ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 751/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, reclamantul O.A., în contradictoriu cu pârâta A.N.P.R., a

solicitat obligarea pârâtei atât la acordarea despăgubirilor pentru imobilul

demolat sau acordarea unei locuințe cu două camere din fondul A.N.L., cât și la

plata daunelor în sumă de 900.000 lei pentru prejudiciul moral suferit ca

urmare a acțiunilor abuzive ale statului comunist, reprezentate de demolarea

imobilului ce a aparținut familiei sale, fapt ce a condus și la moartea tatălui

său.

În motivarea acțiunii

sale, reclamantul arată că deși este titularul dosarului nr. 11967/CC, depus la

A.N.P.R., constituit ca urmare a dispoziției nr. 668 din 09 februarie 2006 a P.O.M.,

județ Giurgiu, prin care s-a propus acordarea măsurilor reparatorii pentru

imobilul clădire în suprafață de 146 m.p., cererea de despăgubire nu s-a

finalizat nici până în prezent.

2.Hotărârea Curții de

apel

Prin sentința nr. 7678

din 16 decembrie 2011, Curtea de Apel București a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei și a respins acțiunea formulată de

reclamantul O.A., în contradictoriu cu pârâta A.N.P.R., ca fiind formulată

împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut în esență, că potrivit articolului 16 din

Titlul VII al Legii nr. 247/2005, dispozițiile prin care se propune acordarea

măsurilor reparatorii în echivalent se predau pe bază de proces-verbal de

predare-primire Secretariatului C.C.S.D..

S-a mai arătat în

considerentele sentinței atacate că A.N.P.R. nu are competențe în ceea ce

privește procedura de soluționare a dosarelor cuprinzând propunerea de acordare

a măsurilor reparatorii, această competență revenind exclusiv C.C.S.D.,

autoritate înființată potrivit prevederilor art. 13 din Titlul VII al Legii nr.

247/2005.

Prin urmare,

judecătorul fondului a apreciat că persoana nemulțumită de întârzierea

procedurii administrative de emitere a deciziei reprezentând titlul de

despăgubiri poate chema în judecată C.C.S.D. și nu A.N.P.R., ale cărei

atribuții devin actuale numai după emiterea deciziei reprezentând titlul de

despăgubire.

în cauză

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel București, a declarat recurs reclamantul O.A., criticând

sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de prevederile art. 304 și art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis ca

atare, pentru următoarele considerente:

După cum se constată,

reclamantul O.A. a solicitat inițial acordarea măsurilor reparatorii pentru

imobilul ce formează obiectul dispoziției nr. 668 din 09 februarie 2006 a P.O.M..

În considerentele

sentinței atacate, instanța de fond deși reține că acordarea măsurilor

reparatorii este de competența exclusivă a C.C.S.D., totuși constată că se

impune respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive a

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, fără a manifesta rolul

activ în stabilirea cadrului procesual pasiv raportat la obiectul cererii de

chemare în judecată.

Potrivit

dispozițiilor art. 129 pct. 5 Cod procedura civilă – „judecătorii au

îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice

greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și

prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice

și legale. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția

părților, necesitatea administrării altor probe pe care le poate ordona chiar

dacă părțile se împotrivesc”.

Prin urmare, Înalta

Curte constată că instanța de fond, în mod greșit, a respins acțiunea pentru

lipsa calității procesuale pasive a pârâtei, fără a dispune completarea

cadrului procesual pasiv, ceea ce a determinat nesoluționarea fondului cauzei.

Chiar dacă

recurentul-reclamant a formulat cererea de chemare în judecată în

contradictoriu cu pârâta A.N.P.R., instanța de fond trebuia, ca în temeiul art.

129 alin. (2)-(5) C. proc. civ., să stabilească obiectul cauzei și în raport de

obiectul cauzei și cadrul procesual pasiv, cu atât mai mult cu cât din

coroborarea actelor de a dosar, rezultă că la toate petițiile formulate de

reclamant a răspuns A.N.P.R., fiind evidentă astfel convingerea reclamantului

că aceasta este autoritatea care trebuie să-i soluționeze cererea.

În speța de față,

Înalta Curte apreciază că se impunea ca, în baza art. 129 alin. (5) C. proc.

civ. și art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, prima instanță, din oficiu,

să dispună completarea cadrului procesual pasiv, prin introducerea în cauză a C.C.S.D.,

autoritatea competentă în ceea ce privește procedura de soluționare a dosarelor

cuprinzând propunerea de acordare a măsurilor reparatorii.

Așadar, în fața

primei instanțe nu s-a stabilit în mod corect cadrul procesual pasiv în raport

de obiectul acțiunii promovate de recurentul-reclamant conturat prin prisma

motivele de fapt și de drept invocate de acesta în cererea de chemare în

judecată cu care a investit instanța de fond, ceea ce a determinat pronunțarea

unei hotărâri netemeinice.

Cu ocazia rejudecării

cauzei, instanța de fond urmează a reanaliza și fondul cererii reclamantului, în

contextul stabilirii motivate, cu prioritate a cadrului procesual pasiv în

raport de obiectul acțiunii cu care a fost investită.

Temeiul legal al

soluției adoptate.

Pentru considerentele

expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și art. 20

alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa

hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite

recursul formulat de O.A. împotriva sentinței nr. 7678 din 16 decembrie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 februarie 2013.