ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 434/2014

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 53 din 05 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen., a fost condamnat inculpatul N.M. la 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. În baza art. 85 alin. (1) C. pen., s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 140 din 23 ianuarie 2006 pronunțată de către Judecătoria Târgoviște. În baza art. 85 alin. (1) și art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 1 an închisoare, cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b și c C. pen.. În baza art. 86 1 C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere. În baza art. 86 2 C. pen. s-a stabilit termen de încercare de 6 ani. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul N.M. să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte o dată pe lună, la data fixată, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 86 3 alin. (2) C. pen., s-a dispus comunicarea măsurilor de supraveghere Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. rap. la art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. În baza art. 14, art. 15 și art. 346 C. proc. pen. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă A.N.A.F. București, prin D.G.F.P. Dâmbovița și s-a dispus obligarea inculpatului N.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SRL, la plata sumei de 13.142 RON, la care se adaugă majorările de întârziere și penalitățile calculate până la data plății.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, instanța de fond să comice Oficiului Național al Registrului Comerțului o copie de pe dispozitivul hotărârii judecătorești. În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005, art. 163 și art. 353 C. proc. pen., instituie sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și ale părții responsabile civilmente până la concurența sumei datorate părții civile. S-a respins cererea de acordare de despăgubiri formulată de către M.V. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin adresa din 25 ianuarie 2012, înregistrată la instanță la 02 februarie 2012 sub nr. 1042/120/2012, Judecătoria Pucioasa a înaintat dosarul său cu același număr, privind pe inculpatul N.M., întrucât prin sentința penală nr. 24 din 23 ianuarie 2012 s-a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

S-a reținut în motivarea acestei sentințe că inculpatul N.M. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 229/P/2009 din 07 decembrie 2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pucioasa pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, că prin decizia penală nr. 1521 din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel Ploiești s-a dispus trimiterea cauzei în vederea rejudecării și având în vedere modificările privind competența de judecată în primă instanță a Tribunalului, potrivit art. 27 pct. 1 lit. e) 1 și art. 42 C. proc. pen. și ținând seama de prevederile art. XXIV alin. (3) din Legea nr. 202/2010, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.

Curtea de Apel Ploiești a reținut, în motivarea deciziei penale nr. 1521 din 24 octombrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 2473/283/2009, că prin sentința penală nr. 149 din 05 mai 2011, Judecătoria Pucioasa a dispus condamnarea în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen. a inculpatului N.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare; în baza art. 85 alin. (1) C. pen. a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 140 din 23 ianuarie 2006 a Judecătoriei Târgoviște, care a fost contopită cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, fâcându-se aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 14, 15 și 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 136.091 RON cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Dâmbovița, cu majorări de întârziere până la data achitării integrale a prejudiciului, iar în baza art. 163, art. 353 C. proc. pen. și art. 11 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus măsura sechestrului asigurător pe bunurile inculpatului până la acoperirea prejudiciului creat părții civile. În baza art. 12 din Legea nr. 241/2005 au fost interzise inculpatului dreptul de a mai fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți. Totodată, în baza art. 14, 15 și 346 C. proc. pen. a fost respinsă cererea de despăgubiri civile formulată de către M.V.

În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Curtea de Apel Ploiești a arătat în motivare că la condamnarea inculpatului Judecătoria Pucioasa a reținut că acesta a fost trimis în judecată pentru că pe parcursul anilor 2005-2006 societatea administrată de el - SC R. SRL a avut relații comerciale cu PF F.M.

și PF M.V., emițând în această perioadă un număr de 112 facturi fiscale, fără a fi înregistrate în evidențele contabile operațiunile comerciale derulate, prejudiciul cauzat bugetului statului fiind de 136.091 RON, din care 73.878 RON TVA sustrasă și 62.213 RON impozit pe profit, conform notei de constatare din 20 iunie 2008. S-a mai arătat că, potrivit rechizitoriului, sesizarea Gărzii Financiare Dâmbovița a privit și faptul că facturile identificate ca fiind neînregistrate au fost completate la rubrica „mijloc de transport” prin menționarea numărului de înmatriculare al autovehiculului care a servit pentru efectuarea livrărilor, iar solicitările organului de control de prezentare a documentelor legale s-au lovit de refuzul nejustificat al noului administrator Ș.G.D., în condițiile în care notificările făcute acestuia au fost returnate cu mențiunile „firmă inexistentă”, „firmă desființată” sau „destinatar mutat de la adresă”.

Întrucât cercetările efectuate privind mijlocul de transport au evidențiat că autovehiculul anterior menționat a fost proprietatea societății SC N. SRL, înmatriculat la 25 ianuarie 2000, dar radiat la 16 noiembrie 2004, după care a fost înmatriculat la data de 19 noiembrie 2004 pentru SC I. SA Ploiești, s-a dispus extinderea cercetărilor prin ordonanța procurorului din 21 octombrie 2009 și pentru infracțiunea prev. de art. 290 C. pen., întrucât inculpatul ar fi falsificat mai multe înscrisuri sub semnătură privată prin consemnarea în mod nereal a altor date de identificare ale autoturismului cu care a efectuat transportul mărfii livrate.

Instanța de fond a reținut în urma analizării actelor și lucrărilor dosarului că la data de 20 iunie 2008 comisarii Gărzii Financiare Dâmbovița au efectuat un control operativ la SC R. SRL Târgoviște, ocazie cu care au constatat neînregistrarea în evidențele contabile a unui număr de 112 facturi fiscale, emise în perioada anilor 2005-2006, când administrator era inculpatul N.M. În acest interval de timp societatea a derulat operațiuni comerciale, livrând piei crude de animale și sare către PF M.V. și PF F.M. din județul Buzău. Întrucât societatea a fost înființată la data de 01 octombrie 2005, inculpatul nu a remis documente fiscale pentru mărfurile vândute la livrarea acestora, ci retroactiv, după înființarea societății.

