ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2178/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC S. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței și Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud Vest Oltenia anularea Deciziei din 7 octombrie 2009 emisă de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței și a procesului verbal de constatare din 30 iulie 2009. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în calitate de beneficiar a încheiat contractul de grant din 29 noiembrie 2007 cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței, în calitate de autoritate contractantă și Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia, autoritate de implementare, având ca obiect finanțarea nerambursabilă a proiectului intitulat „Stație mobilă de concasare și sortare pentru reciclarea deșeurilor din demolări și construcții”.

A mai arătat reclamanta că acest proiect are costul total de 388.450 euro din care autoritatea contractantă urma să finanțeze 190.050 euro, din care a achitat suma inițială de 124.581,35 euro, urmând ca plata intermediară și finală să fie făcută în condițiile anexei A4 la contractul de grant. A mai susținut reclamanta că urmare a unei sesizări din partea Direcției de Implementare Programe Phare CES s-a desfășurat un control la sediul său în perioada 13 aprilie 2009 - 04 mai 2009, în urma căruia s-a încheiat procesul verbal de constatare din 30 iulie 2009, ale cărui concluzii și măsuri sunt în totală contradicție cu conținutul documentelor supuse verificării, cu prevederile contractului de grant, cu situația reală și faptică în ceea ce privește implementarea proiectului și mai ales cu obiectul verificării.

Împotriva procesului verbal de constatare reclamanta a formulat contestație, soluționată de comisia numită prin Ordin al Ministrului Dezvoltării Regionale și Locuinței, prin decizia din 7 octombrie 2009, prin care contestația a fost respinsă ca neîntemeiată. La data de 24 noiembrie 2009, reclamanta a formulat cerere de suspendare a executării procesului verbal de constatare încheiat de reprezentanții Ministerului Dezvoltării Regionale și Locuinței, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației formulată împotriva acestuia, cerere admisă de Curte prin încheierea de la data de 14 decembrie 2009. Prin sentința nr. 338 din 5 iulie 2010, Curtea de Apel Craiova, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC S. SRL, a anulat decizia din 7 octombrie 2009 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței și procesul verbal de constatare încheiat la data de 30 iulie 2009 de Direcția de Control Verificare Utilizare Fonduri Comunitare.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a admis punctul de vedere al Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului exprimat în cuprinsul obiecțiunilor la raportul de expertiză contabilă, în sensul că, potrivit Ordinului nr. 1850/2004 privind registrele și formularele financiar contabile, în vigoare la momentul efectuării operațiuni economico-financiare, documentele care au stat la baza înregistrărilor în contabilitate pot dobândi calitatea de document justificativ numai în condițiile în care furnizează toate informațiile prevăzute de normele legale în vigoare, fără a distinge după cum acesta este transmis sau nu în original, precum și faptul că facturile emise la data de 25 august 2008 conțin toate elementele necesare pentru a dobândi o astfel de calitate.

Curtea a mai reținut că dispozițiile legale menționate trebuie coroborate cu cele ale art. 27 din același Ordin, în conformitate cu care, pentru a putea fi înregistrate în contabilitate, operațiunile economică-financiare trebuie justificate cu documente originale. De altfel a apreciat Curtea că dispoziții similare se regăsesc și în contractul de grant, în conformitate cu care este necesară și obligatorie înregistrarea în conturile beneficiarului a cheltuielilor identificabile, susținute de actele și documentele justificative originale corespunzătoare. A mai reținut Curtea că deși recepționarea utilajelor s-a făcut în baza unor facturi proforme, fiind întocmite notele de recepție din 25 august 2008, totuși reclamanta constatând eroarea le-a stornat ziua următoare cu recepțiile din 26 august 2008, iar în momentul primirii facturilor originale au fost întocmite recepțiile din 2 decembrie 2008, cu respectarea legii contabilității.

Referitor la achitarea celor două utilaje de concasare și sortare, instanța și-a însușit concluziile expertului în sensul destinației corecte a plăților, a achitării integrale a celor două utilaje, în conformitate cu contractul de achiziție. Concluzionând, Curtea a reținut că în procesul de derulare a proiectului supus finanțării nerambursabile au existat unele erori, nesemnificative însă pentru fondul proiectului, care nu au fost de natură a modifica în vreun fel scopul contractului pe perioada de derulare, nefiind încălcate prevederi legale de ordin contabil și fiscal. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat recurs Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului. În motivarea cererii de recurs, întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și art. 304 1 C. proc. civ., s-au arătat în esență următoarele: Contractele (cel de furnizare și cel de cesiune) au fost încheiate în data de 29 august 2008, la o dată ulterioară primirii facturilor și anume 25 august 2008, data livrării fiind chiar 18 august 2008, conform declarațiilor de plată externă de la Banca O., de aici rezultând intenția premeditată a celor implicați în operațiunea de implementare a proiectului, de a eluda prevederile contractuale. Ca urmare a verificărilor efectuate asupra documentației în original, echipa de control a constatat următoarele: - la stația de concasare - tranzacția, factura în original este emisă în data de 29 august 2008. Explicația pentru neconcordanța dintre cele două date, respectiv 25 august 2008 - și 29 august 2008, a fost aceea că în data de 25 august a fost emisă factura Pro-forma care a fost transmisă prin fax, de aici rezultând și cele două fișe ale mijlocului fix.

