ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 240/2022

HOTĂRÂRE

30.07.2014

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 240/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra contestației declarate de persoana condamnată A. împotriva Sentinței penale nr. 20 din data de 24 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2021, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 20 din data de 24 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 166 alin. (13) lit. b) din Legea nr. 302/2004 rap. la art. 585 alin. (1) și (2) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Ploiești.

În baza art. 597 alin. (6) și (7) rap. la art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a admis cererea de modificare a pedepsei formulată de condamnatul A.. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 23 ani și 6 luni închisoare aplicată persoanei condamnate A. prin sentința pronunțată de Tribunalul Circumscripției din FARO - Prima secție Penală - Republica Portugheză, din data de 18 februarie 2010 în Dosarul nr. x, OGCFAR din cadrul Procedurii nr. x/06, 3GACLH, hotărâre modificată parțial de Curtea de Apel EVORA în calea de atac, așa cum a fost recunoscută prin Sentința penală nr. 95/07.05.2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 30.07.2014, în pedepsele componente.

S-au contopit pedepsele descontopite anterior cu pedeapsa de 4 ani și 6 luni (1463 de zile) închisoare, aplicată prin sentința pronunțată de Curtea centrală penală din Penafiel - judecătorul 5 - Judecătoria sectorului Porto Este - Republica Portugheză, definitivă la data de 28.08.2015, așa cum a fost recunoscută prin Sentința penală nr. 196/F/11.11.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2021, definitivă prin neapelare la data de 07.12.2021, și s-a aplicat condamnatului, cu aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen., pedeapsa cea mai grea de 23 ani și 6 luni închisoare. S-a dedus din durata pedepsei perioada executată de la data de 30.01.2007 la zi.

S-a dispus anularea mandatelor de executare a pedepsei închisorii nr. x/2014 din data de 30.07.2014 emis de Curtea de Apel Ploiești și nr. y/2021 din data de 10.12.2021 emis de Curtea de Apel București, precum și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, potrivit sentinței. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar în baza art. 272 alin. (1) C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 313 RON, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin cererea adresată instanței la data de 20.12.2021 și înregistrată sub nr. x/2021, condamnatul A. a solicitat descontopirea pedepsei rezultante de 23 și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 95/07.05.2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, rămasă definitivă prin neapelare la data de 30.07.2014, care este compusă din mai multe pedepse și contopirea acesteia cu pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 196/F din data de 12.11.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, definitivă prin neapelare la data de 07.12.2021. A solicitat ca această contopire să fie efectuată conform dispozițiilor C. pen. anterior, deoarece faptele au fost comise sub imperiul acestuia, fiind lege mai favorabilă. În vederea soluționării cererii, au fost depuse la dosar copiile hotărârilor menționate în cerere.

Întrucât în cauză a fost invocată excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Ploiești, s-a analizat cu prioritate această excepție, pe care instanța a apreciat-o ca fiind nefondată. S-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 166 alin. (13) lit. b) din Legea nr. 302/2004, în situația în care, după emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii, statul emitent transmite un nou certificat pentru executarea unei alte pedepse, dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare, care nu sunt contrare dispozițiilor prezentului titlu, se aplică în mod corespunzător, iar în acest caz instanța de executare este curtea de apel care a pronunțat sentința prevăzută la alin. (6), respectiv cea care a recunoscut hotărârea străină. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 585 alin. (1) și (2) C. proc. pen., instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere, în cazul de față Curtea de Apel Ploiești, condamnatul aflându-se în Penitenciarul Ploiești și în aceste condiții, s-a respins, ca nefondată, excepția invocată.

În ceea ce privește fondul cererii, analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut că, prin Sentința penală nr. 95/07.05.2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, rămasă definitivă prin neapelare la data de 30.07.2014, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești privind persoana condamnată A. și, în baza art. 135 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, modificată și completată prin Legea nr. 300/2013 privind durata și obiectul procedurii de recunoaștere a hotărârilor judecătorești străine, s-a dispus recunoașterea parțială și executarea pedepsei rezultante de 23 ani și 6 luni închisoare aplicată persoanei condamnate A. de către Tribunalul Circumscripției din FARO - Prima secție Penală, în Dosarul nr. x/06. OGCFAR în cadrul Procedurii nr. x/06.3 GAOLH, prin care s-a stabilit ulterior cumulul pedepsei rezultante, hotărârea Tribunalului fiind pronunțată la data de 18 februarie 2010 modificată apoi parțial de Curtea de Apel din EVORA care a pronunțat decizia finală.

