ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2029/2011

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 2

decembrie 2008 și completată la 3 noiembrie 2010 N.C. a chemat în judecată

Serviciul de Telecomunicații Speciale - UM București și Academia Tehnică

Militară din cadrul Ministerului Apărării Naționale, solicitând anularea

deciziei de imputare din 21 iulie 2008, a hotărârii comisiei de soluționare a

contestației din 12 septembrie 2008, precum și a deciziei din 23 octombrie 2008

emisă de comisia de jurisdicție a imputațiilor.

În motivarea cererii,

reclamantul a învederat că, după absolvirea Academiei Tehnice Militare, și-a

desfășurat activitatea la UM București din cadrul Serviciului de

Telecomunicații Speciale, în perioada 13 august 2004 - 15 mai 2008.

Urmare a trecerii în rezervă

prin demisie la data de 15 mai 2008, a fost emisă decizia de imputare din 21 iulie

2008 prin care s-a stabilit un prejudiciu de 26.894,06 RON, reprezentând contravaloarea

cheltuielilor de școlarizare, valoare menținută și după soluționarea contestațiilor.

Reclamantul a mai arătat

că suma imputată este nereală, parte din cheltuielile menționate în documentele

transmise de Academia Tehnică Militară nefiind efectuate, iar altă parte, aferente

stagiului militar obligatoriu, fiind gratuite.

Prin sentința civilă

nr. 1682 din 13 aprilie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea și a anulat parțial actele administrative

atacate, în sensul că a redus suma imputată reclamantului la 22.213,04 RON, dispunând

obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 3.000 RON.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța, având în vedere conținutul actelor contestate și concluziile

raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, a diminuat suma imputată cu

4681,02 RON, reprezentând cheltuieli cu cazarea și contravaloarea echipamentului,

aferente anului V de studii 2003-2004, precum și cheltuieli de transport pe perioada

studiilor.

Instanța a constatat că

reclamantul datorează cheltuielile aferente stagiului militar obligatoriu întrucât

nu a avut calitatea de militar în termen, ci a urmat cursurile unei instituții militare

de învățământ, obținând gradul de ofițer.

De asemenea, instanța

a reținut că reclamantul datorează cheltuielile de 22.213,06 RON, întrucât nu și-a

respectat angajamentul de a îndeplini serviciul de ofițer activ timp de 10 ani,

după absolvire.

Împotriva sentinței au

declarat recurs reclamantul N.C. și pârâții Serviciul de Telecomunicații Speciale

și Academia Tehnică Militară, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamantul a

arătat că instanța de fond a aplicat greșit legea, respectiv art. 34-35 din Legea

nr. 46/1996 și art. 19 din Legea nr. 45/1994, potrivit cărora se suportă de la bugetul

de stat cheltuielile efectuate pe timpul executării serviciului militar pentru militari

în termen, militari cu termen redus, elevi și studenți ai instituțiilor militare

de învățământ. Reclamantul a susținut că, în conformitate cu aceste prevederi nu

îi pot fi imputate cheltuielile de întreținere aferente unui an de studii din cei

5 ani urmați la Academia Tehnică Militară echivalent stagiului militar obligatoriu.

De asemenea, reclamantul

a criticat sentința și sub aspectul cuantumului celorlalte cheltuieli efectuate

cu școlarizarea sa, neputându-i fi imputate decât cele efectiv plătite, în valoarea

de la data școlarizării, iar nu cheltuielile efectuate cu întreținerea unui student

la data trecerii în rezervă.

În recursul formulat de

cei doi pârâți s-a învederat că diminuarea cheltuielilor de școlarizare este greșită,

neavând suport probator.

Astfel, cu privire la

cheltuielile de cazare pentru anul V de studii, de 2.020,33 RON, s-a precizat că

suma este datorată, întrucât nu s-a făcut dovada că reclamantul nu ar fi locuit

în incinta Academiei Tehnice Militare, neexistând documente care să ateste vreo

solicitare sau vreun raport de descazarmare a reclamantului.

Cea de-a doua critică

din recursul pârâților privește susținerea din sentință a împrejurării că reclamantul

nu ar fi beneficiat pe perioada școlarizării de documente militare de transport.

Or, au arătat pârâții, din corespondența transmisă de Academia Tehnică Militară

rezultă că reclamantul a beneficiat de foi de drum, contravaloarea acestora fiind

de 1.616,80 RON, sumă corect imputată.

