ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3158/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3158/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, a fost înregistrată sub nr. 9133/1/2011, la data de 14 noiembrie 2011,

cererea de recurs formulată de recurenta B.F. împotriva hotărârii Plenului C.S.M.

nr. 796 din 14 noiembrie 2011, precum și a Hotărârii nr. 820 din 1 noiembrie

2011 a Secției pentru Judecători a C.S.M., în contradictoriu cu intimatul C.S.M.,

în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M.,

republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin

cererea depusă la data de 31 ianuarie 2012, recurenta a solicitat instanței să constate

nelegalitatea hotărârilor mai sus indicate, precum și a listei finale ce a fost

întocmită și publicată de Comisia de organizare a concursului pentru numirea

judecătorilor în funcții de conducere la data de 02 noiembrie 2011.

În

motivarea căii de atac, recurenta a formulat critici de nelegalitate cu privire

la actele deduse judecății care vor fi prezentate în continuare.

1)

Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 796 din 14 noiembrie 2011 a fost dată cu

nerespectarea prevederilor art. 12 din Regulamentul de organizare și

desfășurare a concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere

a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin hotărârea Plenului C.S.M. nr. 320/2006,

cu modificările și completările ulterioare.

În

dezvoltarea acestei critici, recurenta a arătat faptul că Președintele C.S.M. nu

avea competența să formuleze contestație împotriva listei afișate, la data de

20 octombrie 2011, în afara termenului de 24 ore reglementat de textul normativ

anterior individualizat.

2)

Emitentul hotărârii contestate în cauză a încălcat dispozițiile art. 48 alin. (2)

din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și pe cele ale art.

6 alin. (1) din Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului sau

examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor și

procurorilor.

3)

Plenul C.S.M. s-a pronunțat pe o condiție care nu intră în competența Comisiei

de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcții de

conducere a judecătorilor, așa cum este reglementată de art. 11 alin. (1) din

Regulament.

În

opinia recurentei, condiția prevăzută de art. 48 alin. (10) din Legea nr. 303/2004,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, este o condiție de

numire în funcție și este reglementată distinct de condiția de participare la

concurs.

Această

distincție realizată de legiuitor rezultă din succesiunea textelor de lege care

reglementează cele două categorii de condiții, precum și din cronologia

desfășurării concursului: numirea este etapa finală, ulterioară probelor de

concurs și validării de către Plen a rezultatelor acestuia.

Un

argument suplimentar adus de recurentă în sprijinul acestei interpretări

juridice este acela conferit de dispozițiile art. 48 alin. (12) din Legea nr. 303/2004,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, și de cele ale art. 46

alin. (1) din Regulament.

Ca

atare, concluzia exprimată de recurentă în cadrul acestei critici de

nelegalitate este aceea că Secția pentru judecători a C.S.M. și-a depășit

competențele la momentul la care a analizat condițiile prevăzute de art. 48 alin.

(10) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, fapt care a condus la încălcarea dispozițiilor art. 48 alin. (12)

din aceeași lege.

În

afara criticilor de nelegalitate anterior prezentate, recurenta a mai susținut

și faptul că Plenul C.S.M. a respins contestația pe care a formulat-o la data

de 02 noiembrie 2011 împotriva Hotărârii nr. 820 din 01 noiembrie 2011 a

Secției pentru judecători a C.S.M. abia la data de 14 noiembrie 2011, cu

încălcarea prevederilor art. 12 alin. (3) din Regulament, care obligă Plenul să

soluționeze contestația în termen de 3 zile de la primirea acesteia.

Totodată,

Comisia de organizare a întocmit și publicat lista finală la aceeași dată de 02

noiembrie 2011, fapt care a determinat eludarea prevederilor art. 12 alin. (4)

din Regulament care precizează că această listă se întocmește și se publică

după pronunțarea hotărârii Plenului. În plus, recurenta a apreciat că, prin

luarea acestei măsuri, i-a fost încălcat dreptul la apărare în procedura administrativă.

În

întâmpinarea formulată în cauză, intimatul C.S.M. a invocat excepția lipsei de

interes a recurentei în promovarea prezentei căi de atac, pentru motivele care

vor fi arătate în continuare.