Conform notei de constatare încheiată de Garda Financiară la 20 iunie 2008, inculpatul a emis 112 facturi fiscale pe care nu le-a înregistrat în bilanțul contabil, conducând la producerea unui prejudiciu bugetului de stat în sumă de 62.213 RON - impozit pe profit și 73.878 RON - taxă pe valoarea adăugată, faptă apreciată ca mtranind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului s-au avut în vedere prevederile art. 72 C. pen. și valoarea prejudiciului care nu a fost achitat. Totodată, față de condamnarea suferită de inculpat prin sentința penală nr. 140 din 23 ianuarie 2006 a Judecătoriei Târgoviște, cu aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., față de prevederile art. 85 alin. (1) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă, cu aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Recursurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa, vizând omisiunea aplicării pedepselor complementare prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. și de includere în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat a onorariului apărătorului din oficiu, dar și aplicarea unei pedepse nejustificat de blânde în raport de gravitatea faptelor și persoana inculpatului, dar și de către inculpat, care a arătat că societatea comercială nu a fost citată în cauză și nici obligată în solidar către A.N.A.F., dar și că nu s-a stabilit în mod clar prejudiciul produs, iar în considerentele hotărârii apar contradicții, au fost admise de către Curtea de Apel Ploiești, casată sentința recurată și trimisă cauza la instanța de fond în vederea rejudecării, reținându-se că potrivit disp.

art. 1373 alin. (1) și (2) din noul C. civ., comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepușii cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate, iar potrivit art. 24 alin. (3) C. proc. pen., persoana chemată în procesul penal să răspundă potrivit legii civile pentru pagubele provocate prin fapta inculpatului se numește parte responsabilă civilmente, care poate fi introdusă în procesul penal la cerere sau din oficiu până la citirea actului de sesizare, conform art. 16 alin. (1) C. proc. pen., situație în care se impunea în cauză citarea în calitate de parte responsabilă civilmente a SC R. SRL, existând astfel cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 21 C. proc.

pen. După înregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului Dâmbovița, s-a dispus introducerea în cauză și citarea în calitate de parte responsabilă civilmente a SC R. SRL Târgoviște, cu sediul în str. I.G., județul Dâmbovița, dar și la sediul din comuna P., județul Dâmbovița.

De asemenea, s-a dispus emiterea unei adrese către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, în vederea comunicării de relații privind SC R. SRL, respectiv cu privire la sediul acesteia, administratorii, situația juridică de la data înființării și până în prezent, relații înaintate la data de 05 aprilie 2012. Raportat la relațiile comunicate de către Oficiul Registrului Comerțului, potrivit cărora actualul administrator al SC R. SRL este Ș.G.D., că societatea nu a fost desființată și are un sediu secundar în Pitești, județul Argeș, s-a dispus emiterea unei adrese administratorului, la domiciliul acestuia, pentru a i se comunica împrejurarea că SC R. SRL are calitatea de parte responsabilă civilmente în cauza dedusă judecății, solicitându-i-se prezența în instanță în vederea formulării unei eventuale apărări și puncte de vedere.

Deși legal citată la toate sediile cunoscute și cu toate revenirile către administratorul societății până la ultimul termen de judecată, adresele fiind returnate instanței cu mențiunea „destinatarul și-a schimbat adresa”, nu s-a prezentat nimeni în instanță pentru formularea unui punct de vedere în raport de calitatea avută în instanță de SC R. SRL. A.N.A.F., prin D.G.F.P. Dâmbovița, a formulat note scrise, arătând că își menține cererea de constituire parte civilă cu suma de 136.091 RON, la care se adaugă majorări de întârziere, dar și obligarea părții responsabile civilmente SC R. SRL la achitarea prejudiciului adus bugetului general consolidat al statului, solicitându-se și instituirea măsurilor asigurătorii privind executarea silită și vânzarea bunurilor sechestrate, conform art. 163 - 169 C. proc.

pen. În ședința publică din data de 11 mai 2012 s-a procedat la ascultarea inculpatului, după ce i s-au adus la cunoștință prevederile art. 320 1 C. proc. pen. și a precizat că nu înțelege să se judece pe procedura simplificată, dar și prevederile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., fiind de acord să dea o declarație în fața instanței, arătând că își menține declarațiile date pe parcursul urmăririi penale, ele corespunzând adevărului. Inculpatul a arătat că nu recunoaște faptele reținute în sarcina sa, că a fost administrator, împreună cu mama sa, D.E., al SC R. SRL, din anul 2004 sau 2005 până în anul 2007, când a cesionat-o lui Ș.G.D., că în acea perioadă a înregistrat în contabilitate toate facturile emise de societate, el ținând contabilitatea primară, iar celelalte operațiuni efectuându-le un contabil, dar și că a avut relații comerciale cu PF M.V.

și PF F.M., neexplicându-și de ce au apărut facturi neînregistrate în contabilitate. A precizat și faptul că s-a prezentat la Garda Financiară cu actele de cesionare și procesul-verbal de predare-primire, neputând prezenta actele contabile ale societății pe care le-a predat cesionarilor, dar și că apreciază că a plătit TVA, impozitele și toate taxele aferente facturilor emise în relația cu PF M.V. și PF F.M., pentru că la momentul predării societății către noul administrator nu avea niciun debit, aspect rezultat din actele întocmite de către finanțe.