Beneficiarul susține, spre deosebire de momentul efectuării controlului că de fapt nu este vorba despre o factură pro - forma și că nu a fost solicitată și că pe data de 25 august 2008 a fost primită prin fax o factură a utilajelor cuprinzând date de identificare a acestora necesare serviciului tehnic, aceasta nefiind înregistrată în contabilitate , neavând decât un rol informativ. Din datele cuprinse în documentul întocmit și transmis pe data de 25 august 2008, reiese faptul că sunt îndeplinite condițiile emiterii unei facturi valabile din punct de vedere legal care trebuia înregistrată în contabilitate.

În extrasul de cont de la Banca O. se achită suma de 125.000 euro în data de 1 septembrie 2008, la factura din 25 august 2008 iar în extrasul de cont de la Banca B. este achitată diferența de 85.000 euro în data de 2 septembrie 2008. În extrasul de cont de la Banca O. se achită suma de 141.550 euro în data de 24 septembrie 2008 la factura din 25 august 2008 iar în extrasul de cont de la Banca B. este achitată diferența de 8.450 euro în data de 24 septembrie 2008. Este evident, arată recurenta, că facturile achitate sunt cele de pe data de 25 august 2008, nu cele de pe data de 29 august 2008. La stația de sortare, factura în original este emisă în data de 29 august 2008, explicația pentru neconcordanțele precitate, sunt similare cu cele anterioare.

- Arată recurenta că instanța de fond în mod greșit se bazează pe raportul de expertiză efectuat în cauză, acesta fiind vădit părtinitor și copiind susținerile reclamantei-intimate din contestația sa. În ceea ce privește obiectivul nr. 1 al raportului de expertiză, expertul în prezentarea documentelor și înregistrărilor contabile valabile pentru achiziționarea utilajelor, uită cu desăvârșire să facă vorbire despre facturile din 25 august 2008. Abia în răspunsul la obiectivul nr. 3 expertul ne amintește, considerând că sunt doar pro-forma, că nu îndeplinesc condițiile de document justificativ și că exemplarul corect întocmit este cel cu data de 29 august 2008 singura variantă corectă și singura existentă în actele contabile.

- Arată de asemenea recurenta că însuși reclamanta recunoaște că factura din 25 august 2008 are toate elementele necesare unui document justificativ și prin urmare trebuia să fie înregistrat în contabilitate, neavând relevanță faptul că aceste facturi au fost transmise prin fax. - Consideră recurenta că facturile din 25 august 2008 au existat și în original, așa cum rezultă și din documentația bancară și contabilă pe care există viza „conform cu originalul”. - S-a mai arătat că intimata-reclamantă nu avea cum să efectueze aceste plăți în lipsa unei facturi original/copie fără încălcarea legislației și normelor bancare în vigoare. - Concluzia instanței de fond în sensul că „în procesul de derulare a proiectului (…) au existat erori nesemnificative pentru fondul proiectului” - este greșită în situația în care există erori evidente și necontestate.

Solicită recurenta, admiterea recursului, desființarea sentinței civile nr. 338 din 5 iulie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova și pe cale de consecință respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală. Reclamanta-intimată a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A arătat intimata-reclamantă că cele două utilaje au fost achiziționate cu facturile originale care îndeplineau condițiile de document justificativ pentru a putea fi înregistrate în contabilitate potrivit Legii nr. 82/1991. Facturile pro-forma din 25 august 2008, cu aceleași numere reprezintă o comunicare pe fax, nefiind facturi originale și documente justificative. Recepția efectuată eronat în baza facturilor pro-forma a fost stornată în ziua următoare și o dată cu primirea documentelor originale s-au întocmit recepțiile corecte în 1 septembrie 2008 și 2 septembrie 2008. Analizând cererea recurs, normele legale incidente , prevederile art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că aceasta este fondată pentru următoarele considerente: - În ceea ce privește facturile din 25 august 2008 privind achiziționarea stației de concasare și a stației de sortare, se reține că fiecare dintre acestea conține elementele necesare unui document justificativ în conformitate cu dispoziția Ordinului nr. 1850/2004 și au fost semnate de reclamanta-intimată - cu mențiunea conform cu originalul - aceasta însemnând că există și originalul acestor facturi. O dovadă în plus că au existat facturile originale este împrejurarea că acestea au fost achitate pentru livrarea produselor și nu facturile din 29 august 2008 care au fost înregistrate în contabilitate.