Ca

urmare a efectului suspensiv al recursului declarat împotriva hotărârii

Plenului C.S.M. nr. 796 din 14 noiembrie 2011, partea a participat la concursul

organizat, în perioada 23 septembrie 2011 – 14 decembrie 2011, și a optat

pentru funcția de președinte al Tribunalului Mehedinți. Pentru această instanță

au candidat 3 judecători, iar recurenta a obținut media finală 7,51,

clasându-se pe locul 2.

Prin

hotărârea Plenului C.S.M. nr. 980 din 14 decembrie 2011, au fost validate

rezultatele concursului aflat în discuție, iar în funcția de președinte al

Tribunalului Mehedinți a fost numit, începând cu data de 01 ianuarie 2012,

candidatul clasat pe primul loc.

În

aceste condiții, recurenta nu mai are interes în susținerea recursului, dat

fiind faptul că, prin validarea concursului, postul pentru care a concurat a

fost deja ocupat, iar aceasta nu a atacat hotărârea de validare.

În

altă ordine de idei, intimatul C.S.M. a solicitat respingerea recursului, ca nefundat,

pentru următoarele argumente:

1)

Prin hotărârea Secției pentru judecători a C.S.M. nr. 820 din 01 noiembrie 2011

a fost revocată hotărârea nr. 3 din 20 octombrie 2011 a Comisiei de organizare

a concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere, în ceea ce

privește candidatura recurentei pentru funcția de președinte al Tribunalului

Mehedinți, constatând că partea nu îndeplinește condițiile pentru a participa

la acest concurs.

În

concret, Secția pentru judecători a C.S.M. a reținut faptul că recurenta a

desfășurat activitate de colaborare cu serviciile de informații înainte de anul

1990.

În

opinia intimatului, din interpretarea dispozițiilor art. 48 alin. (10) din

Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

rezultă faptul că interdicția instituită de această normă se referă și la

judecătorii care au fost colaboratori ai serviciilor de informații înainte de

anul 1990.

2)

În raport de dispozițiile art. 36 alin. (1) lit. d) și art. 48 alin. (1) din

Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

prin secțiile sale, C.S.M. este organul ierarhic superior în ceea ce privește

soluțiile Comisiei de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în

funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor.

În

temeiul prevederilor legale care conferă C.S.M. atributul organizării

concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere, Secția

pentru judecători are competența de a interveni în organizarea și desfășurarea

concursului ori de câte ori apreciază că nu este îndeplinită o condiție impusă

de lege.

Cu

alte cuvinte, Secția pentru judecători a C.S.M. avea competența de a se

pronunța asupra revocării deciziei Comisiei de organizare a concursului sau

examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor la curți de

apel, tribunale și judecătorii, organizat în perioada 23 septembrie – 14

decembrie 2011, prin care s-a admis candidatura recurentei pentru ocuparea

funcției de președinte al Tribunalului Mehedinți, având în vedere faptul că

partea nu îndeplinește condițiile impuse de art. 48 alin. (10) din Legea nr. 303/2004,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, și pe cele ale art. 6 alin.

(2) din Regulament.

La

termenul de judecată din data de 16 martie 2012, Înalta Curte a încuviințat

intimatului C.S.M. administrarea probei cu înscrisuri, în raport de prevederile

art. 305 C. proc. civ.

Au

fost depuse la dosar de către intimat actele administrative contestate în

cauză, precum și documentația care a stat la baza emiterii acestora, în baza art.

13 din Legea nr. 554/2004 modificată.

Au

fost atașate: dosarul nr. 1273/36/2008 al Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal,

dosarul nr. 8265/2/2006 al Curții de Apel București, secția de contencios administrativ

și fiscal, dosarul nr. 9838/2/2006 al aceleiași instanțe, dosarul nr. 9838/2/2006

al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

precum și dosarul nr. 964/36/2008 al Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal.

Analizând

hotărârile atacate în cauză de către recurentă în raport cu criticile formulate

de către aceasta, cu apărările prezentate de către autoritatea intimată, cu

dispozițiile legale aplicabile și cu materialul probator administrat, Înalta

Curte apreciază că se impune respingerea excepției lipsei de interes a

recurentei în promovarea prezentei căi de atac, precum și admiterea recursului

pentru considerentele care vor fi expuse în cele ce urmează.

Prezentul

recurs are ca obiect anularea hotărârii Plenului C.S.M. nr. 796 din 14

noiembrie 2011, a hotărârii Secției pentru judecători a C.S.M. nr. 820 din 01

noiembrie 2011, precum și a listei finale ce a fost întocmită și publicată de

Comisia de organizare a concursului pentru numirea judecătorilor în funcții de

conducere la data de 02 noiembrie 2011.