A mai arătat, că în desfășurarea activității comerciale utiliza pentru transport diferite mașini, printre care și o mașină tip papuc, care aparținea SC N. SRL, societate care avea datorii la el și care îi predase mașina în schimbul datoriilor, neîncheind însă acte de vânzare-cumpărare, iar ulterior a radiat mașina de pe numele acelei societăți și a înmatriculat-o pe numele unui văr, folosind însă vechile numere de înmatriculare, deși mașina era radiată, întrucât autovehiculul respectiv avea numai autorizație de transport produse animaliere, ceea ce nu era cazul în activitatea pe care o desfășura el.

Inculpatul a depus la dosarul cauzei copia unui proces-verbal încheiat la data de 29 martie 2006 de către Comisari ai Gărzii Financiare Argeș cu ocazia ridicării unor documente de evidență contabilă de la SC R. SRL, pe perioada octombrie 2005 - martie 2006. Instanța a admis proba testimonială, dispunând citarea martorei din acte, dar și proba cu înscrisuri pe situația de fapt și în circumstanțiere, precum și proba privind efectuarea unei expertize financiar contabile, la solicitarea inculpatului, expertul urmând să stabilească prin comparație cu veniturile totale declarate de societate în bilanțurile contabile ale anilor 2005 și 2006, care sunt facturile emise și neînregistrate în evidența contabilă, să precizeze dacă societatea a produs prejudiciul bugetului consolidat al statului prin neînregistrarea în evidența contabilă a facturilor și să arate din ce se compune acest prejudiciu și valoarea reală a acestuia, ținând seama de data la care societatea devine plătitoare de TVA prin depășirea baremului impus de Legea nr. 571/2003 și de baza de impozitare utilizată la calcul impozitului pe profit, în funcție de cheltuielile deductibile legal efectuate pentru realizarea veniturilor respective, urmând să stabilească și dacă societatea datorează impozit pe profit și taxe către bugetul consolidat al statului, aferent celor 14 facturi fiscale emise anterior înființării acesteia.

S-a dispus și emiterea unei adrese către A.N.A.F. și D.G.F.P. Dâmbovița pentru desemnarea unui reprezentant care să se prezinte în instanță în vederea discutării obiectivelor expertizei contabile, dar și către expertul contabil desemnat de către instanță în vederea prezentării pentru discutarea obiectivelor formulate pentru raportul de expertiză.

S-a procedat la audierea în ședință publică a martorei din acte M.V., care a arătat că a fost administrator la PF M.V., că l-a cunoscut pe inculpatul N. în calitate de administrator la firma SC R. SRL, de la care achiziționa piei de animale, că la început mărfurile le-a primit pe un borderou de achiziție, fără a fi întocmită vreo factură, precizându-i că are un control la firmă de la Garda Financiară, dar ulterior i le va emite, situație în care a făcut pentru firma sa note de intrare - recepție (NTR) pe care le-a înregistrat în contabilitate, însă după câteva luni de la începerea activității comerciale a avut un control de la Garda Financiară, solicitându-i-se toate documentele firmei, fapt care a determinat-o să i le solicite inculpatului.

Astfel, acesta a început să-i emită facturi retroactiv pentru marfa pe care i-o adusese la începutul activităților derulate cu el. Cu aceste facturi s-a înregistrat în contabilitate și a plătit TVA la stat. A aflat cu ocazia controlului că SC R. SRL nu se înființase decât de câteva luni și nu putea emite legal facturi pentru mărfurile vândute în perioada anterioară înființării, precum și că ulterior acestui control a fost întocmit un dosar penal, fiind obligată la plata unor sume de bani către bugetul statului, urmare relațiilor comerciale avute cu SC R. SRL, fapt care a determinat-o să se constituie parte civilă cu ocazia primei judecăți a prezentei cauze cu diferența de bani cu care a fost obligată să o plătească statului, respectiv cu suma de 31.814 RON pe care solicită ca inculpatul s-o achite către bugetul statului, fără a putea preciza exact ce reprezintă această sumă, pentru ea existând astfel acte la dosarul cauzei.

A arătat că SC R. SRL a emis pentru societatea sa un număr de 14 facturi, în perioada anterioară înființării, restul facturilor emise de respectiva societate fiind corecte. La data de 24 septembrie 2012 a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză contabilă judiciară, precum și o completare la acest raport, care vizează anul 2005. Expertul a concluzionat, privitor la obiectivul nr. l referitor la facturile emise și neînregistrate în evidența contabilă în anii 2005 și 2006, că este vorba de un număr de 35 de facturi în sumă totală de 144.001 RON, care nu se regăsesc în jurnalul de vânzări, în registrul jurnal, că nu există întocmită notă de contabilitate și nu sunt evidențiate în balanța de verificare și în bilanțul contabil aferent anului 2005, putându-se concluziona că aceste 35 de facturi emise în perioada 11 august - 28 decembrie 2005 nu sunt contabilizate în evidența societății.

Veniturile totale declarate de societate la data de 31 decembrie 2006 sunt în valoare de 2.491.463 RON, că valoarea totală aferentă anului 2006 aferentă facturilor este de 325.582 RON, din care TVA - 51.984 RON, precum și că pentru anul 2006 nu există jurnalul de vânzări în care sunt reflectate facturile emise de societate, care compun veniturile totale de 2.491.463 RON, înscrise în bilanțul contabil, venituri raportate și în deconturi de TVA, situație în care expertul nu poate compara cele 77 facturi emise către PF M.V. și PF F.M. (în valoare totală de 325.582 RON cu TVA) cu facturile care compun suma de 2.491.463 RON înscrise în bilanț.

