ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 23.12.2019

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

23.12.2019

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de competență de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1504 din 22 august 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Judecătoria Ploiești, secția penală a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Ploiești în soluționarea cererii de revizuire formulate de petentul revizuent A., aflat în Penitenciarul Mărgineni, cu privire la Sentința penală nr. 2798 din 20 decembrie 2018 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin Decizia penală cu nr. 461 din 15 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, invocată din oficiu.

În temeiul art. 50 din C. proc. pen., coroborat cu art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de petentul A., în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Văzând art. 275 alin. (3) și (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în cuantum de 313 RON, precum și cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea cauzei au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11 iunie 2019 sub nr. x/2019, petentul-deținut A., aflat în Penitenciarul Arad, a formulat cerere de revizuire.

În motivare, petentul a solicitat deducerea din pedeapsa de 6 ani, 6 luni și 1761 zile a perioadei din 28 iunie 2014 la zi.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

Petentul-deținut A. se afla în executarea unei pedepse de 6 ani, 6 luni și 1761 zile închisoare, în baza Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 3083/2019 din data de 15 mai 2019 emis în baza Sentinței penale nr. 2798/20 decembrie 2018 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 461 din 15 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

La termenul de judecată din data de 20 august 2019, instanța a recalificat cererea de revizuire formulată ca fiind o contestație la executare în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

În drept, potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. contestația se face la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) [instanța de executare] sau (6) [instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere].

Potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. "În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție."

Ca atare, având în vedere că petentul-condamnat avea o nelămurire cu privire la deducerea care i-a fost stabilită de către Curtea de Apel Ploiești, prin Decizia penală nr. 461 din 15 mai 2019 pronunțată în Dosarul cu nr. x/2017, din analiza dispozițiilor legale anterior menționate, a rezultat că instanța competentă era Curtea de Apel Ploiești.

Pentru aceste considerente, cauza a fost declinată spre competentă soluționare Curții de Apel Ploiești.

Prin Decizia penală nr. 1082 din 27 noiembrie, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a calificat cererea formulată de petentul condamnat A. ca fiind contestație la executare formulată în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 50 alin. (1) din C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulate de petentul contestator A., în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Conform art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., a constatat că a intervenit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Ploiești și Judecătoria Ploiești.

În temeiul art. 51 alin. (2) din C. proc. pen. a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit.

În baza art. 275 alin. (3) și (6) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate, precum și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1504 din data de 22 august 2019 pronunțată de Judecătoria Ploiești în Dosarul nr. x/2019 a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Ploiești, invocată din oficiu și în temeiul art. 50 din C. proc. pen., coroborat cu art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus declinarea competenței de soluționare a contestației la executare formulată de petentul A. în favoarea Curții de Apel Ploiești.

În motivare, s-a arătat că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11 iunie 2019 sub nr. x/2019, petentul-deținut A. a formulat cerere de revizuire, solicitând deducerea din pedeapsa de 6 ani, 6 luni și 1761 zile a perioadei din 28 iunie 2014 la zi.

Judecătoria Ploiești a reținut că petentul-deținut A. se afla în executarea unei pedepse de 6 ani, 6 luni și 1761 zile închisoare, în baza Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 3083/2019 din data de 15 mai 2019 emis în baza Sentinței penale nr. 2798 din 20 decembrie 2018 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 461 din 15 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

La termenul de judecată din data de 20 august 2019, Judecătoria Ploiești a recalificat cererea de revizuire formulată ca fiind o contestație la executare în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

S-a reținut că, în drept, potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. contestația se face la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) [instanța de executare] sau (6) [instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere].

Apreciind că petentul-condamnat avea o nelămurire cu privire la deducerea care i-a fost stabilită de către Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 461 din 15 mai 2019 pronunțată în dosarul cu nr. x/2017 - din analiza dispozițiilor legale anterior menționate, s-a concluzionat de către Judecătoria Ploiești că instanța competentă este Curtea de Apel Ploiești.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 17 septembrie 2019, sub nr. de Dosar x/2019 fiind repartizată manual la completul care a pronunțat Decizia nr. 461 din data de 15 mai 2019 în Dosarul nr. x/2017, iar urmare a admiterii cererii de abținere formulată de completul inițial învestit a fost repartizată aleatoriu la un alt complet, stabilindu-se termen de judecată data de 27 noiembrie 2019.

La termenul de judecată stabilit, Curtea a pus în discuție calificarea corectă a cererii ca fiind contestație la executare, a invocat excepția necompetenței după materie în soluționarea contestației la executare formulată în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. și a pus în discuție declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Analizând actele și lucrările din dosar, a constatat că prin decizia penală nr. 461 din data de 15 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/2017, între alte dispoziții, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești împotriva Sentinței penale nr. 2798 din 20 decembrie 2018 pronunțată de Judecătoria Ploiești, care a fost desființată în parte, și s-a dedus din durata pedepsei de 6 ani, 6 luni și 1761 de zile închisoare aplicată inculpatului A. perioada executată de la data 10 februarie 2017 la zi și nu de la data de 28 iunie 2014 la zi, așa cum s-a reținut la primul grad de jurisdicție.

În motivarea deciziei s-a constatat, referitor la apelul procurorului, că inculpatul A. a comis faptele pentru care era judecat în cauză în datele de 10 februarie 2017 (p.v. B.), 12 februarie 2017 (p.v. C.) și 18 februarie 2017 (p.v. D.), motiv pentru care s-a reținut forma continuată a infracțiunii de înșelăciune.