Situația

factuală existentă în speța de față este următoarea:

Prin

hotărârea nr. 3 din 20 octombrie 2011, Comisia de organizare a concursului sau

examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor din perioada

23 septembrie – 14 decembrie 2011, constituită în baza hotărârii Plenului C.S.M.

nr. 711 din 11 octombrie 2011, a constatat că un număr de 75 de candidați,

nominalizați în anexa la aceasta (printre care și recurenta B.F.), îndeplinesc

condițiile de participare la concursul sau examenul pentru numirea în funcții

de conducere, prevăzute de art. 48 alin. (2) și art. 50 din Legea nr. 303/2004

privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și

completările ulterioare.

Prin

hotărârea nr. 820 din 01 noiembrie 2011, secția pentru judecători a C.S.M. a

revocat hotărârea nr. 3 din 20 octombrie 2011 a Comisiei de organizare a

concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a

judecătorilor din perioada 23 septembrie – 14 decembrie 2011, în ceea ce

privește candidatura recurentei B.F. pentru funcția de președinte al

Tribunalului Mehedinți.

Prin

hotărârea nr. 796 din 14 noiembrie 2011, Plenul C.S.M. a respins contestația

formulată de recurenta B.F. împotriva hotărârii nr. 820 din 01 noiembrie 2011 a

Secției pentru judecători.

În

considerentele hotărârii, emitentul a precizat faptul că, în raport de

prevederile Legii nr. 317/2004, C.S.M. este organul ierarhic superior în ceea

ce privește soluțiile Comisiei de organizare a concursului sau examenului

pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor sau procurorilor. Secția

pentru judecători a C.S.M. are competența de a interveni în organizarea și

desfășurarea concursului ori de câte ori apreciază că nu este îndeplinită o

condiție prevăzută de lege. Ca atare, Secția pentru judecători a C.S.M. avea

abilitarea legală de a se pronunța asupra revocării actului administrativ

anterior arătat, în condițiile în care d-na judecător B.F. nu îndeplinește

cerințele impuse de art. 48 alin. (10) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu

modificările și completările ulterioare și pe cele ale art. 6 alin. (2) din

Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului sau examenului pentru

numirea în funcții de conducere a judecătorilor sau procurorilor, aprobat prin

hotărârea Plenului C.S.M. nr. 320/2006, cu modificările și completările

ulterioare.

Ca

urmare a efectului suspensiv al recursului declarat de parte împotriva hotărârii

Plenului C.S.M. nr. 796 din 14 noiembrie 2011, recurenta a participat la

concursul aflat în discuție, a optat pentru funcția de președinte al

Tribunalului Mehedinți, însă s-a clasat pe locul doi, cu media finală 7,51.

Prin

hotărârea nr. 980 din 14 decembrie 2011, Plenul C.S.M. a validat rezultatele

acestui concurs, iar în funcția avută în vedere de către recurentă a fost

numit, începând cu data de 01 ianuarie 2012, candidatul clasat pe primul loc,

cu media finală 9,53.

Recurenta

nu a contestat hotărârea de validare anterior arătată la instanța de contencios

administrativ, motiv pentru care intimatul C.S.M. a considerat că aceasta nu

justifică interes în promovarea prezentei căi de atac.

1)

În analizarea excepției lipsei de interes a recurentei în promovarea prezentei

căi de atac, Înalta Curte va porni de la câteva considerente de ordin teoretic.

Potrivit

teoriei generale a dreptului, interesul este o condiție generală ce trebuie să

fie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, iar acțiunea în contencios

administrativ nu derogă de la această regulă generală, în raport de prevederile

art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată.

În

dreptul procesual civil, interesul de a promova o acțiune este definit ca fiind

folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv

oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia, iar

interesul trebuie să fie legitim, juridic, născut și actual, personal și

direct.

Nu

trebuie uitate dispozițiile speciale ale Legii contenciosului administrativ

care definesc noțiunile de drept vătămat [(art. 2 alin. (1) lit. o)], interes

legitim privat [(art. 2 alin. (1) lit. p)] și interes legitim public [(art. 2 alin.

(1) lit. r)].

Astfel,

dreptul vătămat reprezintă, în accepțiunea legii, orice drept prevăzut de

Constituție, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere

printr-un act administrativ.

