ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 29 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de revizuentul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 799 din data de 13.05.2022 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. x/2014, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 462 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost admisă cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva sentinței penale nr. 1286/07.06.2013 a Judecătoriei Ploiești, desființată și definitivă prin decizia penală nr. 1383/14.10.2013 a Curții de Apel Ploiești.

În temeiul art. 462 alin. (1) C. proc. pen., a fost anulată sentința penală nr. 1286/07.06.2013 a Judecătoriei Ploiești, desființată și definitivă prin decizia penală nr. 1383/14.10.2013 a Curții de Apel Ploiești, precum și MEPI nr. 1538/2013 din 15.10.2013 emis de Judecătoria Ploiești.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cu aplicarea art. 462 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) alin. (3) lit. a) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a constatat că inculpatul A. a fost deținut de la 22.11.2013 până la 12.11.2014, inclusiv.

Împotriva sentinței penale nr. 799 din data de 13.05.2022 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. x/2014, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești.

Prin decizia penală nr. 321 din 25 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2) lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul formulat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești împotriva sentinței penale nr. 799/13.05.2022 pronunțate de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. x/2014, s-a desființat în integralitate sentința penală apelată și rejudecând,

În baza art. 462 alin. (4) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul-condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 1286/07.06.2013 pronunțată în dosarul nr. x/2011 de Judecătoria Ploiești, astfel cum a fost desființată și modificată prin decizia penală nr. 1383/14.10.2013, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2011.

În baza art. 462 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus reluarea executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată revizuentului prin sentința penală nr. 1286/07.06.2013 pronunțată în dosarul nr. x/2011 de Judecătoria Ploiești, astfel cum a fost desființată și modificată prin decizia penală nr. 1383/14.10.2013, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2011.

S-a luat act că revizuentul-condamnat a fost încarcerat de la 22.11.2013 până la 12.11.2014 inclusiv, în executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1286/07.06.2013 pronunțată în dosarul nr. x/2011 de Judecătoria Ploiești, astfel cum a fost desființată și modificată prin decizia penală nr. 1383/14.10.2013, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2011.

Împotriva deciziei penale nr. 321 din 25 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs în casație inculpatul A. la data de 23 aprilie 2025 .

Prin cererea de recurs în casație formulată, inculpatul, a solicitat, în temeiul art. 448 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen.., admiterea recursului în casație formulat, casarea deciziei penale decizia penală nr. 321 din 25 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și încetarea procesului penal cu privire la acesta, în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) alin. (3) lit. a) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

În acest sens, inculpatul a susținut, în esență, faptul că, în cauză, termenul prescripției răspunderii penale, în ceea ce privește infracțiunea pentru care a fost condamnat, a fost îndeplinit în raport cu deciziile CCR nr. 297/2018, nr. 358/2022 și nr. 27/2025. În continuare s-a precizat faptul că prin admiterea cererii de revizuire de către Judecătoria Ploiești nu s-a produs și o întreruperea a termenului de prescripție a răspunderii penale, astfel încât la momentul soluționării prezentei cauze de către instanța de apel, acest termen era împlinit, motiv pentru care s-a solicitat casarea hotărârii atacate și dispunerea încetării procesului penal.

*****************

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație, conform dispozițiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul în care, cu ocazia examinării admisibilității în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 din C. proc. pen., instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

De asemenea, potrivit art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării căii extraordinare de atac.

Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte, judecătorul de filtru, constată, prioritar, că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. nu îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen.

Potrivit 434 alin. (1) din C. proc. pen., recursul în casație poate fi exercitat numai împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel sau de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Prin urmare, calea extraordinară de atac a recursului în casație poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție în virtutea competenței funcționale recunoscute acestor instanțe prin dispozițiile art. 38 alin. (2) din C. proc. pen. [art. 39 alin. (2) în cazul curților militare de ape]), respectiv art. 40 alin. (2) din C. proc. pen., altele decât cele prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Pe de altă parte, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 438 din C. proc. pen., care reglementează cazurile în care se poate face recurs în casație, precum și a dispozițiilor art. 448 din C. proc. pen., care stabilesc soluțiile la judecata recursului în casație, după admiterea în principiu, rezultă că sunt supuse recursului în casație numai hotărârile penale definitive pronunțate în apel prin care s-a soluționat fondul cauzei (acțiunea penală/civilă).

Așadar, Înalta Curte arată că hotărârile penale susceptibile a fi supuse recursului în casație sunt numai cele pronunțate în apel, prin care a fost soluționat raportul de drept penal substanțial dedus judecății, cu excepția celor prevăzute de art. 434 alin. (2) lit. e) - g) din C. proc. pen.

Ca urmare, toate celelalte hotărâri penale pronunțate în apel sunt excluse controlului jurisdicțional exercitat în procedura recursului în casație, întrucât exercițiul acestuia are ca finalitate exclusivă remedierea erorilor de drept comise de instanțele de apel la judecarea fondului cauzei.

În raport cu aceste considerații teoretice, Înalta Curte constată că, în speță, calea extraordinară de atac a recursului în casație a fost exercitată de revizuentul condamnat A. împotriva unei hotărâri pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, ca instanță de apel, în virtutea competenței funcționale recunoscute acestei instanțe conform art. 38 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 463 din C. proc. pen.

Decizia penală nr. 321 din 25 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin care a fost admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești împotriva sentinței penale nr. 799/13.05.2022 pronunțate de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. x/2014, s-a desființat în integralitate sentința penală apelată și în rejudecare, în baza art. 462 alin. (4) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul-condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 1286/07.06.2013 pronunțată în dosarul nr. x/2011 de Judecătoria Ploiești, astfel cum a fost desființată și modificată prin decizia penală nr. 1383/14.10.2013, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, nu poate face obiectul recursului în casație, neconstituind o hotărâre prin care se soluționează fondul cauzei, în cauză, fiind analizată, exclusiv, temeinicia cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

În acest sens, Înalta Curte precizează faptul că doar în situația în care instanța de apel ar fi decis admiterea definitivă a cererii de revizuire, urmată de anularea hotărârii atacate, ar fi avut loc și reevaluarea acțiunii penale, potrivit art. 396 din C. proc. pen., aspect care ar fi permis, din prisma dispozițiilor art. 434 din C. proc. pen., ca această hotărâre să fie susceptibilă a fi supusă recursului în casație.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 321 din data de 25 martie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești - sectia penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2014.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 321 din data de 25 martie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești - sectia penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2014.

Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 octombrie 2025.