ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2029/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 2 decembrie 2008 și completată la 3 noiembrie 2010 N.C. a chemat în judecată Serviciul de Telecomunicații Speciale - UM București și Academia Tehnică Militară din cadrul Ministerului Apărării Naționale, solicitând anularea deciziei de imputare din 21 iulie 2008, a hotărârii comisiei de soluționare a contestației din 12 septembrie 2008, precum și a deciziei din 23 octombrie 2008 emisă de comisia de jurisdicție a imputațiilor.

În motivarea cererii, reclamantul a învederat că, după absolvirea Academiei Tehnice Militare, și-a desfășurat activitatea la UM București din cadrul Serviciului de Telecomunicații Speciale, în perioada 13 august 2004 - 15 mai 2008. Urmare a trecerii în rezervă prin demisie la data de 15 mai 2008, a fost emisă decizia de imputare din 21 iulie 2008 prin care s-a stabilit un prejudiciu de 26.894,06 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de școlarizare, valoare menținută și după soluționarea contestațiilor. Reclamantul a mai arătat că suma imputată este nereală, parte din cheltuielile menționate în documentele transmise de Academia Tehnică Militară nefiind efectuate, iar altă parte, aferente stagiului militar obligatoriu, fiind gratuite.

Prin sentința civilă nr. 1682 din 13 aprilie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea și a anulat parțial actele administrative atacate, în sensul că a redus suma imputată reclamantului la 22.213,04 RON, dispunând obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 3.000 RON. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța, având în vedere conținutul actelor contestate și concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, a diminuat suma imputată cu 4681,02 RON, reprezentând cheltuieli cu cazarea și contravaloarea echipamentului, aferente anului V de studii 2003-2004, precum și cheltuieli de transport pe perioada studiilor.

Instanța a constatat că reclamantul datorează cheltuielile aferente stagiului militar obligatoriu întrucât nu a avut calitatea de militar în termen, ci a urmat cursurile unei instituții militare de învățământ, obținând gradul de ofițer. De asemenea, instanța a reținut că reclamantul datorează cheltuielile de 22.213,06 RON, întrucât nu și-a respectat angajamentul de a îndeplini serviciul de ofițer activ timp de 10 ani, după absolvire. Împotriva sentinței au declarat recurs reclamantul N.C. și pârâții Serviciul de Telecomunicații Speciale și Academia Tehnică Militară, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamantul a arătat că instanța de fond a aplicat greșit legea, respectiv art. 34-35 din Legea nr. 46/1996 și art. 19 din Legea nr. 45/1994, potrivit cărora se suportă de la bugetul de stat cheltuielile efectuate pe timpul executării serviciului militar pentru militari în termen, militari cu termen redus, elevi și studenți ai instituțiilor militare de învățământ. Reclamantul a susținut că, în conformitate cu aceste prevederi nu îi pot fi imputate cheltuielile de întreținere aferente unui an de studii din cei 5 ani urmați la Academia Tehnică Militară echivalent stagiului militar obligatoriu. De asemenea, reclamantul a criticat sentința și sub aspectul cuantumului celorlalte cheltuieli efectuate cu școlarizarea sa, neputându-i fi imputate decât cele efectiv plătite, în valoarea de la data școlarizării, iar nu cheltuielile efectuate cu întreținerea unui student la data trecerii în rezervă.

În recursul formulat de cei doi pârâți s-a învederat că diminuarea cheltuielilor de școlarizare este greșită, neavând suport probator. Astfel, cu privire la cheltuielile de cazare pentru anul V de studii, de 2.020,33 RON, s-a precizat că suma este datorată, întrucât nu s-a făcut dovada că reclamantul nu ar fi locuit în incinta Academiei Tehnice Militare, neexistând documente care să ateste vreo solicitare sau vreun raport de descazarmare a reclamantului. Cea de-a doua critică din recursul pârâților privește susținerea din sentință a împrejurării că reclamantul nu ar fi beneficiat pe perioada școlarizării de documente militare de transport. Or, au arătat pârâții, din corespondența transmisă de Academia Tehnică Militară rezultă că reclamantul a beneficiat de foi de drum, contravaloarea acestora fiind de 1.616,80 RON, sumă corect imputată.