Interesul

legitim privat reprezintă posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în

considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat.

Interesul

legitim public constituie interesul care vizează ordinea de drept și democrația

constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor

fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței

autorităților publice.

Textele

normative care prezintă relevanță juridică pentru problema analizată sunt

următoarele:

Art.

48 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor,

republicată, modificată și completată:

„(1)

Numirea în funcțiile de președinte și vicepreședinte la judecătorii, tribunale,

tribunale specializate și curți de apel se face numai prin concurs sau examen

organizat, ori de câte ori este necesar, de C.S.M., prin I.N.M.

(2)

Pot participa la concurs sau examen judecătorii care au calificativul „foarte

bine” la ultima evaluare, nu au fost sancționați disciplinar în ultimii 3 ani

și îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute de lege.

(3)

Judecătorii își depun candidaturile însoțite de orice alte acte considerate

relevante, în termen de 20 de zile de la publicarea datei concursului sau

examenului, la I.N.M.

(4)

Concursul sau examenul constă în prezentarea unui proiect referitor la

exercitarea atribuțiilor specifice funcției de conducere și în probe scrise

privind managementul, comunicarea, resursele umane, capacitatea candidatului de

a lua decizii și de a-și asuma răspunderea, rezistența la stres și un test

psihologic.

(5)

Comisia de examinare este numită de C.S.M., la propunerea I.N.M., și este

formată din 2 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție, 2

judecători de la curțile de apel și 3 specialiști în management și organizare

instituțională. La constituirea comisiilor vor fi avuți în vedere, în

principal, judecătorii care au urmat cursuri de management.

(6)

Data, locul, precum și Regulamentul de organizare a concursului sau examenului

elaborat de I.N.M. se aprobă de C.S.M. și se afișează pe pagina de Internet a I.N.M.,

Ministerului Justiției, C.S.M. și la sediile instanțelor judecătorești, cu cel

puțin 30 de zile înainte de data desfășurării acestuia.

(7)

C.S.M. validează rezultatul concursului sau examenului și numește judecătorii

în funcțiile de conducere în termen de 15 zile de la data afișării rezultatelor

finale. Dispozițiile art. 30 alin. (6) se aplică în mod corespunzător.

(8)

Numirea judecătorilor care au obținut rezultatul cel mai bun la concurs sau,

după caz, au fost declarați admiși la examen în funcțiile pentru care au

candidat se face pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii, o

singură dată, în condițiile prevăzute la alin. (1).

(9)

Numirea judecătorilor în celelalte funcții de conducere se face pe o perioadă

de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată, de C.S.M., la

propunerea președintelui instanței.

(10)

Nu pot fi numiți în funcții de conducere judecătorii care au făcut parte din

serviciile de informații înainte de 1990 sau au colaborat cu acestea ori

judecătorii care au un interes personal, ce influențează sau ar putea influența

îndeplinirea cu obiectivitate și imparțialitate a atribuțiilor prevăzute de

lege.

(11)

Judecătorii care participă la concurs sau examen, precum și cei propuși pentru

o funcție de conducere sunt obligați să dea o declarație pe proprie răspundere

din care să rezulte că nu au făcut parte din serviciile de informații înainte

de 1990 și nici nu au colaborat cu acestea, precum și o declarație de interese

care se actualizează anual sau în termen de 15 zile de la apariția unei

schimbări sau de la data la care judecătorul a luat cunoștință despre aceasta.

(12)

Înainte de numirea în funcțiile de conducere, C.N.S.A.S. verifică și comunică,

în termen de 15 zile de la solicitarea C.S.M., dacă judecătorul a făcut parte

din serviciile de informații înainte de 1990 sau a colaborat cu acestea.

(13)

Evidența posturilor vacante de conducere de la instanțele judecătorești este

publică și disponibilă permanent pe paginile de Internet ale C.S.M., I.N.M. și

Ministerului Justiției, precum și prin afișare la sediile instanțelor

judecătorești.

(14)

Numirea în funcții de conducere potrivit prezentului articol se face în termen

de cel mult 6 luni de la data la care acestea devin vacante.

Art.

50 alin. (1) lit. b) din aceeași lege, care statuează faptul că, pentru numirea

în funcția de președinte sau vicepreședinte de tribunal sau tribunal

specializat, precum și președinte de secție la tribunal, prim-procuror al

parchetului de pe lângă tribunal sau al parchetului de pe lângă tribunalul

pentru minori și familie, adjunct al acestuia și procuror șef secție al

parchetului de pe lângă tribunal sau al parchetului de pe lângă tribunalul

pentru minori și familie, trebuie o vechime de 6 ani în funcția de judecător

sau procuror.