În privința obiectivului nr. 2 referitor la eventualul prejudiciu adus bugetului consolidat al statului prin neînregistrarea în evidența contabilă a facturilor identificate la pct. 1, s-a menționat că acest prejudiciu creat prin neînregistrarea a 35 facturi fiscale în sumă de 144.001 RON (cu TVA), este de 42.354 RON, din care 22.992 RON - TVA și 19.362 RON - impozit pe profit, pentru cele 77 facturi emise în anul 2006, în valoare totală de 325.582 RON cu TVA emise către PF M.V. și PF F.M., neputându-se formula un răspuns cert și implicit un prejudiciu.

Referitor la obiectivul nr. 3 - dacă societatea datorează impozit pe profit și taxe către bugetul consolidat aferent celor 13 facturi fiscale, s-a arătat că acestea, fiind emise anterior înmatriculării societății la Registrul Comerțului, care a avut loc la data de 04 octombrie 2005, nu îndeplinesc condițiile stabilite de Legea nr. 571/2003, art. 155 alin. (8) din aceeași lege și prevederile Legii contabilității nr. 82/1991, situație în care societatea nu datorează impozit pe profit și taxe către bugetul statului. În completarea la raportul de expertiză s-a menționat că se revine asupra concluziilor formulate la obiectivul nr. l în ceea ce privește anul 2005, întrucât în perioada 11 august 2005 - 03 octombrie 2005 au fost emise un număr de 13 facturi, anterior înființării SC R. SRL, facturi care nu îndeplinesc condiția de documente justificative, situație în care pentru anul 2005 rămân numai 22 de facturi fiscale emise.

În perioada 04 octombrie - 28 decembrie 2005, care nu au fost înregistrate în evidența contabilă, a căror valoare însumată a fost de 74.691,4 RON (valoare fără TVA). S-a revenit și asupra obiectivului nr. 2, concluzionându-se că prejudiciul creat bugetului consolidat al statului prin neînregistrarea în evidența contabilă a unui număr de 22 facturi fiscale este de 26.142 RON, din care 14.191 RON - TVA și 11.951 RON - impozit pe profit. La raportul de expertiză nu au fost formulate obiecțiuni.

În ședința publică din data de 17 decembrie 2012 s-a luat un supliment de declarație inculpatului N.M., ocazie cu care acesta a arătat că își însușește concluziile raportului de expertiză contabilă, fiind de acord să achite prejudiciul astfel cum a fost calculat de expert și menționând că a achitat jumătate din această sumă depunând la dosarul cauzei un extras privind achitarea sumei de 13.000 RON, cu titlu de prejudiciu - impozit pe profit și TVA în prezenta cauză precizând și faptul că dorește să achite întreaga sumă de 26.142 RON pe care urmează să i-o împrumute copiii săi. A mai arătat că nu a înregistrat în contabilitate cele 22 de facturi de care se face vorbire în raportul de expertiză.

Deși s-a acordat posibilitatea inculpatului de a face dovada achitării prejudiciului, în legătură cu care și-a exprimat intenția de a-l acoperi, nu au fost făcute demersuri în acest sens.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că la data de 20 iunie 2008 Garda Financiară Dâmbovița a formulat o plângere înaintată Parchetului de pe lângă Judecătoria Pucioasa, cu referire la Dosarul nr. 457/P/2008, împotriva SC R. SRL, arătând că din verificarea încrucișată prin intermediul Gărzii Financiare Buzău la agenții economici cumpărători PF M.V., cu sediul în Buzău și PF F.M., cu sediul în comuna S., județul Buzău, s-a constatat efectuarea unor operațiuni comerciale între SC R. SRL Târgoviște și acești cumpărători, prin emiterea de către societate a unui număr de 79 facturi fiscale reprezentând, în cea mai mare parte, livrări de piei bovină și sare, însă din verificarea documentelor financiar contabile ale SC R. SRL și a celor existente la dosarul fiscal al societății de la A.F.P.

Târgoviște, pe perioada anilor 2005 - 2006, s-a constatat neînregistrarea în evidențele contabile și în bilanțurile contabile pe acești ani a 96 facturi fiscale emise către agenții economici arătați. Prin neînregistrarea facturilor respective s-a creat un prejudiciu fiscal în sumă de 136.091 RON, din care 73.878 RON - TVA sustrasă și 62.213 RON - impozit pe profit, încălcându-se astfel dispozițiile Legii nr. 571/2003 și ale art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, răspunzător fiind SC R. SRL Târgoviște, reprezentată de fostul administrator N.M. În plângere s-a mai arătat că au fost efectuate deplasări la sediul social declarat al societății din Târgoviște, constatându-se că aceasta nu a desfășurat și nici nu desfășoară vreun fel de activitate și față de precizările Oficiului Registrului Comerțului, potrivit cărora asociații D.E.

și N.M. s-au retras din societate și au cesionat părțile sociale asociaților Ș.G.D. și G.O. au fost transmise 9 invitații noului administrator, asociatei și fostului administrator pentru a se prezenta la sediul Gărzii Financiare cu documentele de evidență primară și contabilă, aferente activității desfășurate de societate de la înființare și până în prezent, însă acestea au fost restituite de la domiciliul administratorului și al asociatei, dar și de la sediul social al firmei, cu mențiuni „destinatar mutat de la adresă”, „firmă desființată” sau „firmă inexistentă la adresa indicată”. S-a mai arătat în cuprinsul plângerii că din dosarul fiscal existent la A.F.P.

