ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.11.2024

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE
19.11.2024
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2024

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1154 din data de 20.11.2023 pronunțată de Judecătoria Găești, printre altele, în temeiul art. 396 alin. (1), (2) și 10 C. proc. pen., inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la viol, faptă prevăzută și pedepsită de art. 48 rap. la art. 218 alin. (1) și (3) lit. f) din C. pen., cu aplicarea articolului 77 alin. (1) lit. d) toate din C. pen. - persoană vătămată B..

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și f) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 5 ani a următoarelor drepturi:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice

- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat

- dreptul de a fi tutore sau curator

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. rap la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și f) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării următoarelor drepturi: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de fi tutore sau curator.

În temeiul art. 396 alin. (1), (2) și 10 C. proc. pen., inculpatul A., a fost condamnat la pedeapsa 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, faptă prevăzută și pedepsită de art. 375 din C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele inculpatul fiind condamnat la pedeapsa cea mai grea aceea de 4 ani și 8 luni închisoare la care adaugă un spor de o treime din totalul celeilalte pedepse (1/3 din 3 luni, adică un spor de 1 lună) urmând ca, în final, urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani și 9 luni închisoare. Pedeapsa rezultantă de 4 ani și 9 luni închisoare s-a dispus să fie executată efectiv în penitenciar, în temeiul art. 60 C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă stabilită, pedeapsa complementară aplicată conform art. art. 66 alin. (1) lit. a), b) și f) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi tutore sau curator pentru o perioadă de 5 ani. Pedeapsa complementară se va executa, în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi tutore sau curator s-a dispus să fie executată până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Pedeapsa accesorie s- dispus să fie executată în condițiile art. 66 alin. (3) C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În temeiul art. 399 alin. (1), raportat la art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar dispusă în privința inculpatului A., prin încheierea nr. 241/03.07.2023 a Judecătoriei Găești.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., raportat la art. 72 C. pen., s-a dedus perioada reținerii, a arestului preventiv și a arestului la domiciliu pentru inculpatul A., de la data de 25.04.2023 la 05.07.2023 inclusiv.

În baza art. 3, art. 5 alin. (5), art. 7 alin. (1) și (2) din Legea 76/2008 și pct. 17 din Anexa la Legea 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpații C. și A. de probe biologice - care vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul National de Date Genetice Judiciare a profilului lui genetic. Măsura dispusă va fi adusă la cunoștința inculpaților conform art. 5 alin. (5) din Legea 76/2008. Prelevarea se va realiza în strictă conformitate cu dispozițiile Legii 76/2008, iar probele biologice astfel recoltate și datele din Sistemului National de Date Genetice Judiciare nu pot fi folosite în alte scopuri decât cele prevăzute de Legea 76/2008.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul D. a telefonului mobil, obiect ce a fost introdus în camera de corpuri delicte a Poliției Orașului Găești conform dovezii seria x nr. x/16.05.2023.

În temeiul art. 397, raportat la art. 19 și art. 25 C. proc. pen., s-a admis acțiunea civilă alăturată acțiunii penale de partea civilă B., prin reprezentant legal E..

Inculpații C. și A. au fost obligați la plata către partea civilă a sumei de 100.000 de RON fiecare - cu titlu de daune morale.

Inculpatul minor D., a fost obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente F. și G. la plata către partea civilă a sumei de 100.000 de RON - cu titlu de daune morale.

Potrivit art. 249 alin. (1), (5) și 7 C. proc. pen., s-a dispua instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare ale inculpaților C. și A., până la concurența sumei de 100.000 RON fiecare, în vederea garantării reparării pagubei produse prin infracțiune.

Sa dispus instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare ale inculpatului minor D. și ale părților responsabile civilmente F. și G., până la concurența sumei de 100.000 RON, în vederea garantării reparării pagubei produse prin infracțiune.

Împotriva acestei sentințe, printre alții, a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 533 din 27.05.2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2) lit. a) C. proc. pen., în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 1154/20.11.2023 pronunțată de Judecătoria Găești.

S-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului A. perioada reținerii, a arestului preventiv și a arestului la domiciliu de la data de 25.04.2023 la 05.07.2023 inclusiv și, în baza art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar față de inculpatul A..

