ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 9/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 9/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra decursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București, reclamantul T.A.S., în contradictoriu cu pârâții Ministerul
Apărării Naționale și Serviciul de Telecomunicații Speciale, a solicitat
admiterea plângerii formulate împotriva Deciziei nr. 1 din 11 ianuarie 2010
emisă de Serviciul de Telecomunicații Speciale și modificarea în tot a acestei
decizii, în sensul anulării Deciziei de imputare nr. 94890 din 4 august 2009
emisă de UM X București, obligării pârâtului la recalcularea sumei imputate și
la emiterea unei noi decizii de imputare, precum și suspendarea executării
Deciziei nr. 1 din 11 ianuarie 2010 până la soluționarea definitivă și
irevocabilă a cauzei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea
acțiunii, reclamantul a arătat că urmare a trecerii sale în rezervă prin
demisie, a fost emisă Decizia de imputare nr. 94890 din 4 august 2009, în
cuprinsul căreia s-a stabilit că valoarea cheltuielilor efectuate de Serviciul
de Telecomunicații Speciale pentru școlarizarea reclamantului este în cuantum
de 39.429,78 RON.
Împotriva Hotărârii
nr. 96283 din 22 octombrie 2009, prin care a fost admisă contestația sa,
valoarea debitului recalculat fiind de 39.953,04 RON, reclamantul a formulat
plângere, iar prin Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2010, Comisia de Jurisdicție a
Imputațiilor a respins plângerea.
Reclamantul a mai
arătat că cheltuielile evidențiate prin decizia de imputare și prin
centralizatorul cheltuielilor de școlarizare nu sunt însoțite de documente
justificative din care să rezulte modalitatea de calcul a acestor sume, iar
cheltuielile cu echipamentul și cazarmamentul pe care l-a primit ca student, nu
îi pot fi imputate, deoarece acest echipament era predat la finalul fiecărui an
de studiu, pe bază de fișe de magazie.
La termenul de
judecată din 12 august 2010, instanța a dispus introducerea în cauză în
calitate de pârâtă a Academiei Tehnice Militare, iar la termenul de judecată
din 12 ianuarie 2011, reclamantul a învederat instanței că renunță la judecata
cererii de suspendare a Deciziei 1 din 11 ianuarie 2010, manifestare de voință
de care instanța a luat act prin încheierea de ședință pronunțată la termenul
respectiv.
Pârâtul Ministerul
Apărării Naționale, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității
procesuale pasive, arătând că nu este emitentul actelor contestate.
Prin întâmpinare,
pârâtul Serviciul de Telecomunicații Speciale a solicitat respingerea acțiunii
ca neîntemeiată, arătând că drepturile financiare primite conform legislației
în vigoare erau date corespunzător calității de ofițer student conform art. 39
alin. (2) din Legea nr. 138/1999, cu modificările și completările ulterioare,
precum și Anexei nr. 2 la respectivul act normativ.
Prin Sentința nr.
6633 din 9 noiembrie 2011, Curtea de Apel București a admis excepția lipsei calității
procesuale pasive atât pentru MAN cât și pentru pârâta Academia Tehnică
Militară și a respins acțiunea față de aceste pârâte ca fiind introdusă
împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Totodată, Curtea de
apel a respins acțiunea formulată de reclamantul T.A.S., în contradictoriu cu
pârâții Ministerul Apărării Naționale - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor,
Serviciul de Telecomunicații Speciale - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor
și Academia Tehnică Militară - UM X București, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a reținut în esență, că deși școlarizarea
reclamantului a fost efectuată în cadrul Academiei Tehnice Militare, unitate de
învățământ din cadrul Ministerului Apărării Naționale, cheltuielile de
școlarizare au fost suportate de către Serviciul de Telecomunicații Speciale,
în urma angajamentului semnat de reclamant cu instituția în care urma să-și
desfășoare activitatea, iar Decizia de imputare nr. 94890 din 4 august 2009 și
Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2010 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor au
fost emise de structuri din cadrul Serviciului de Telecomunicații Speciale,
astfel că pârâtul Ministerul Apărării Naționale nu are calitate procesuală
pasivă în cauză.
De asemenea, instanța
de fond a constatat că este fondată excepția lipsei calității procesuale pasive
a pârâtei Academia Tehnică Militară, având în vedere că această pârâtă nu a
stabilit cuantumul cheltuielilor de școlarizare, ci numai a transmis
Serviciului de Telecomunicații Speciale înscrisurile pe baza cărora au fost
calculate cheltuielile de întreținere pe timpul școlarizării reclamantului în
Academia Tehnică Militară.
Pe fondul cauzei,
prima instanță a constatat că la data de 21 noiembrie 2001 între Serviciul de
Telecomunicații Speciale și reclamant s-a încheiat, în temeiul Decretului nr.