Prin aceeași sentință s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei de 23 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală mai sus menționată și s-a dedus din această pedeapsă durata arestului preventiv, partea executată din hotărârea rămasă definitivă, începând de la data de 30 ianuarie 2007 până în prezent și emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a sentinței.

Prin Sentința penală nr. 196/F din data de 12.11.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, definitivă prin neapelare la data de 07.12.2021, în baza art. 172 alin. (3) cu referire la art. 167 din Legea nr. 302/2004, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus recunoașterea și punerea în executare a hotărârii pronunțate de Curtea centrală penală din Penafiel - judecătorul 5 - Judecătoria sectorului Porto Este - Republica Portugheză, definitivă la data de 28.08.2015, prin care persoanei condamnate A. i-a fost aplicată pedeapsa de 4 ani și 6 luni (1463 zile) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. Prin aceeași sentință s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a sentinței.

Curtea a reținut că toate faptele pentru care A. a fost condamnat prin cele două sentințe menționate mai sus sunt concurente între ele, fiind săvârșite înainte de rămânerea definitivă a vreuneia dintre sentințele de condamnare.

În acest condiții, s-a constatat că în cauză se impune aplicarea dispozițiilor art. 597 alin. (6) și (7) rap. la art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în sensul admiterii cererii de modificare a pedepsei formulată de condamnatul A. și descontopirii în pedepsele componente a pedepsei rezultante de 23 ani și 6 luni închisoare aplicată acestuia prin sentința pronunțată de Tribunalul Circumscripției din FARO - Prima secție Penală - Republica Portugheză, din data de 18 februarie 2010 în Dosarul nr. x, OGCFAR din cadrul Procedurii nr. x/06, 3GACLH, hotărâre modificată parțial de Curtea de Apel EVORA în calea de atac, așa cum a fost recunoscută prin Sentința penală nr. 95/07.05.2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la data de 30.07.2014.

Totodată, s-a apreciat că se impune contopirea pedepselor descontopite, menționate anterior, cu pedeapsa de 4 ani și 6 luni (1463 de zile) închisoare, aplicată aceluiași condamnat prin sentința pronunțată de Curtea centrală penală din Penafiel - judecătorul 5 - Judecătoria sectorului Porto Este - Republica Portugheză, definitivă la data de 28.08.2015, așa cum a fost recunoscută prin Sentința penală nr. 196/F/11.11.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2021, definitivă prin neapelare la data de 07.12.2021, și aplicarea spre executare a pedepsei celei mai grele de 23 ani și 6 luni închisoare, dar și a dispozițiilor art. 5 C. pen., legea penală mai favorabilă fiind C. pen. anterior, respectiv dispozițiile art. 33 și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior.

Întrucât persoana condamnată a executat o parte din pedepsele aplicate, s-a dedus din durata pedepsei rezultante perioada executată de la data de 30.01.2007 la zi, și s-a dispus anularea mandatelor de executare a pedepsei închisorii nr. x/2014 din data de 30.07.2014 emis de Curtea de Apel Ploiești și nr. y/2021 din data de 10.12.2021 emis de Curtea de Apel București, și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, potrivit sentinței.

Față de aceste considerente, în baza art. 597 alin. (6) și (7) rap. la art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a admis cererea de modificare a pedepsei formulată de condamnatul A.

Împotriva Sentinței penale nr. 20 din data de 24 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2021, persoana condamnată A. a declarat contestație pentru motivele arătate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

În esență, a solicitat, admiterea contestației, arătând că are numeroase condamnări cuprinse între 6 luni și 10 ani închisoare și a solicitat ca din pedeapsa rezultantă de 23 ani și 6 luni închisoare să se scadă durata arestării preventive și perioada deja executată de la data de 30.01.2007 până în prezent, susținând, totodată că, în mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/2014 din data de 30.07.2014 emis de Curtea de Apel Ploiești, cea mai mare pedeapsă este de 18 ani închisoare.

Examinând contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva Sentinței penale nr. 20 din data de 24 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2021 prin prisma textelor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 585 din C. proc. pen.: (1) Pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existența vreuneia dintre următoarele situații: a) concursul de infracțiuni;b) recidiva; c) pluralitatea intermediară; d) acte care intră în conținutul aceleiași infracțiuni.