Târgoviște rezultă că SC R. SRL Târgoviște a depus ultimele declarații și bilanțuri pe anul 2006 prin fostul administrator N.M., dar și că până la data formulării plângerii nu au fost puse la dispoziția organului de control documentele de evidență primară și contabilă pentru activitatea desfășurată de SC R. SRL, administratorul și asociații societății nefiind găsiți la sediul social, iar invitațiile emise la domiciliile administratorului și asociate fiind restituite. S-a apreciat că în cauză sunt încălcate prevederile art. 4 și art. 9 din Legea nr. 241/2005, solicitându-se tragerea la răspundere a celor responsabili, respectiv SC R. SRL reprezentată de Ș.G.D., în calitate de administrator. La data de 26 februarie 2009 lucrători din cadrul Poliției Orașului Fieni s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că N.M., în calitate de administrator al SC R. SRL a emis facturi fiscale pentru titularii PF M.V.

și PF F.M., facturi folosite de aceștia la deducerea de TVA, prejudiciul estimat fiind de 150.000 RON, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 241/2005, art. 43 din Legea nr. 82/1991, fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. și uz de fals prev. de art. 291 C. pen., plângerea fiind înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa la 02 martie 2009 sub nr. 229/P/2009. La data de 23 aprilie 2009, ora 10.30, s-a confirmat începerea urmăririi penale față de N.M. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. Prin ordonanța din 21 octombrie 2009 s-a dispus extinderea învinuirii față de N.M.

și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 290 C. pen., reținându-se că există probe că acesta a falsificat mai multe înscrisuri sub semnătură privată, respectiv facturi, pe care ulterior le-a folosit în vederea producerii de consecințe juridice. Pentru această faptă s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului prin rechizitoriul din 07 decembrie 2009 întocmit în Dosarul nr. 229/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pucioasa, prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului N.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41-42 C. pen.

Într-adevăr, din declarația martorei M.V., rezultă că începând cu luna august 2005 a cumpărat de la N.M., pe care îl cunoștea de câțiva ani și care i-a spus că deține o societate care se ocupă cu vânzarea pieilor de animale pe care le colectează din județul Vrancea, în mai multe rânduri piei de animale pe care acesta i le-a livrat la societate, utilizând o un autoturism de culoare albă. Astfel, în perioada august 2005 - 04 octombrie 2005, N.M. făcut un număr de 13 transporturi de piei, fără a-i prezenta însă facturi, acesta comunicându-i că are un control la societate, și de aceea marfa a fost primită cu un borderou de achiziție și a întocmit pentru aceasta note de recepție - NIR, consemnând achiziționarea mărfii de la SC R. SRL.

Ulterior unui control efectuat de către Garda Financiară, martora a solicitat lui N.M. înaintarea facturilor cu care a fost expediată marfa, facturi pe care acesta i le-a comunicat, însă Garda Financiară a constatat nereguli în legătură cu ele, motiv pentru care față de martoră a fost întocmit un dosar de urmărire penală, aceasta fiind cercetată sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, art. 215 1 C. pen. și art. 291 C. pen. Declarația martorei M. se coroborează cu declarația inculpatului N.M., care a recunoscut pe parcursul urmăririi penale că din luna august 2005 până în luna octombrie 2005 a livrat diferite cantități de piei de animale, dar și sare, partenerilor săi de afaceri PF F.M.

și PF M.V., fără documente fiscale, având în vedere că la acel moment nu înființase încă nicio societate comercială. După acest moment, la solicitarea administratorului M.V. de a emite documente legale, respectiv facturi și avize în vederea înregistrării operațiunilor comerciale pentru mărfurile pe care i le livrase, a emis documente justificative pentru perioada anterioară, constând în mai multe facturi, pe care le-a completat personal. Din datele furnizate de către Oficiul Național al Registrului Comerțului, rezultă că funcționarea SC R. SRL a fost autorizată de către instanță la data de 29 septembrie 2005 și a primit codul unic de înregistrare la data de 0 octombrie 2005, asociați și administratori fiind N.M.

și D.E., sediul firmei fiind în comuna P., județ Dâmbovița. Potrivit raportului de expertiză contabilă judiciară efectuat în cauză în perioada anterioară înființării societății, respectiv până la 04 octombrie 2005, în numele acesteia au fost emise începând cu data de 11 august 2005 un număr de 13 facturi fiscale în valoare totală de 55.119 RON, cu TVA inclus de 8.800 RON, reprezentând contravaloarea pieilor de bovină vândute PFA M. Buzău. Cele 13 facturi fiscale conțin data emiterii, respectiv înainte de data înmatriculării societății la Registrul Comerțului, cu nerespectarea astfel a condițiilor stabilite de Legea nr. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare, respectiv fără menționarea numărului de ordine în registrul fiscal al societății.

După înființare, începând cu data de 04 octombrie 2005 și până la 28 decembrie 2005 SC R. SRL, emite către PFA M. încă 14 facturi, dar și un număr de 8 facturi către PFA F., deci în total în anul 2005, în perioada 11 august 2005 - 28 decembrie 2005 emițând un număr de 35 de facturi, în sumă totală de 144.001 RON, cu TVA. Cu privire la aceste facturi, expertul contabil a precizat că nu se regăsesc în jurnalul de vânzări, în registrul jurnal, nu există notă de contabilitate întocmită cu suma respectivă, ea nu este evidențiată în balanța de verificare și nici în bilanțul contabil aferent anului 2005, astfel încât se poate concluziona că cele 35 facturi fiscale emise în perioada 11 august - 28 decembrie 2005 de către SC R. SRL nu sunt evidențiate în documentele societății.

