societate, fiind cunoscut ca o persoană responsabilă,

care și-a îndeplinit cu corectitudine sarcinile în comunitate, fiind respectat de

cei cu care interacționează, cu o familie bine închegată și cu un copil minor în

întreținere, potrivit caracterizărilor extrajudiciare și a celei emise de SC M.I.

SRL, atașate Dosarului nr. 2473/283/2009 al Curții de Apel Ploiești.

În raport de aceste

aspecte, s-a apreciat că scopul educativ și sancționator al pedepsei poate fi atins

și prin aplicarea unei pedepse către minimul special prevăzut de textul de lege

încriminator.

Instanța a avut

în vedere, în acest sens, și faptul că inculpatul a depus stăruință pentru achitarea

prejudiciului, astfel cum a fost reținut de către expert, făcând dovada plății sumei

de 13.000 RON și declarând că își însușește concluziile expertului și intenționează

să achite întreaga sumă reținută de către acesta.

Prin urmare, s-a

apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 86

1

C. pen., pentru suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, neimpunându-se

ca executarea să se realizeze cu privare de libertate, în condițiile în care prin

executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă,

față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, iar din comportamentul

inculpatului, atât anterior săvârșirii faptei, dar și ulterior, când a fost de acord

să achite întreaga sumă stabilită de către expert, rezultă că prin această formă

de executare a pedepsei va fi realizată nu numai constrângerea, dar și reeducarea

inculpatului.

Raportat la circumstanțele

personale ale inculpatului, s-a reținut de către instanța de fond că resocializarea

sa se poate realiza și în acest mod, inculpatul înțelegând gravitatea faptei săvârșite

și putând fi îndreptat și reintegrat în societate și prin această modalitate de

individualizare a executării pedepsei.

Instanța a considerat

că pronunțarea condamnării inculpatului constituie un avertisment și chiar fără

executarea pedepsei acesta nu va mai săvârși alte infracțiuni, iar conduita sa în

societate și dorința de a achita prejudiciul, alături de dovada privind plata a

jumătate din acesta, demonstrează că și fără privare de libertate inculpatul a înțeles

care este conduita pe care trebuie să o aibă în societate.

Având în vedere

că pedeapsa anterioară de 1 an închisoare cu suspendare condiționată a executării

pedepsei i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 140 din 23 ianuarie 2006 de

către Judecătoria Târgoviște, iar fapta pentru care s-a dispus condamnarea în prezenta

cauză a fost săvârșită începând cu luna august 2005, deci anterior pronunțării acestei

condamnări, faptă constatată de către comisarii Gărzii Financiare cu ocazia controlului

efectuat la data de 20 iunie 2008, deci în interiorul termenului de încercare al

pedepsei de 1 an închisoare, în cauză s-au aplicat dispozițiile art. 85 alin.

(1) C. pen., referitoare la anularea suspendării pentru infracțiuni săvârșite anterior.

Prin urmare, pedeapsa

de 1 an închisoare a fost contopită în baza art. 85 alin. (1) C. pen. și art. 33

alin. (1) C. pen., cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa

cea mai grea și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pedeapsă aplicată

în baza art. 9 din Legea nr. 241/2005, constatându-se că în cauză nu se impune ca

inculpatului să-i fie interzis și dreptul de a alege, dar față de natura infracțiunii

săvârșite se impune interzicerea dreptului de a exercita o activitate de natura

celei de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.

După stabilirea

cuantumului pedepsei, instanța de fond a stabilit un termen de încercare, potrivit

art. 86

2

C. pen., compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate,

la care se va adăuga un interval de timp considerat suficient pentru a se verifica

comportamentul său în societate, pe durata termenului de încercare, inculpatul urmând

să se supună unor măsuri de supraveghere impuse de instanță, potrivit disp.

art. 86

3

C. pen., respectiv: să se prezinte, o dată pe lună, la data

fixată, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița; să anunțe,

în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare

care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă și să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele

sale de existență.

Întrucât s-a dispus

ca supravegherea să se realizeze de către Serviciul Probațiune de pe lângă Tribunalul

Dâmbovița, acestuia i s-au comunicat măsurile dispuse de către instanță, în conformitate

cu art. 86

3

alin. (2) C. pen.

Potrivit dispozițiilor

art. 86

4

rap. la art. 83 C. pen., inculpatului i s-a atras atenția asupra

posibilității revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în sensul

că dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune pentru

care se va pronunța o condamnare definitivă, chiar după expirarea acelui termen,

instanța va dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se va contopi cu

pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În baza art. 71

alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei s-a suspendat și executarea

pedepselor accesorii interzise inculpatului, respectiv drepturile prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., neimpunându-se în

raport de faptele săvârșite, să-i fie interzis și dreptul de a alege, prevăzut de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen.