Fiind vorba despre achiziții bunuri import cu plata după livrare, în conformitate cu Normele privind efectuarea plăților externe pentru importurilor de mărfuri, executarea de lucrări și prestările de servicii era în mod obligatoriu necesară prezentarea facturii externe în baza căreia se efectuează aceste plăți și al căror titular este reclamanta. Un alt argument în sensul că facturile din data de 25 august 2008 au existat în original și trebuiau înregistrate în contabilitate, este și faptul că în documentele de plată bancare - ordine de plată - apar doar aceste facturi - iar în contabilitatea reclamantei - intimate figurează aceste documente bancare. De asemenea facturile originale emise în data de 29 august 2008 nu conțin mențiunea efectuării plăților și nici ștampila băncii.

Prin urmare în documentele bancare apar facturile emise în data de 25 august 2008, reclamanta - intimată nu a dovedit că plata pentru achiziționarea stației de concasare și stației de sortare s-a efectuat în baza facturilor emise în data de 29 august 2008. De asemenea se reține că cele două contracte cel de furnizare și cel de cesiune au fost încheiate în data de 28 august 2008, ulterior primirii facturilor în 25 august 2008 și ulterior livrării utilajelor (18 august 2008). În conformitate cu prevederile art. 15.1 alin. ultim din Anexa A4.2. - Condiții generale la contractul de garant: „Pentru a fi considerate eligibile drept costuri directe pentru Proiect, costurile trebuie să fie înregistrate în contabilitate și documentele fiscale ale beneficiarului sau ale partenerilor acestuia și să fie identificate și verificabile și să fie susținute de actele și documentele justificative originale corespunzătoare.

Potrivit art. 160 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 - C. fisc.. Corectarea informațiilor înscrise în facturi fiscale sau alte documente legal aprobate se va efectua astfel: b) în cazul în care fost transmis beneficiarului, se emite un nou document care trebuie să cuprindă pe de o parte, informațiile din documentul inițial, număr și data documentului corectat, valorice cu semnul minus, iar, pe de altă parte, informațiile și valorile corecte. Documentele respective se vor înregistra în jurnalul de vânzări, respectiv de cumpărări și vor fi preluate în deconturile întocmite de furnizor și, respectiv, de beneficiar, pentru perioada în care a avut loc corectarea.

Susținerea reclamantei-intimate că notele de recepție din 25 august 2008, au fost stornate în ziua următoare cu notele din 26 august 2008 și apoi odată cu primirea documentelor originale s-au întocmit recepțiile corecte din 1 septembrie 2008 și din 2 decembrie 2008, nu poate fi reținută, întrucât una din cele două facturi din 25 august 2008 sau din 29 august 2008 trebuia anulată sau stornată conform Legii nr. 82 /1991 și Legea nr. 571/2003. Nu se poate reține că erorile existente au fost nesemnificative întrucât nu se poate admite ca reclamanta-recurentă să fi făcut erori la fiecare operațiune efectuată, ori așa cum rezultă din nota rectificativă din 24 martie 2009, pentru toate achizițiile de utilaje din cadrul contractului din 29 august 2008 - în toate ordinele de plată au existat erori privind fie facturile fie data livrării.

- În ceea ce privește contractul de furnizare din 29 august 2008, Înalta Curte reține că prin actul adițional încheiat la 1 august 2008 la contractul de furnizare „părțile convin ca garanția de bună execuție prevăzută în contractul de furnizare din 29 august 2008, la art. 12.1 să fie constituită din plățile finale, în cuantum de 10% din valoarea contractului. Acest act adițional nu are viza Agenției pentru Dezvoltare Regională Oltenia și nici a Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului. Potrivit art. 12.2 din Contractul de furnizare „Achizitorul se obligă să elibereze garanția pentru participarea și să emită ordinul de începere a contractului numai după ce furnizorul a făcut dovada constituirii garanției de bună execuție”.

De asemenea art. 23 alin. (2) din contractul de furnizare arată că „Cesiunea nu va exonera furnizorul de nici o responsabilitate privind garanția sau alte obligații asumate prin contract”. Este evident că aceste dispoziții contractuale au fost eludate întrucât până la data controlului furnizorul SC P.R. SRL nu a făcut dovada constituirii garanției de bună execuție. Se mai reține că potrivit art. 10 din Anexa A4.2. Condiții generale la contractul de grant „contractul și plățile aferente acestuia nu pot fi transferate sau cedate unei terțe părți, în nici un fel și în nici o împrejurare fără acordul scris prealabil al Autorității Contractante”.

Este eronată susținerea instanței de fond în sensul că nu era necesar acordul Autorității contractante întrucât fiind vorba de fonduri de finanțare nerambursabile, modalitatea prin care se derulează proiectul este importantă iar partenerii beneficiarului trebuie să îndeplinească aceleași condiții de eligibilitate ca și acesta și pentru orice modificări aduse proiectului este necesar acordul Autorității contractante. Reclamanta-intimată nu a probat altă situație de fapt iar raportul de expertiză urmează a fi înlăturat întrucât preia punctul de vedere al reclamantei-intimate care a eludat prevederile contractante și legale arătate mai sus. În consecință, se va admite recursul în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., se va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului împotriva sentinței nr. 338 din 5 iulie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei SC S. SRL Gorj ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2011.