Având în vedere că cele 13 facturi emise anterior înființării societății în valoare totală de 55.119 RON nu îndeplinesc condiția de documente justificative, astfel cum stabilesc prevederile art. 155 alin. (8) din Legea nr. 571/2003 și art. 6 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, ambele cu modificările și completările ulterioare, și deci nu aveau cum să fie contabilizate, evidența contabilă fiind organizată numai după înființarea societății, expertul contabil a concluzionat că în anul 2005 SC R. SRL nu a înregistrat în evidența contabilă un număr de 22 de facturi fiscale, a căror valoare totală însumează 74.691,4 RON (valoare fără TVA). Prin neînregistrarea în evidența contabilă a celor 22 de facturi fiscale s-a reținut că s-a produs un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 26.142 RON, din care TVA în cuantum de 14.191 RON și impozit pe profit de 11.951 RON.

În ceea ce privește anul 2006 verificările efectuate de către expertul contabil au evidențiat că la data de 01 februarie 2007 SC R. SRL a depus la organul fiscal teritorial - Fieni - bilanțul contabil pentru anul 2006, veniturile totale declarate de societate la data de 31 decembrie 2006 fiind în valoare de 2.491.463 RON, întocmindu-se și un decont de TVA pentru vânzări. În acest an SC R. SRL a emis către persoanele fizice autorizate M. și F. un număr de 77 de facturi, în valoare totală de 325.582 RON, din care TVA 51.984 RON. Așa cum a reținut și Garda Financiară în plângerea formulată, dar și în nota de constatare, la dispoziția organului de control nu au fost puse documente de evidență primară și contabilă pentru activitatea desfășurată de SC R. SRL.

Aceeași situație este reținută și de către expertul contabil, care a precizat că pentru anul 2006 nu au fost prezentate niciun fel de jurnale, deci nici jurnalul de vânzări, în care sunt reflectate facturile emise de societate. În această situație nu au putut fi comparate cele 77 de facturi emise către persoanele fizice M. și F. cu facturile care compun suma de 2.491.463 RON înscrisă în bilanț și care reprezintă venituri ce au fost raportate și în deconturile de TVA.

Prin urmare, în lipsa acestor documente, pentru obținerea cărora organele fiscale au efectuat demersuri constând în transmiterea mai multor invitații noului administrator al societății, Ș.G.D., atât la noul sediu, după schimbarea administratorului și asociatului la data de 27 februarie 2007, cât și la domiciliul acestuia, rămase fără rezultat, documentele fiind restituite cu mențiunea „destinatar mutat de la adresă” sau „firmă inexistentă”, se constată existența unui dubiu cu privire la eventuala înregistrare a acestor 77 facturi în contabilitatea societății, neputându-se stabili cu exactitate dacă acestea compun sau nu veniturile totale în sumă de 2.491.463 RON înscrise în bilanțul contabil al societății în anul 2006. Întrucât dubiul profită făptuitorului, instanța nu a putut reține în sarcina inculpatului N.M.

o eventuală neînregistrare a acestor facturi în evidențele contabile ale societății, în perioada în care o administra. Fiind însă evident, că în perioada 04 octombrie 2005, ulterior înființării SC R. SRL și până la 28 decembrie 2005, acesta nu a înregistrat în contabilitate un număr de 22 de facturi fiscale emise către PFA M.V. și PFA F.M., producând un prejudiciu bugetului consolidat al statului în sumă de 26.142 RON, s-a apreciat că în cauză sunt mtrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen., având în vedere că a rezultat săvârșirea la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, de acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni, texte de lege enunțate în ședință publică și în baza cărora urmează a fi condamnat inculpatul.

La individualizarea pedepsei, instanța a ținut seama de dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv de gradul de pericol social al faptei săvârșite, considerat ca fiind ridicat, de împrejurările comiterii ei, dar și de persoana inculpatului, care chiar dacă nu este la primul contact cu legea penală, suferind o condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei în anul 2006, urmare săvârșirii unei infracțiuni la regimul circulației, aplicată prin sentința penală nr. 140 din 23 ianuarie 2006 a Judecătoriei Târgoviște, a avut o atitudine bună în societate, fiind cunoscut ca o persoană responsabilă, care și-a îndeplinit cu corectitudine sarcinile în comunitate, fiind respectat de cei cu care interacționează, cu o familie bine închegată și cu un copil minor în întreținere, potrivit caracterizărilor extrajudiciare și a celei emise de SC M.I.

SRL, atașate Dosarului nr. 2473/283/2009 al Curții de Apel Ploiești. În raport de aceste aspecte, s-a apreciat că scopul educativ și sancționator al pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse către minimul special prevăzut de textul de lege încriminator. Instanța a avut în vedere, în acest sens, și faptul că inculpatul a depus stăruință pentru achitarea prejudiciului, astfel cum a fost reținut de către expert, făcând dovada plății sumei de 13.000 RON și declarând că își însușește concluziile expertului și intenționează să achite întreaga sumă reținută de către acesta.

Prin urmare, s-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 86 1 C. pen., pentru suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, neimpunându-se ca executarea să se realizeze cu privare de libertate, în condițiile în care prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, iar din comportamentul inculpatului, atât anterior săvârșirii faptei, dar și ulterior, când a fost de acord să achite întreaga sumă stabilită de către expert, rezultă că prin această formă de executare a pedepsei va fi realizată nu numai constrângerea, dar și reeducarea inculpatului.

Raportat la circumstanțele personale ale inculpatului, s-a reținut de către instanța de fond că resocializarea sa se poate realiza și în acest mod, inculpatul înțelegând gravitatea faptei săvârșite și putând fi îndreptat și reintegrat în societate și prin această modalitate de individualizare a executării pedepsei. Instanța a considerat că pronunțarea condamnării inculpatului constituie un avertisment și chiar fără executarea pedepsei acesta nu va mai săvârși alte infracțiuni, iar conduita sa în societate și dorința de a achita prejudiciul, alături de dovada privind plata a jumătate din acesta, demonstrează că și fără privare de libertate inculpatul a înțeles care este conduita pe care trebuie să o aibă în societate.