Înalta

Curte apreciază că recurenta justifică interes în declararea căii de atac de

față, iar acesta derivă din necesitatea de a se realiza delimitarea condițiilor

legale de participare la concursul sau examenul pentru numirea în funcții de

conducere a judecătorilor de condițiile de numire în aceste funcții.

Pentru

a ajunge la această concluzie, instanța a avut în vedere ambiguitatea normei

aflate în discuție, mai precis a dispozițiilor art. 48 din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, modificată și

completată, care a generat prezentul litigiu, urmare a realizării unor interpretări

juridice diferite de către părți ce au produs efecte juridice diferite.

2)

Înalta Curte consideră că recursul este fondat pentru argumentele ce vor fi

expuse în cele ce urmează.

După

cum s-a arătat anterior, prin hotărârea nr. 820 din 01 noiembrie 2011, Secția

pentru judecători a C.S.M. a revocat hotărârea nr. 3 din 20 octombrie 2011 a

Comisiei de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcții

de conducere a judecătorilor din perioada 23 septembrie – 14 decembrie 2011, în

ceea ce privește candidatura recurentei B.F. pentru funcția de președinte al

Tribunalului Mehedinți.

În

motivarea acestui act administrativ, emitentul a arătat faptul că recurenta nu

îndeplinește condițiile legale pentru participarea la concursul sau examenul anterior

arătat, nominalizate în art. 48 alin. (10) din Legea nr. 303/2004 privind

Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, urmare a faptului că a desfășurat activitate de

colaborare cu serviciile de informații înainte de anul 1990.

Prin

hotărârea nr. 796 din 14 noiembrie 2011, Plenul C.S.M. a menținut soluția

adoptată de Secția pentru judecători, ca urmare a respingerii contestației

formulate de recurentă.

Una

dintre criticile de nelegalitate formulate de recurentă cu privire la cele două

acte contestate în cauză se referă la faptul că Plenul C.S.M. s-a pronunțat pe

o condiție care nu intră în competența de analiză a Comisiei de organizare a

concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a

judecătorilor, așa cum este reglementată de art. 11 alin. (1) pct. 1 din

Regulament, aprobat prin Hotărârea Plenul C.S.M. nr. 320/2006.

Conform

acestui text, Comisia aflată în discuție centralizează cererile de înscriere la

concurs, întocmește listele de înscriere, verifică îndeplinirea de către

candidați a condițiilor legale de participare la concurs sau examen, întocmește

și afișează lista candidaților care îndeplinesc condițiile legale de

participare la concurs sau examen și afișează lista finală a candidaților.

La

modul concret, recurenta a arătat faptul că trebuie făcută distincția între

condițiile de participare la concursul sau examenul pentru numirea în funcții

de conducere a judecătorilor și condițiile de numire în astfel de funcții.

Înalta

Curte apreciază că această critică de nelegalitate invocată de recurentă este

fondată: art. 48 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul

judecătorilor și procurorilor, republicată, modificată și completată, alături

de art. 50 din aceeași lege, reglementează condițiile de participare la

concursul sau examenul pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor,

iar art. 48 alin. (10) din actul normativ aflat în discuție, stabilește

condițiile pentru numirea judecătorilor în funcțiile de conducere de la

instanțe.

Argumentele

juridice pentru realizarea unei astfel de distincții sunt cele ce vor fi

arătate în continuare.

a)

Ordinea cronologică a textelor legale supuse analizei de față.

b)

Conținutul hotărârii nr. 3 din 20 octombrie 2011 prin care Comisia de

organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere

a judecătorilor, din perioada 23 septembrie – 14 decembrie 2011, a constatat

faptul că un număr de 75 de candidați, nominalizați în anexa la aceasta

(printre care și recurenta B.F.), îndeplinesc condițiile de participare la

concursul sau examenul pentru numirea în funcții de conducere, prevăzute de art.

48 alin. (2) și art. 50 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor

și procurorilor, republicată, modificată și completată.