Pârâții au mai învederat că în mod greșit s-a redus suma imputată cu 1.043,89 RON aferenți contravalorii echipamentului în anul V de studii, reprezentând, potrivit adresei transmise de Academia Tehnică Militară la 14 septembrie 2009, cheltuieli pentru utilizarea bazei materiale a unității. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că sunt fondate recursurile formulate de pârâți, în timp ce recursul declarat de reclamant este neîntemeiat. În consecință, Curtea, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare, va respinge recursul reclamantului și admițând recursurile pârâților, va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

Astfel, referitor la cheltuielile aferente stagiului militar obligatoriu, Curtea constată că instanța a reținut în mod corect că reclamantul datorează contravaloarea acestora, situația reclamantului, care a absolvit cursurile unei instituții de învățământ militar și nu a respectat obligația de a activa ca ofițer o anumită perioadă de timp, neregăsindu-se nici în prevederile art. 19 Legea nr. 45/1994 a apărării naționale a României, nici în dispozițiile art. 34 și 35 Legea nr. 46/1996 privind pregătirea populației pentru apărare. Potrivit dispozițiilor art. 19 Legea nr. 45/1994 cheltuielile necesare organizării, înzestrării, modificării, întreținerii și instruirii efectivelor active și în rezervă se suportă din bugetul de stat.

În conformitate cu prevederile art. 34 și respectiv art. 35 Legea nr. 46/1996, tinerii admiși în instituțiile militare de învățământ sunt considerați încorporați, iar studenții care au terminat cel puțin anul I de studii sunt trecuți în rezervă. Reclamantului, care a dobândit gradul de ofițer în urma absolvirii Academiei Tehnice Militare și nu a activat perioada pentru care s-a angajat, îi sunt aplicabile prevederile art. 41 1 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare potrivit cărora este obligat să restituie cheltuielile de întreținere pe timpul școlarizării, proporțional cu perioada de contract rămasă neexecutată. Apare ca nefondată și critica din recursul reclamantului privind actualizarea cheltuielilor efectuate cu școlarizarea sa.

Dispozițiile legale speciale, respectiv Ordinul general nr. 45/1991 al ministrului apărării naționale pentru aprobarea normelor tehnice privind stabilirea și recuperarea cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării prevede costul actualizat al acestor cheltuieli, stabilit la data trecerii în rezervă și nu nivelul sumelor efectiv plătite pe timpul școlarizării. În consecință, ambele motive invocate de reclamant fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul declarat de acesta ca nefondat. Pe de altă parte, criticile aduse sentinței de cei doi pârâți sunt întemeiate, instanța de fond procedând la diminuarea sumei imputate reclamantului, prin aprecierea eronată a probelor. Astfel, referitor la suma de 2.020,33 RON, cazarea studenților militari, ca obligație legală asumată de instituția de învățământ, se prezumă, situațiile de descazarmare trebuind demonstrate.

Or, în cauză, nu există înscrisuri care să ateste că reclamantul a solicitat a nu mai fi cazat în incinta Academiei Tehnice Militare în anul V de studii și nici că s-ar fi emis vreun ordin de zi pe unitate care să aprobe o astfel de cerere. Referitor la suma de 1.043,89 RON aferentă contravalorii cazarmamentului în anul V de studii, calculul acesteia s-a efectuat pe baza normelor pentru echiparea studenților din instituțiile militare de învățământ și reprezintă cheltuielile pentru utilizarea bazei militare a unității și nu drepturi pe care ar fi trebuit să le primească în mod efectiv reclamantul, astfel încât s-a dispus eronat scăderea acestei sume. Cât privește suma de 1.616,80 RON aferentă cheltuielilor de transport pe perioada studiilor, din actele transmise de cei doi pârâți a rezultat că reclamantul a beneficiat de documente militare de transport pentru fiecare vacanță și permisie, suma fiind imputată justificat.

În raport de considerentele expuse mai sus, Curtea va admite recursurile formulate de pârâți, va modifica sentința atacată și va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de N.C., împotriva sentinței nr. 1682 din 13 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Admite recursurile declarate de Serviciul de Telecomunicații Speciale - UM București și Ministerul Apărării Naționale - Academia Tehnică Militară împotriva aceleiași hotărâri. Modifică hotărârea atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul N.C., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2011.