Împotriva deciziei penale nr. 533 din 27.05.2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat recurs în casație inculpatul A. la data de 09.07.2024, prin apărător ales, avocat H. cu împuternicire avocațială aflată la dosar de recurs în casație.

Prin cererea formulată de inculpat a fost indicat drept temei pe care se întemeiază calea de atac - art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.).

În cuprinsul motivelor de recurs în casație, inculpatul a arătat, în esență, că ceea ce se critică este modul greșit în care instanța de fond a calculat cuantumul pedepsei aplicate și faptul că instanța de apel a menținut sentința pronunțată de Judecătoria Găești.

S-a reținut în sarcina inculpatului A. circumstanța agravantă a săvârșirii faptei de un major împreună cu un minor (art. 77 lit. d) C. pen.), inculpatul D. fiind minor la data săvârșirii faptei.

Atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut fapta reținută în sarcina sa, iar instanța de fond, în mod corect, a reținut că în cauză este incidență o cauză de reducere a pedepsei, în temeiul art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

De asemenea, instanța a făcut vorbire pe larg în motivarea hotărârii de o serie de împrejurări legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului - vârsta fragedă a inculpatului (care împlinise 18 ani cu numai o lună înainte de data săvârșirii infracțiunii), precum și faptul că în luna ianuarie a anului 2023 îi decedase tatăl iar inculpatul a trebuit să renunțe la școală și să muncească, pentru a-și întreține familia, compusă din mamă și încă cinci frați -circumstanțe atenuate, conform art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.

Cu toate acestea, în ceea ce privește limitele de pedeapsă, s-au reținut doar limitele reduse cu o treime, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., și anume pedeapsa închisorii de la 4 ani și 8 luni la 8 ani pentru infracțiunea de viol, respectiv pedeapsa închisorii între 2 luni și un an și 4 luni pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri.

În opinia inculpatului, instanța a greșit aplicând doar disp.art. 396 alin. (10) C. proc. pen., când în cauză nu există doar procedura simplificată, ci sunt incidente atât circumstanțe agravante, cât și atenuante.

Ori, potrivit art. 76 alin. (1) C. pen., în cazul în care există circumstanțe atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc cu o treime.

Așadar, instanța nu a ținut cont de faptul că limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc prin aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la circumstanțe atenuante și cazuri speciale de reducere a pedepsei, în această ordine, ci a aplicat doar art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și a reținut limitele reduse doar cu o treime, respectiv pedeapsa închisorii de la 4 ani și 8 luni la 8 ani pentru infracțiunea de viol, respectiv pedeapsa închisorii între 2 luni și un an și 4 luni pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri.

Instanța ar fi trebuit să aplice în primul rând dispozițiile privitoare la circumstanțe agravante și atenuante (pe care le-a menționat) - respectiv circumstanța agravantă a săvârșirii faptei de un major împreună cu un minor, dar și conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, respectiv nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială - și să reducă limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege cu o treime). Abia după aceea, instanța trebuia să aplice dispozițiile referitoare la procedura simplificată și să reducă limitele speciale ale pedepsei, astfel cum rezultau după reducerea datorată aplicării circumstanțelor atenuante, cu o treime.

Astfel, în mod greșit, instanța a aplicat pedeapsa închisorii de la 4 ani și 8 luni la 8 ani pentru infracțiunea de viol, respectiv pedeapsa închisorii între 2 luni și un an și 4 luni pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri. în realitate, pedeapsa pe care instanța trebuia să o rețină în sarcina inculpatului A. era pedeapsa închisorii de la 3 ani si 2 luni la 5 ani și 3 luni pentru infracțiunea de viol, respectiv, pedeapsa închisorii între 1 lună și 10 zile și un 11 luni pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri.

În acest sens a apreciat că pedepsele aplicate inculpatului A. sunt peste limita legală, modalitatea corectă de calcul pe care trebuia să o aibă în vedere Curtea de Apel Ploiești în analiza apelului formulat de inculpat fiind cea prezentată de în precedent.

A solicitat ca, în baza art. 448 pct. 2 lit. b) rap. la rt. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., să se admită recursul în casație constatând în faptul că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege și să se trimită cauza la Curtea de Apel Ploiești în vederea stabilirii unei pedepse în limite legale.