Având în vedere că pedeapsa anterioară de 1 an închisoare cu suspendare condiționată a executării pedepsei i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 140 din 23 ianuarie 2006 de către Judecătoria Târgoviște, iar fapta pentru care s-a dispus condamnarea în prezenta cauză a fost săvârșită începând cu luna august 2005, deci anterior pronunțării acestei condamnări, faptă constatată de către comisarii Gărzii Financiare cu ocazia controlului efectuat la data de 20 iunie 2008, deci în interiorul termenului de încercare al pedepsei de 1 an închisoare, în cauză s-au aplicat dispozițiile art. 85 alin. (1) C. pen., referitoare la anularea suspendării pentru infracțiuni săvârșite anterior. Prin urmare, pedeapsa de 1 an închisoare a fost contopită în baza art. 85 alin. (1) C. pen.

și art. 33 alin. (1) C. pen., cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pedeapsă aplicată în baza art. 9 din Legea nr. 241/2005, constatându-se că în cauză nu se impune ca inculpatului să-i fie interzis și dreptul de a alege, dar față de natura infracțiunii săvârșite se impune interzicerea dreptului de a exercita o activitate de natura celei de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii. După stabilirea cuantumului pedepsei, instanța de fond a stabilit un termen de încercare, potrivit art. 86 2 C. pen., compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se va adăuga un interval de timp considerat suficient pentru a se verifica comportamentul său în societate, pe durata termenului de încercare, inculpatul urmând să se supună unor măsuri de supraveghere impuse de instanță, potrivit disp.

art. 86 3 C. pen., respectiv: să se prezinte, o dată pe lună, la data fixată, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă și să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. Întrucât s-a dispus ca supravegherea să se realizeze de către Serviciul Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, acestuia i s-au comunicat măsurile dispuse de către instanță, în conformitate cu art. 86 3 alin. (2) C. pen. Potrivit dispozițiilor art. 86 4 rap.

la art. 83 C. pen., inculpatului i s-a atras atenția asupra posibilității revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în sensul că dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune pentru care se va pronunța o condamnare definitivă, chiar după expirarea acelui termen, instanța va dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se va contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii interzise inculpatului, respectiv drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., neimpunându-se în raport de faptele săvârșite, să-i fie interzis și dreptul de a alege, prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, tribunalul a reținut că la data de 28 martie 2012 A.N.A.F., prin D.G.F.P. Dâmbovița, a formulat note scrise prin care a arătat că își menține cererea de constituire ca parte civilă cu suma de 136.091 RON, așa cum a fost formulată la data de 12 octobmrie 2010 în Dosarul nr. 2473/283/2009, la care se adaugă obligații fiscale accesorii calculate până la data acoperirii integrale a prejudiciului, arătând că majorările de întârziere se justifică prin natura dublă a acestora, atât sancționatorie, cât și reparatorie, și precizând că se impune instituirea măsurilor asigurătorii privind executarea silită și vânzarea bunurilor sechestrate.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă însă că prejudiciul cauzat bugetului de stat prin săvârșirea de către inculpat a faptei de evaziune fiscală pentru care s-a dispus condamnarea sa, nu este de 136.091 RON, așa cum s-a solicitat, sumă reținută, de altfel, și în nota de constatare întocmită la data de 20 iunie 2008 de către A.N.A.F., ci de numai 26.142 RON, așa cum s-a reținut de către expertul contabil desemnat în cauză. De altfel, s-a observat că nota de constatare întocmită cu ocazia controlului efectuat la SC R. SRL reține că în contabilitatea acestei societăți nu ar fi fost înregistrate în perioada 2005 și 2006 un număr de 96 facturi fiscale emise către agenții economici cumpărători PF M.V.

și PF F.M., neînregistrare care a condus la prejudiciu fiscal în sumă de 136.091 RON, din care TVA sustrasă - 73.878 RON și impozit pe profit - 62.213 RON, în timp ce în actul de sesizare a instanței se reține că în contabilitatea SC R. SRL nu au fost înregistrate pe parcursul anilor 2005-2006, din relațiile comerciale avute cu cele două persoane fizice autorizate, un număr de 112 facturi fiscale, fapt care a condus la crearea unui prejudiciu bugetului de stat în sumă de 136.091 RON, indicându-se drept sursă a calculării prejudiciului nota de constatare încheiată la data de 20 iunie 2008. În urma raportului de expertiză dispus în cauză, care a avut ca obiectiv de a stabili care sunt facturile emise și neînregistrate în evidența contabilă a societății, prin comparație cu veniturile totale declarate de societate în bilanțurile contabile ale anilor 2005 și 2006 și, prin urmare, care este prejudiciul creat bugetului statului prin eventuala neînregistrare a acestora, s-a stabilit că în anul 2005 SC R. SRL a emis un număr de 35 de facturi, din care 27 către PF M. și 8 către PF F., dar și un număr de 77 de facturi în 2006, din care 66 către PF M. și 11 către PF F., deci în total pe parcursul celor 2 ani - 112 facturi.

În aceste condiții, s-a apreciat că nu apare reală solicitarea A.N.A.F., prin D.G.F.P. Dâmbovița, privind obligarea inculpatului la plata unei sume care a fost calculată numai pentru un număr de 96 de facturi, în condițiile în care în rechizitoriu se indică crearea unui prejudiciu similar, respectiv de 136.091 RON, însă urmare a neînregistrării a 112 facturi. Or, în urma verificărilor efectuate de către expertul desemnat în cauză, rezultă că societatea nu ar fi înregistrat în contabilitate chiar 112 facturi.