Pârâții au mai învederat

că în mod greșit s-a redus suma imputată cu 1.043,89 RON aferenți contravalorii

echipamentului în anul V de studii, reprezentând, potrivit adresei transmise de

Academia Tehnică Militară la 14 septembrie 2009, cheltuieli pentru utilizarea bazei

materiale a unității.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că sunt fondate recursurile formulate de

pârâți, în timp ce recursul declarat de reclamant este neîntemeiat.

În consecință, Curtea,

pentru motivele ce vor fi expuse în continuare, va respinge recursul reclamantului

și admițând recursurile pârâților, va modifica sentința atacată în sensul respingerii

acțiunii ca neîntemeiată.

Astfel, referitor la cheltuielile

aferente stagiului militar obligatoriu, Curtea constată că instanța a reținut în

mod corect că reclamantul datorează contravaloarea acestora, situația reclamantului,

care a absolvit cursurile unei instituții de învățământ militar și nu a respectat

obligația de a activa ca ofițer o anumită perioadă de timp, neregăsindu-se nici

în prevederile art. 19 Legea nr. 45/1994 a apărării naționale a României, nici în

dispozițiile art. 34 și 35 Legea nr. 46/1996 privind pregătirea populației pentru

apărare.

Potrivit dispozițiilor

art. 19 Legea nr. 45/1994 cheltuielile necesare organizării, înzestrării, modificării,

întreținerii și instruirii efectivelor active și în rezervă se suportă din bugetul

de stat.

În conformitate cu prevederile

art. 34 și respectiv art. 35 Legea nr. 46/1996, tinerii admiși în instituțiile militare

de învățământ sunt considerați încorporați, iar studenții care au terminat cel puțin

anul I de studii sunt trecuți în rezervă.

Reclamantului, care a

dobândit gradul de ofițer în urma absolvirii Academiei Tehnice Militare și nu a

activat perioada pentru care s-a angajat, îi sunt aplicabile prevederile art. 41

1

din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare potrivit cărora este obligat

să restituie cheltuielile de întreținere pe timpul școlarizării, proporțional cu

perioada de contract rămasă neexecutată.

Apare ca nefondată și

critica din recursul reclamantului privind actualizarea cheltuielilor efectuate

cu școlarizarea sa. Dispozițiile legale speciale, respectiv Ordinul general nr.

45/1991 al ministrului apărării naționale pentru aprobarea normelor tehnice privind

stabilirea și recuperarea cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării prevede

costul actualizat al acestor cheltuieli, stabilit la data trecerii în rezervă și

nu nivelul sumelor efectiv plătite pe timpul școlarizării.

În consecință, ambele

motive invocate de reclamant fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul declarat

de acesta ca nefondat.

Pe de altă parte, criticile

aduse sentinței de cei doi pârâți sunt întemeiate, instanța de fond procedând la

diminuarea sumei imputate reclamantului, prin aprecierea eronată a probelor.

Astfel, referitor la suma

de 2.020,33 RON, cazarea studenților militari, ca obligație legală asumată de instituția

de învățământ, se prezumă, situațiile de descazarmare trebuind demonstrate.

Or, în cauză, nu există

înscrisuri care să ateste că reclamantul a solicitat a nu mai fi cazat în incinta

Academiei Tehnice Militare în anul V de studii și nici că s-ar fi emis vreun ordin

de zi pe unitate care să aprobe o astfel de cerere.

Referitor la suma de 1.043,89

RON aferentă contravalorii cazarmamentului în anul V de studii, calculul acesteia

s-a efectuat pe baza normelor pentru echiparea studenților din instituțiile militare

de învățământ și reprezintă cheltuielile pentru utilizarea bazei militare a unității

și nu drepturi pe care ar fi trebuit să le primească în mod efectiv reclamantul,

astfel încât s-a dispus eronat scăderea acestei sume.

Cât privește suma de 1.616,80

RON aferentă cheltuielilor de transport pe perioada studiilor, din actele transmise

de cei doi pârâți a rezultat că reclamantul a beneficiat de documente militare de

transport pentru fiecare vacanță și permisie, suma fiind imputată justificat.

În raport de considerentele

expuse mai sus, Curtea va admite recursurile formulate de pârâți, va modifica sentința

atacată și va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de N.C., împotriva sentinței nr. 1682 din 13 aprilie 2010 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursurile declarate

de Serviciul de Telecomunicații Speciale - UM București și Ministerul Apărării Naționale

- Academia Tehnică Militară împotriva aceleiași hotărâri.

Modifică hotărârea atacată în sensul că respinge

acțiunea formulată de reclamantul N.C., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 aprilie

2011.