Este

de observat faptul că această Comisie a verificat doar formal îndeplinirea

cerințelor impuse de cele două texte legale, anterior individualizate. Cu alte

cuvinte, Comisia nu a procedat la o analiză a conținutului actelor în etapa

respectivă.

c)

Art. 48 alin. (10) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și

procurorilor, republicată, modificată și completată, se coroborează cu art. 48 alin.

(11) și (12) din același act normativ, iar împreună stabilesc o procedură

specială ce se derulează chiar înainte de numirea judecătorilor în funcții de

conducere. Mai precis, C.N.S.A.S. verifică și comunică, în termen de 15 zile de

la solicitarea C.S.M., pe baza documentației existente, dacă judecătorul a

făcut parte din serviciile de informații înainte de 1990 sau a colaborat cu

acestea.

Ca

atare, Înalta Curte apreciază că este corectă concluzia exprimată de recurentă

în cadrul acestei critici de nelegalitate, în sensul că Secția pentru

judecători a C.S.M. și-a depășit competențele atunci când a analizat condițiile

prevăzute de art. 48 alin. (10) din Legea nr. 303/2004, republicată, modificată

și completată, cu ocazia pronunțării asupra legalității hotărârii nr. 3 din 20

octombrie 2011, cu toate că emitentul acestui act administrativ, după cum s-a

arătat anterior, nu a cercetat îndeplinirea acestor condiții.

Prin

urmare, hotărârea nr. 820 din 01 noiembrie 2011 a fost emisă de Secția pentru

judecători a C.S.M. cu încălcarea principiului legalității, reglementat de art.

1 alin. (5) și art. 16 alin. (2) din Constituție.

Totodată,

trebuie subliniat faptul că, în speța de față, nici Înalta Curte nu este

investită să analizeze îndeplinirea de către recurentă a condițiilor de numire

în funcțiile de conducere ale instanțelor, cerute art. 48 alin. (10) din Legea nr.

303/2004, republicată, modificată și completată, cu atât mai mult cu cât aceste

condiții nu s-au analizat nici la ceilalți candidați înscriși la concursul sau examenul

pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor din perioada 23 septembrie

– 14 decembrie 2011.

Așadar,

din interpretarea prevederilor art. 48 alin. (10) – (12) din legea anterior

arătată, rezultă faptul că intimatul C.S.M. verifică îndeplinirea condițiilor

legale de numire a judecătorilor în funcțiile de conducere de la instanțe după

susținerea concursului sau examenului organizat în acest scop, după efectuarea

verificărilor de către C.N.S.A.S. și comunicarea rezultatelor către C.S.M.

În

opinia Înaltei Curți, examinarea și admiterea acestui motiv de nelegalitate al

celor două acte administrative contestate în cauză nu mai impune necesitatea

analizării celorlalte motive invocate de partea recurentă.

Pe

cale de consecință, având în vedere considerentele anterior expuse, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20

și 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/204, modificată, va admite

recursul, va anula hotărârea Plenului C.S.M. nr. 796 din 14 noiembrie 2011 și

hotărârea Secției pentru judecători a C.S.M. nr. 820 din 01 noiembrie 2011 și

va menține hotărârea nr. 3 din 20 octombrie 2011 emisă de Comisia de organizare

a concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a

judecătorilor din perioada 23 septembrie – 14 decembrie 2011, în baza art. 48 alin.

(2) și art. 50 din Legea nr. 303/2004, republicată, modificată și completată,

incluzând anexa, constatând prematuritatea examinării îndeplinirii condițiilor

impuse de art. 48 alin. (10) din același act normativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

lipsei de interes invocată de intimatul C.S.M.

Admite recursul

declarat de B.F. împotriva Hotărârii nr. 796 din 14 noiembrie 2011 a Plenului C.S.M.

Anulează Hotărârea

Plenului C.S.M. nr. 796 din 14 noiembrie 2011 și Hotărârea Secției pentru Judecători

a C.S.M. nr. 820 din 1 noiembrie 2011, constatând prematuritatea examinării

îndeplinirii condițiilor legale prevăzute de art. 48 alin. (10) din Legea nr. 303/2004,

republicată.

Menține hotărârea nr.

3 din 20 octombrie 2011 emisă de Comisia de organizare a concursului sau

examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor, din perioada

23 septembrie - 14 decembrie 2011, constituită în baza Hotărârii Plenului C.S.M.

nr. 711 din 11 octombrie 2011, în temeiul art. 48 alin. (2) și art. 50 din

Legea nr. 303/2004, republicată, incluzând Anexa.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 iunie 2012.