Înalta Curte reține că procedura prevăzută de art. 585 din C. proc. pen. are un caracter special și derogatoriu având în vedere că, în anumite condiții, este permisă modificarea unor hotărâri definitive de condamnare, modificare care poate fi, însă, doar parțială, fără a se aduce atingere autorității de lucru judecat și nici pedepselor deja aplicate, ci doar urmărindu-se a se realiza o aplicare corectă a normelor penale în ceea ce privește sancționarea pluralității infracționale.

Pentru a putea opera această procedură, este necesar a fi îndeplinite următoarele condiții: - modificarea în baza art. 585 din C. proc. pen. poate interveni numai dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată existența pluralității infracționale (este necesar, așadar, ca situația juridică a persoanei condamnate cu privire la pluralitatea infracțională să nu fie cunoscută organului judiciar mai devreme de momentul punerii în executare a hotărârii de condamnare); - pluralitatea de infracțiuni sau de fapte trebuie constatată pe baza unei alte hotărâri definitive (această hotărâre este necesar a fi descoperită cel mai devreme la momentul punerii în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei).

Raportând aceste considerații teoretice, Înalta Curte constată că în mod corect a reținut prima instanță că faptele pentru care A. a fost condamnat prin cele două sentințe sunt concurente și a dispus descontopirea pedepsei de 23 ani și 6 luni închisoare, în pedepsele componente și contopirea cu pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare (1463 de zile), fiind în mod corect dedusă din durata pedepsei rezultante perioada executată de la data de 30.01.2007 la zi.

Astfel, prin Sentința penală nr. 95 din 07 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, rămasă definitivă prin neapelare la data de 30 iulie 2014, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești privind persoana condamnată A. și, în baza art. 135 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, modificată și completată prin Legea nr. 300/2013 privind durata și obiectul procedurii de recunoaștere a hotărârilor judecătorești străine, s-a dispus recunoașterea parțială și executarea pedepsei rezultante de 23 ani și 6 luni închisoare aplicată persoanei condamnate A. de către Tribunalul Circumscripției din FARO - Prima secție Penală, în Dosarul nr. x/06. OGCFAR în cadrul Procedurii nr. x/06.3 GAOLH, prin care s-a stabilit ulterior cumulul pedepsei rezultante, hotărârea Tribunalului fiind pronunțată la data de 18 februarie 2010 modificată apoi parțial de Curtea de Apel din EVORA care a pronunțat decizia finală. Prin aceeași sentință s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei de 23 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală mai sus menționată și s-a dedus din această pedeapsă durata arestului preventiv, partea executată din hotărârea rămasă definitivă, începând de la data de 30 ianuarie 2007 până în prezent și emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a sentinței.

În baza Sentinței penale nr. 95 din 07 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, rămasă definitivă prin neapelare la data de 30 iulie 2014, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/2014 din 30 iulie 2014, aflat la fa dosarul Curții de Apel Ploiești.

În baza Sentința penală nr. 196/F din data de 12.11.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, definitivă prin neapelare la data de 07.12.2021 a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. y din 10 decembrie 2021, aflat la dosarul Curții de Apel Ploiești.

Așadar, în mod corect, prima instanță, în aplicarea dispozițiilor art. 5 din C. pen. a aplicat condamnatului, pedeapsa cea mai grea de 23 ani și 6 luni închisoare și a dedus din durata pedepsei perioada executată de la data de 30 ianuarie 2007 la zi, în cauză nefiind aplicat niciun spor.

Totodată, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile formulate de contestatorul A. în sensul că în mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/2014 din data de 30.07.2014 emis de Curtea de Apel Ploiești, cea mai mare pedeapsă este de 18 ani închisoare, având în vedere că din conținutul acestuia, aflat la dosarul Curții de Apel Ploiești, rezultă în mod evident că a fost emis în baza Sentinței penale nr. 95 din 07 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, rămasă definitivă prin neapelare la data de 30 iulie 2014, pentru pedeapsa de 23 ani și 6 luni închisoare.

În consecință, constatând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, Înalta Curte în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana condamnată A. împotriva Sentinței penale nr. 20 din data de 24 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) și alin. (6) C. proc. pen., va obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana condamnată A. împotriva Sentinței penale nr. 20 din data de 24 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 aprilie 2022.