După îndeplinirea procedurilor prevăzute de art. 439 C. proc. pen., cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, având fixat termen de judecată, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la 19 noiembrie 2024.

Magistratul asistent, în conformitate cu dispozițiile art. 439 alin. (5) C. proc. pen., a întocmit și a depus la dosar raportul asupra cererii de recurs în casație ce formează obiectul dosarului nr. x/2023, în vederea verificării admisibilității în principiu a acesteia.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație, în conformitate cu prevederile art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen., cu titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Procedând, prioritar, la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 434, art. 435 și art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., Înalta Curte constată că, în cuprinsul cererii este menționat numele și prenumele recurentului, semnătura apărătorului ales al acestuia, iar decizia penală nr. 533 din 27.05.2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, recurată în prezenta cauză, face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casație.

Însă, potrivit art. 435 C. proc. pen., recursul în casație poate fi introdus de către părți sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.

În cauza de față, recurentului inculpat A. i-a fost comunicată decizia instanței de apel la data de 30 mai 2024, la locul de detenție, Penitenciarul Miercurea Ciuc, astfel cum rezultă din mențiunile cuprinse în dovada de comunicare aflată la dosarul instanței de apel, respectiv ștampila de luare la cunoștință și semnătura destinatarului, iar cererea de recurs în casație a fost formulată de către recurentul inculpat, prin apărător ales, la data de 09 iulie 2024, prin Serviciul Registratură al Curții de Apel Ploiești, conform ștampilei aplicate la dosarul de recurs în casație.

Potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (1) și (2) C. proc. pen., la calcularea termenelor procedurale se pornește de la ziua prevăzută în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel, fără a se socoti ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește.

Raportat la data comunicării hotărârii instanței de apel, 30 mai 2024, termenul de 30 de zile prevăzut de art. 435 C. proc. pen. s-a împlinit la data de 01 iulie 2024, aceasta fiind ultima zi în care se putea declara recurs în casație (zilele de 29 și 30 iunie fiind zile nelucrătoare), astfel încât, având în vedere că cererea de recurs în casație poartă data de 09.07.2024, se observă că această cale extraordinară de atac a fost formulată cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile legale anterior menționate.

În acest context, trebuie precizat că, potrivit dispozițiilor art. 268 alin. (1) C. proc. pen., atunci când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.

Cum formalismul legii procesual penale are caracter de garanție, egală pentru toate părțile interesate, în sensul dispozițiilor art. 21 din Constituția României, revizuită, cu referire la art. 16 din legea fundamentală și ca rațiune, satisfacerea imperativului disciplinării activității procesuale prin stabilirea unor termene peremptorii, prin textul supra citat a fost impusă obligația îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub sancțiunea decăderii din exercițiul dreptului.

Ca atare, neexercitarea în termen a dreptului procesual de a declara recursul în casație conduce la pierderea exercițiului acestui drept și impune, în planul soluțiilor ce pot fi dispuse, respingerea ca inadmisibilă a cererii, pentru neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 435 C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, constatând neîndeplinită condiția de admisibilitate prevăzută de art. 435 C. proc. pen. care face inutilă analiza celorlalte condiții de admisibilitate, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 533 din data de 27 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul- inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 533 din data de 27 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2024.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2025-02-05
0,96
ÎCCJ, Secția penală
Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurentul A, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 83 din data de 31.05.2024 pronunțată de Tribuna
ÎCCJ 2025-10-22
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 424/2025
Ședința publică din data de 22 octombrie 2025 Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 369 din 17 iulie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și
ÎCCJ 2024-06-25
0,96
ÎCCJ, Secția penală
Ședința publică din data de 25 iunie 2024 Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 2382 din 10 noiembrie 2023 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. x/2022, s-a dispus, în temeiul art. 396 alin
ÎCCJ 2024-03-20
0,96
ÎCCJ, Secția penală
Ședința publică din data de 20 martie 2024 Asupra recursului în casație, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 1548 din data de 31.12.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Buc
ÎCCJ 2025-02-05
0,96
ÎCCJ, Secția penală
Ședința publică din data de 05 februarie 2025 Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 649 din 13.05.2024 pronunțată de Judecătoria Galați, în dosarul
Sursă