Reținându-se această încadrare a rezultat că perioada în care acest inculpat a comis infracțiunea era 10 februarie 2017 - 18 februarie 2017, cea din urmă dată fiind momentul epuizării, și, pe cale de consecință, data de la care trebuia să fie dedusă și perioada executată, iar nu data de 10.02.2017, cea a începerii comiterii infracțiunii așa cum a susținut procurorul.

Cu toate acestea, Curtea nu a avut posibilitatea să deducă în mod corect perioada respectivă, ci pe cea indicată de procuror, deoarece îi era mai favorabilă inculpatului și nu îi putea agrava situația în lipsa unei solicitări exprese.

În ceea ce privea solicitarea inculpatului A. de a-i fi dedusă perioada executată din 2011, s-a constatat că acesta nu a oferit detalii, referitor la respectiva cerere.

Examinând cazierul judiciar al inculpatului, s-a constatat că această cerere nu era fondată, deoarece restul de 772 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1092 din 11 iunie 2010 pronunțată de Judecătoria Brăila definitivă prin Decizia penală nr. 35 din 14 ianuarie 2011 a Curții de Apel Galați, a fost adăugat condamnărilor ulterioare aplicate acestuia în baza art. 43 alin. (3) teza ultimă din C. pen.. Aceasta deoarece faptele inculpatului au fost comise în perioada acestui rest rămas neexecutat.

În consecință, perioada executată din respectiva pedeapsă de 7 ani nu putea fi dedusă din pedeapsa stabilită în cadrul prezentului proces penal, deoarece faptele nu erau concurente, ci săvârșite în situația stării de recidivă postcondamnatorie.

Curtea a reținut că la data de 11 iunie 2019 condamnatul A. a formulat pe rolul Judecătoriei Ploiești o cerere intitulată revizuire prin care a solicitat deducerea duratei executate din 28 iunie 2014 la zi cu perioada 10 februarie 2017, cerere care a fost calificată ca fiind contestație la executare în temeiul disp. art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Potrivit disp. art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., împotriva executării hotărârii penale se poate formula contestație la executare când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, iar conform art. 598 alin. (2) teza a doua din C. proc. pen. numai în caz de nelămurire a deciziei instanței de apel, competența revine curții de apel.

Față de împrejurarea că perioada dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului A. prin Sentința penală nr. 2798 din data de 20 decembrie 2018 pronunțată de Judecătoria Ploiești în Dosarul nr. x/2017 a fost supusă controlului judiciar al instanței de apel, în calea de atac exercitată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești cu privire la inculpat, având în vedere, totodată, că pe calea contestației la executare pot fi rezolvate aspecte legate de punerea în executare a unei hotărâri judecătorești fără însă a se repune în discuție probleme de fond, rezolvate cu autoritate de lucru judecat, în opinia Curții, motivul invocat de contestator prin cererea intitulată la Judecătoria Ploiești revizuire, se circumscria cazului de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., întrucât se tindea la deducerea suplimentară a unei perioade executate în raport cu situația juridică a condamnatului, cu consecințe în ceea ce privește durata pedepsei ce se executa, iar instanța competentă să judece contestația la executare potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. era instanța de executare, respectiv Judecătoria Ploiești, instanță pe rolul căreia a fost înregistrată inițial cauza.

Raportat la cele ce preced, Curtea a calificat cererea formulată de petentul condamnat A. ca fiind contestație la executare formulată în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 50 alin. (1) din C. proc. pen., a dispus declinarea competenței de soluționare a contestației la executare formulate de petentul contestator A., în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Examinând punctele de vedere ale instanțelor care și-au declinat succesiv competența una în favoarea celeilalte, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte, potrivit dispozițiilor art. 51 din C. proc. pen., va soluționa conflictul negativ ivit între cele două instanțe, stabilind competența de judecată a cererii formulate de condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Ploiești, secția penală, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere sau de micșorare a pedepsei.

Art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. conține următoarele dispoziții: în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau 6, iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la) instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

În referire la textele legale enunțate și în raport cu actele dosarului, Înalta Curte reține că cererea pendinte are ca obiect contestație la executare, problema de drept care a suscitat discuții în cauză fiind litera de la art. 598 din C. proc. pen. incidentă.

Ca atare, Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel Ploiești a reținut că, în fapt, motivul cererii formulate de către contestatorul condamnat A. îl reprezintă o deducere suplimentară a unei perioade de timp executate în raport cu situația juridică a acestuia, cu consecințe în ceea ce privește durata pedepsei ce se execută, caz care se circumscrie prevederilor art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală din C. proc. pen.

Conform dispozițiilor prevăzute de art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., competența de soluționare a contestației la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală C. proc. pen., aparține fie instanței de executare, fie instanței în a cărei rază teritorială se află locul de deținere.

Având în vedere că există o competență materială alternativă, iar condamnatul a înțeles să sesizeze instanța de executare, Înalta Curte apreciază că prezenta cerere este de competența Judecătoriei Ploiești, secția penală ca instanță de executare a Sentinței penale nr. 2798 din 20 decembrie 2018 pronunțată de Judecătoria Ploiești în Dosarul nr. x/2017 și, pe cale de consecință, va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Ploiești, secția penală, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Văzând dispozițiile art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.

În conformitate cu art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.