473/1971, contractul intitulat "Angajament", prin care reclamantul
s-a obligat să activeze, după absolvirea Academiei Tehnice Militare, ca ofițer
al Serviciului de Telecomunicații Speciale, timp de cel puțin 10 ani, astfel că
la emiterea actelor administrative contestate de reclamant au fost respectate
dispozițiile legale în materie, în cauză fiind aplicabile prevederile O.G. nr.
121/1998 privind răspunderea materială a militarilor.
S-a mai arătat în
considerentele sentinței atacate că din analiza prevederilor art. 34 din Legea
nr. 46/1996 și ale art. 6 din H.G. nr. 612/1992, rezultă că perioada anului I
de studii în Academia Tehnică Militară este doar asimilată stagiului militar și
nu constituie un stagiu militar propriu zis, studenții beneficiind în cursul
acestei perioade de pregătirea profesională specifică unei instituții de
învățământ superior.
Prima instanță a
apreciat ca fiind nefondate susținerile reclamantului privind cheltuielile de
școlarizare aferente anului V de studii, în condițiile în care studenții din
anul V de studii nu îndeplinesc atribuțiile specifice unei funcții de ofițer și
nu beneficiază de drepturile depline cuvenite unui ofițer.
Cu privire la sumele
imputate reclamantului, judecătorul fondului a constatat că acestea au
reprezentat cotele medii de cheltuieli transmise de Academia Tehnică Militară
aferente echipării, hrănirii, cazării, materialelor de intendență și
școlarizării, calculate în funcție de prețurile la care s-au aprovizionat
articolele de echipament, de prețurile și tarifele practicate de furnizorii de
materiale, utilități și mobilier, de valorile aprobate prin norme tehnice în
vigoare privind stabilirea drepturilor de consum pentru combustibil, energie
electrică și termică, apă, canal, salubritate precum și normele de echipament,
cazarmament, rechizite, materiale de igienă și întreținere prevăzute în
regulamente și dispoziții.
Având în vedere că
aceste cheltuieli s-au făcut în procesul normal de desfășurare a activității în
cadrul Academiei Tehnice Militare în beneficiul tuturor absolvenților, inclusiv
al reclamantului, iar cuantumul acestor cheltuieli a fost stabilit în
conformitate cu normele de cazare, cazarmament, echipament, hrănire și
intendență aflate în vigoare pe parcursul școlarizării, instanța de fond a
constatat că sunt îndeplinite condițiile privind fapta ilicită, paguba și
raportul de cauzalitate pentru atragerea răspunderii materiale pentru
prejudiciul care s-a produs.
Împotriva sentinței
pronunțată de Curtea de Apel București, a declarat recurs T.A.S., criticând
sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Printr-o primă
critică, recurentul a susținut că instanța de fond a admis excepția lipsei
calității procesuale pasive a Ministerului Apărării Naționale făcând o aplicare
greșită a prevederilor Legii nr. 80/1995, întrucât recurentul-reclamant a fost
angajat al acestui minister în cadrul Serviciului de Telecomunicații Speciale -
unitate aflată în subordinea MAN, iar cheltuielile imputate au fost efectuate
de acest minister astfel că în speță este justificată calitatea procesuală
pasivă a acestuia.
În același sens,
recurentul a criticat și soluția de respingere a excepției lipsei calității
procesuale pasive a Academiei Tehnice Militare susținând că Serviciul de
Telecomunicații Speciale a calculat și imputat paguba produsă în baza
documentației și a reglementărilor interne ale acestei instituții, care are
personalitate juridică și răspunde pentru datele furnizate în vederea emiterii
deciziei de imputare contestate.
În ceea ce privește
fondul cauzei, recurentul a criticat soluția instanței de fond susținând în
esență că aceasta a efectuat o interpretare și aplicare greșită a legii în
sensul că a apreciat că reclamantului nu îi sunt aplicabile dispozițiile art.
16 din Legea nr. 46/1996, respectiv art. 6 din H.G. nr. 612/1992 - în sensul că
perioada anului I de studii în Academia Tehnică Militară este asimilată
stagiului militar, astfel că în calculul cheltuielilor de școlarizare nu
trebuiau incluse cheltuielile primului an de studii.
Totodată, susține
recurentul-reclamant că în ceea ce privește modul de calcul al cheltuielilor de
școlarizare, instanța a soluționat cauza cu aplicarea greșită a prevederilor
O.G. nr. 121/1998 și a Ordinului General al MAN nr. 45/1991, în sensul că în
mod greșit s-a reținut că acesta datorează și cheltuielile aferente anului V de
studiu deși acesta în perioada 18 august 2005 - 18 august 2006 a avut calitatea
de ofițer, deci cadru militar în activitate, fapt pentru care se impunea exonerarea
de la plata cheltuielilor de școlarizare aferente acestei perioade.