Reiese însă că din totalul acestora un număr de 13 facturi din cele 35 emise în anul 2005 sunt anterioare datei de 04 octombrie 2005, data înregistrării societății în Registrul Comerțului, astfel încât pentru acestea, nefiind îndeplinite condițiile art. 155 alin. (8) din Legea nr. 571/2003 și art. 6 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, societatea nu datorează impozit pe profit și taxe către bugetul consolidat al statului, impunându-se prin urmare un calcul al prejudiciului numai pentru celelalte 22 de facturi, reieșind astfel, o sumă datorată statului de 26.142 RON.

Expertul a putut realiza, așa cum rezultă din conținutul raportului întocmit, verificarea evidențierii în actele contabile a acestor din urmă facturi, având la dispoziție registrul jurnal, jurnalul pentru vânzări pe luna decembrie 2005, balanța de verificare analitică aferentă lunii decembrie 2005 și bilanțul contabil aferent anului 2005. Raportat la actele contabile menționate, expertul a constatat că cele 22 facturi, ca de altfel și cele 13 emise anterior înființării societății, nu se regăsesc în jurnalul de vânzări, în registrul jurnal, nu există notă de contabilitate întocmită cu respectiva sumă, nu este evidențiată în balanța de verificare și nici în bilanțul contabil aferent anului 2005, astfel încât s-a putut concluziona că respectivele facturi nu sunt contabilizate în evidența societății, ceea ce impune obligarea inculpatului la plata prejudiciului creat în acest mod, respectiv 26.142 RON.

În ceea ce privește cele 77 facturi emise în anul 2006, în lipsa jurnalului de vânzări, în care sunt reflectate facturile emise de societate care compun veniturile totale în sumă de 2.491.463 RON înscrise în bilanțul contabil, venituri raportate și în deconturile de TVA, nu s-a putut stabili dacă valoarea totală a acestor facturi, de 325.582 RON cu TVA, este parte din valoarea de 2.491.463 RON înscrisă în bilanțul anului 2006. Existând posibilitatea ca valoarea acestor facturi să facă parte din valoarea menționată și declarată la organul fiscal pentru anul 2006, pentru care s-a întocmit și decontul de TVA și neexistând alte scripte de comparație, neputându-se imputa nici inculpatului - care în luna februarie 2007 a ieșit din societate, iar din momentul schimbării administratorului, societatea și-a schimbat și sediul din comuna P. în Târgoviște - că nu a prezentat documentele aferente anului 2006, fiind plauzibilă susținerea acestuia că actele au fost încredințate noului administrator, iar organele de control fiscal au constatat personal în urma demersurilor efectuate că nu pot intra în posesia acestor documente, de la noul sediu al firmei citațiile fiind returnate cu mențiunea „firmă inexistentă”, constatându-se deci un dubiu în privința înregistrării sau nu în contabilitate a acestor facturi, nu s-a putut dispune obligarea inculpatului la plata unui prezumtiv prejudiciu.

În consecință, acțiunea civilă formulată de către A.N.A.F., prin D.G.F.P. Dâmbovița a fost admisă numai în parte, respectiv cu privire la obligarea inculpatului la plata prejudiciului calculat pentru facturile neînregistrate în anul 2005, din momentul în care societatea devine plătitoare de TVA, respectiv de la momentul înființării. Cum o parte din acest prejudiciu a fost acoperit de către inculpat, conform extrasului de cont din 17 decembrie 2012, s-a dispus în baza art 14, 15 și 346 C. proc. pen., obligarea sa, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SRL, al cărei administrator era la data săvârșirii faptei, la plata diferenței de 13.142 RON, la care se adaugă majorările de întârziere și penalitățile calculate până la data plății.

Față de solicitarea A.N.A.F. în notele scrise formulate și de prevederile art. 11 din Legea nr. 241/2005, care reține obligativitatea instituirii sechestrului asigurător în cazul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 9 din aceeași lege și având în vedere dispozițiile art. 163 și art. 353 C. proc. pen., s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și părții responsabile civilmente până la concurența sumei datorate părții civile. În cauză, martora M.V.

a formulat, atât cu ocazia primei judecări (Dosar nr. 2473/283/2009 - Judecătoria Pucioasa), cât și cu ocazia rejudecării, cerere de constituire parte civilă cu suma de 31.814 RON, sumă care i-a fost imputată de către organele fiscale în urma controlului care i-a fost efectuat și constatării faptului că a avut relații comerciale cu SC R. SRL în perioada 11 august 2005 - 04 octombrie 2005. Cererea de acordare de despăgubiri a fost însă respinsă de către instanță, ținând seama de faptul că suma menționată este urmarea reținerii de către organele de cercetare a activității defectuoase desfășurată de către martora din prezenta cauză, în calitatea sa de administrator al PF M.V., respectiv a acceptării primirii de către aceasta a unor mărfuri fără a avea documente însoțitoare.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, A.N.A.F., prin D.G.F.P. Dâmbovița și inculpatul N.M. În motivarea apelurilor declarate, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și inculpatul N.M. au arătat, în esență, că pedeapsa aplicată inculpatului este nelegală, întrucât ca urmare a contopirii pedepsei din cauză cu cea de un an închisoare ce a atras anularea suspendării în condițiile art. 85 C. pen. rezultanta era de 2 ani închisoare și nu de 3 ani, pedepsele fiind adiționate în loc să fie contopite. Astfel, în final inculpatul trebuia condamnat la 2 ani închisoare și un an interzicerea