În ceea ce privește

latura civilă a cauzei, tribunalul a reținut că la data de 28 martie 2012 A.N.A.F.,

prin D.G.F.P. Dâmbovița, a formulat note scrise prin care a arătat că își menține

cererea de constituire ca parte civilă cu suma de 136.091 RON, așa cum a fost formulată

la data de 12 octobmrie 2010 în Dosarul nr. 2473/283/2009, la care se adaugă obligații

fiscale accesorii calculate până la data acoperirii integrale a prejudiciului, arătând

că majorările de întârziere se justifică prin natura dublă a acestora, atât sancționatorie,

cât și reparatorie, și precizând că se impune instituirea măsurilor asigurătorii

privind executarea silită și vânzarea bunurilor sechestrate.

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului rezultă însă că prejudiciul cauzat bugetului de stat prin

săvârșirea de către inculpat a faptei de evaziune fiscală pentru care s-a dispus

condamnarea sa, nu este de 136.091 RON, așa cum s-a solicitat, sumă reținută, de

altfel, și în nota de constatare întocmită la data de 20 iunie 2008 de către A.N.A.F.,

ci de numai 26.142 RON, așa cum s-a reținut de către expertul contabil desemnat

în cauză.

De altfel, s-a

observat că nota de constatare întocmită cu ocazia controlului efectuat la SC

R. SRL reține că în contabilitatea acestei societăți nu ar fi fost înregistrate

în perioada 2005 și 2006 un număr de 96 facturi fiscale emise către agenții economici

cumpărători PF M.V. și PF F.M., neînregistrare care a condus la prejudiciu fiscal

în sumă de 136.091 RON, din care TVA sustrasă - 73.878 RON și impozit pe profit

- 62.213 RON, în timp ce în actul de sesizare a instanței se reține că în contabilitatea

SC R. SRL nu au fost înregistrate pe parcursul anilor 2005-2006, din relațiile comerciale

avute cu cele două persoane fizice autorizate, un număr de 112 facturi fiscale,

fapt care a condus la crearea unui prejudiciu bugetului de stat în sumă de 136.091

RON, indicându-se drept sursă a calculării prejudiciului nota de constatare încheiată

la data de 20 iunie 2008.

În urma raportului

de expertiză dispus în cauză, care a avut ca obiectiv de a stabili care sunt facturile

emise și neînregistrate în evidența contabilă a societății, prin comparație cu veniturile

totale declarate de societate în bilanțurile contabile ale anilor 2005 și 2006 și,

prin urmare, care este prejudiciul creat bugetului statului prin eventuala neînregistrare

a acestora, s-a stabilit că în anul 2005 SC R. SRL a emis un număr de 35 de facturi,

din care 27 către PF M. și 8 către PF F., dar și un număr de 77 de facturi în 2006,

din care 66 către PF M. și 11 către PF F., deci în total pe parcursul celor 2 ani

- 112 facturi.

În aceste condiții,

s-a apreciat că nu apare reală solicitarea A.N.A.F., prin D.G.F.P. Dâmbovița, privind

obligarea inculpatului la plata unei sume care a fost calculată numai pentru un

număr de 96 de facturi, în condițiile în care în rechizitoriu se indică crearea

unui prejudiciu similar, respectiv de 136.091 RON, însă urmare a neînregistrării

a 112 facturi. Or, în urma verificărilor efectuate de către expertul desemnat în

cauză, rezultă că societatea nu ar fi înregistrat în contabilitate chiar 112 facturi.

Reiese însă că

din totalul acestora un număr de 13 facturi din cele 35 emise în anul 2005 sunt

anterioare datei de 04 octombrie 2005, data înregistrării societății în Registrul

Comerțului, astfel încât pentru acestea, nefiind îndeplinite condițiile art. 155

alin. (8) din Legea nr. 571/2003 și art. 6 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, societatea

nu datorează impozit pe profit și taxe către bugetul consolidat al statului, impunându-se

prin urmare un calcul al prejudiciului numai pentru celelalte 22 de facturi, reieșind

astfel, o sumă datorată statului de 26.142 RON.

Expertul a putut

realiza, așa cum rezultă din conținutul raportului întocmit, verificarea evidențierii

în actele contabile a acestor din urmă facturi, având la dispoziție registrul jurnal,

jurnalul pentru vânzări pe luna decembrie 2005, balanța de verificare analitică

aferentă lunii decembrie 2005 și bilanțul contabil aferent anului 2005.

