ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 751/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul O.A., în contradictoriu cu pârâta A.N.P.R., a solicitat obligarea pârâtei atât la acordarea despăgubirilor pentru imobilul demolat sau acordarea unei locuințe cu două camere din fondul A.N.L., cât și la plata daunelor în sumă de 900.000 lei pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a acțiunilor abuzive ale statului comunist, reprezentate de demolarea imobilului ce a aparținut familiei sale, fapt ce a condus și la moartea tatălui său.

În motivarea acțiunii sale, reclamantul arată că deși este titularul dosarului nr. 11967/CC, depus la A.N.P.R., constituit ca urmare a dispoziției nr. 668 din 09 februarie 2006 a P.O.M., județ Giurgiu, prin care s-a propus acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul clădire în suprafață de 146 m.p., cererea de despăgubire nu s-a finalizat nici până în prezent. 2.Hotărârea Curții de apel Prin sentința nr. 7678 din 16 decembrie 2011, Curtea de Apel București a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și a respins acțiunea formulată de reclamantul O.A., în contradictoriu cu pârâta A.N.P.R., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență, că potrivit articolului 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, dispozițiile prin care se propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului C.C.S.D..

S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că A.N.P.R. nu are competențe în ceea ce privește procedura de soluționare a dosarelor cuprinzând propunerea de acordare a măsurilor reparatorii, această competență revenind exclusiv C.C.S.D., autoritate înființată potrivit prevederilor art. 13 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Prin urmare, judecătorul fondului a apreciat că persoana nemulțumită de întârzierea procedurii administrative de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubiri poate chema în judecată C.C.S.D. și nu A.N.P.R., ale cărei atribuții devin actuale numai după emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. 2. Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București, a declarat recurs reclamantul O.A., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis ca atare, pentru următoarele considerente: După cum se constată, reclamantul O.A. a solicitat inițial acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul ce formează obiectul dispoziției nr. 668 din 09 februarie 2006 a P.O.M.. În considerentele sentinței atacate, instanța de fond deși reține că acordarea măsurilor reparatorii este de competența exclusivă a C.C.S.D., totuși constată că se impune respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, fără a manifesta rolul activ în stabilirea cadrului procesual pasiv raportat la obiectul cererii de chemare în judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 129 pct. 5 Cod procedura civilă – „judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților, necesitatea administrării altor probe pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc”. Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond, în mod greșit, a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtei, fără a dispune completarea cadrului procesual pasiv, ceea ce a determinat nesoluționarea fondului cauzei.

Chiar dacă recurentul-reclamant a formulat cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâta A.N.P.R., instanța de fond trebuia, ca în temeiul art. 129 alin. (2)-(5) C. proc. civ., să stabilească obiectul cauzei și în raport de obiectul cauzei și cadrul procesual pasiv, cu atât mai mult cu cât din coroborarea actelor de a dosar, rezultă că la toate petițiile formulate de reclamant a răspuns A.N.P.R., fiind evidentă astfel convingerea reclamantului că aceasta este autoritatea care trebuie să-i soluționeze cererea. În speța de față, Înalta Curte apreciază că se impunea ca, în baza art. 129 alin. (5) C. proc. civ. și art. 16 1 din Legea nr. 554/2004, prima instanță, din oficiu, să dispună completarea cadrului procesual pasiv, prin introducerea în cauză a C.C.S.D., autoritatea competentă în ceea ce privește procedura de soluționare a dosarelor cuprinzând propunerea de acordare a măsurilor reparatorii.

Așadar, în fața primei instanțe nu s-a stabilit în mod corect cadrul procesual pasiv în raport de obiectul acțiunii promovate de recurentul-reclamant conturat prin prisma motivele de fapt și de drept invocate de acesta în cererea de chemare în judecată cu care a investit instanța de fond, ceea ce a determinat pronunțarea unei hotărâri netemeinice. Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de fond urmează a reanaliza și fondul cererii reclamantului, în contextul stabilirii motivate, cu prioritate a cadrului procesual pasiv în raport de obiectul acțiunii cu care a fost investită. Temeiul legal al soluției adoptate. Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (2) C. proc.

civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E : Admite recursul formulat de O.A. împotriva sentinței nr. 7678 din 16 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2013.