În ceea ce privește
sumele imputate prin decizia de imputare, recurentul a susținut că în mod
greșit s-a reținut că acestea sunt datorate deși acestea nu au fost însoțite de
documente justificative iar raportul de expertiză efectuat în cauză nu
precizează nici o modalitate de calcul avută în vedere la stabilirea
cheltuielilor finale de întreținere efectuate pe timpul școlarizării
reclamantului.
În drept
recurentul-reclamant a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimații Serviciul
de Telecomunicații Speciale și Academia Tehnică Militară au formulat
întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului formulat în cauză și
menținerea ca legală și temeinică a soluției instanței de fond.
Examinând sentința
atacată și actele dosarului, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor
legale incidente în cauză, cât și în temeiul art. 304
1
C. proc.
civ., Înalta Curte reține că nu subzistă în cauză nici un motiv de natură a
atrage fie casarea, fie modificarea hotărârii primei instanțe în considerarea
celor în continuare înfățișate.
Primul motiv de
recurs vizând modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității
procesuale pasive a intimaților-pârâți respectiv Ministerul Apărării Naționale
și Academia Tehnică Militară, nu este întemeiat, instanța de fond apreciind în
mod corect și cu respectarea prevederilor legale că pârâții în cauză nu au
calitate procesuală pasivă în raport cu decizia de imputare contestată, în sensul
că actul administrativ atacat nu a fost emis de către acești pârâți, iar
cuantumul cheltuielilor de școlarizare nu a fost stabilit de către Academia
Tehnică Militară.
Nici celelalte
critici formulate de recurent nu sunt fondate și de natură a atrage modificarea
sentinței atacate întrucât instanța de fond a identificat corect problema de
drept ce se impunea a fi clarificată în cauză respectiv natura cheltuielilor
efectuate în anul I de studii în Academia Tehnică Militară, ca fiind cheltuieli
de școlarizare și nu de întreținere a unui militar în termen, interpretând și
aplicând în mod corect dispozițiile art. 6 din H.G. nr. 612/1992 privind
organizarea și funcționarea Academiei Militare Tehnice.
În fapt, prin aceste
dispoziții legale se instituie un beneficiu în favoarea candidaților admiși în
această instituție de învățământ superior, cărora nu li se condiționează
înscrierea în vederea admiterii de îndeplinirea stagiului militar, acest
beneficiu neputând însă influența natura cheltuielilor efectuate în perioada
anului I de studiu, care sunt cheltuieli de școlarizare și nu de întreținere a
unui militar în termen.
Nu pot fi reținute
nici criticile formulate de recurent cu privire la includerea nejustificată a
cheltuielilor de școlarizare aferente anului V de studii, în calculul sumei
imputate, întrucât astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond, la
sfârșitul anului IV, studenții din instituțiile militare de învățământ sunt
avansați la gradul de sublocotenent, fără a ocupa o funcție militară fiind înmatriculați
în continuare ca studenți ai instituției de învățământ.
În ceea ce privește
criticile formulate de recurent cu privire la modul de calcul al cheltuielilor
de școlarizare, instanța de control judiciar le apreciază ca fiind nefondate,
instanța de fond reținând în raport de materialul probator administrat în cauză
că decizia de imputare contestată a fost emisă cu respectare O.G. nr. 121/1998
privind răspunderea materială a militarilor și Ordinul General al Ministrului
nr. 45/1991 prin care au fost aprobate "Normele tehnice privind stabilirea
și recuperarea cheltuielilor de întreținere suportate de Ministerul Apărării
Naționale, pe timpul școlarizării, de la persoanele care nu își respectă
angajamentele încheiate".
Nu pot fi reținute
nici susținerile recurentului-reclamant potrivit cărora instanța de fond ar fi
încălcat dreptul la un proces echitabil garantat prin art. 24 din Convenția
Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale
(CEDO), în ceea ce privește administrarea probei cu expertiza contabilă,
instanța de control judiciar constatând că în soluționarea cauzei au fost
respectate toate normele procedurale de către instanța de fond iar
recurentului-reclamant i-a fost asigurat dreptul la apărare prin administrarea
tuturor probelor solicitate.
Ca atare, Înalta
Curte apreciază că în mod corect prima instanță a reținut că decizia de
imputare a sumei reprezentând cheltuieli de școlarizare a fost emisă cu
respectarea reglementărilor incidente, fiind deci neîntemeiată solicitarea de
anulare a acesteia.
Față de cele arătate,
Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20
din Legea nr. 554/2004 republicată, va respinge recursul declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de T.A.S. împotriva Sentinței civile nr. 6633 din 9 noiembrie 2011 a
Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 8 ianuarie 2013.
Procesat de GGC - CL