Raportat la actele

contabile menționate, expertul a constatat că cele 22 facturi, ca de altfel și cele

13 emise anterior înființării societății, nu se regăsesc în jurnalul de vânzări,

în registrul jurnal, nu există notă de contabilitate întocmită cu respectiva sumă,

nu este evidențiată în balanța de verificare și nici în bilanțul contabil aferent

anului 2005, astfel încât s-a putut concluziona că respectivele facturi nu sunt

contabilizate în evidența societății, ceea ce impune obligarea inculpatului la plata

prejudiciului creat în acest mod, respectiv 26.142 RON.

În ceea ce privește

cele 77 facturi emise în anul 2006, în lipsa jurnalului de vânzări, în care sunt

reflectate facturile emise de societate care compun veniturile totale în sumă de

2.491.463 RON înscrise în bilanțul contabil, venituri raportate și în deconturile

de TVA, nu s-a putut stabili dacă valoarea totală a acestor facturi, de 325.582

RON cu TVA, este parte din valoarea de 2.491.463 RON înscrisă în bilanțul anului

2006.

Existând posibilitatea

ca valoarea acestor facturi să facă parte din valoarea menționată și declarată la

organul fiscal pentru anul 2006, pentru care s-a întocmit și decontul de TVA și

neexistând alte scripte de comparație, neputându-se imputa nici inculpatului - care

în luna februarie 2007 a ieșit din societate, iar din momentul schimbării administratorului,

societatea și-a schimbat și sediul din comuna P. în Târgoviște - că nu a prezentat

documentele aferente anului 2006, fiind plauzibilă susținerea acestuia că actele

au fost încredințate noului administrator, iar organele de control fiscal au constatat

personal în urma demersurilor efectuate că nu pot intra în posesia acestor documente,

de la noul sediu al firmei citațiile fiind returnate cu mențiunea „firmă inexistentă”,

constatându-se deci un dubiu în privința înregistrării sau nu în contabilitate a

acestor facturi, nu s-a putut dispune obligarea inculpatului la plata unui prezumtiv

prejudiciu.

În consecință,

acțiunea civilă formulată de către A.N.A.F., prin D.G.F.P. Dâmbovița a fost admisă

numai în parte, respectiv cu privire la obligarea inculpatului la plata prejudiciului

calculat pentru facturile neînregistrate în anul 2005, din momentul în care societatea

devine plătitoare de TVA, respectiv de la momentul înființării.

Cum o parte din

acest prejudiciu a fost acoperit de către inculpat, conform extrasului de cont din

17 decembrie 2012, s-a dispus în baza art 14, 15 și 346 C. proc. pen., obligarea

sa, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SRL, al cărei administrator

era la data săvârșirii faptei, la plata diferenței de 13.142 RON, la care se adaugă

majorările de întârziere și penalitățile calculate până la data plății.

Față de solicitarea

A.N.A.F. în notele scrise formulate și de prevederile art. 11 din Legea nr. 241/2005,

care reține obligativitatea instituirii sechestrului asigurător în cazul săvârșirii

infracțiunii prevăzută de art. 9 din aceeași lege și având în vedere dispozițiile

art. 163 și art. 353 C. proc. pen., s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător

asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și părții responsabile civilmente

până la concurența sumei datorate părții civile.

În cauză, martora

M.V. a formulat, atât cu ocazia primei judecări (Dosar nr. 2473/283/2009 - Judecătoria

Pucioasa), cât și cu ocazia rejudecării, cerere de constituire parte civilă cu suma

de 31.814 RON, sumă care i-a fost imputată de către organele fiscale în urma controlului

care i-a fost efectuat și constatării faptului că a avut relații comerciale cu SC

R. SRL în perioada 11 august 2005 - 04 octombrie 2005.

Cererea de acordare

de despăgubiri a fost însă respinsă de către instanță, ținând seama de faptul că

suma menționată este urmarea reținerii de către organele de cercetare a activității

defectuoase desfășurată de către martora din prezenta cauză, în calitatea sa de

administrator al PF M.V., respectiv a acceptării primirii de către aceasta a unor

mărfuri fără a avea documente însoțitoare.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, A.N.A.F.,

prin D.G.F.P. Dâmbovița și inculpatul N.M.

În motivarea apelurilor

declarate, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și inculpatul N.M. au arătat,

în esență, că pedeapsa aplicată inculpatului este nelegală, întrucât ca urmare a

contopirii pedepsei din cauză cu cea de un an închisoare ce a atras anularea suspendării

în condițiile art. 85 C. pen. rezultanta era de 2 ani închisoare și nu de 3 ani,

pedepsele fiind adiționate în loc să fie contopite. Astfel, în final inculpatul

trebuia condamnat la 2 ani închisoare și un an interzicerea