ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3158/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost înregistrată sub nr. 9133/1/2011, la data de 14 noiembrie 2011, cererea de recurs formulată de recurenta B.F. împotriva hotărârii Plenului C.S.M. nr. 796 din 14 noiembrie 2011, precum și a Hotărârii nr. 820 din 1 noiembrie 2011 a Secției pentru Judecători a C.S.M., în contradictoriu cu intimatul C.S.M., în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin cererea depusă la data de 31 ianuarie 2012, recurenta a solicitat instanței să constate nelegalitatea hotărârilor mai sus indicate, precum și a listei finale ce a fost întocmită și publicată de Comisia de organizare a concursului pentru numirea judecătorilor în funcții de conducere la data de 02 noiembrie 2011. În motivarea căii de atac, recurenta a formulat critici de nelegalitate cu privire la actele deduse judecății care vor fi prezentate în continuare. 1) Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 796 din 14 noiembrie 2011 a fost dată cu nerespectarea prevederilor art. 12 din Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin hotărârea Plenului C.S.M.

nr. 320/2006, cu modificările și completările ulterioare. În dezvoltarea acestei critici, recurenta a arătat faptul că Președintele C.S.M. nu avea competența să formuleze contestație împotriva listei afișate, la data de 20 octombrie 2011, în afara termenului de 24 ore reglementat de textul normativ anterior individualizat. 2) Emitentul hotărârii contestate în cauză a încălcat dispozițiile art. 48 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și pe cele ale art. 6 alin. (1) din Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor.

3) Plenul C.S.M. s-a pronunțat pe o condiție care nu intră în competența Comisiei de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor, așa cum este reglementată de art. 11 alin. (1) din Regulament. În opinia recurentei, condiția prevăzută de art. 48 alin. (10) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, este o condiție de numire în funcție și este reglementată distinct de condiția de participare la concurs. Această distincție realizată de legiuitor rezultă din succesiunea textelor de lege care reglementează cele două categorii de condiții, precum și din cronologia desfășurării concursului: numirea este etapa finală, ulterioară probelor de concurs și validării de către Plen a rezultatelor acestuia.

Un argument suplimentar adus de recurentă în sprijinul acestei interpretări juridice este acela conferit de dispozițiile art. 48 alin. (12) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și de cele ale art. 46 alin. (1) din Regulament. Ca atare, concluzia exprimată de recurentă în cadrul acestei critici de nelegalitate este aceea că Secția pentru judecători a C.S.M. și-a depășit competențele la momentul la care a analizat condițiile prevăzute de art. 48 alin. (10) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fapt care a condus la încălcarea dispozițiilor art. 48 alin. (12) din aceeași lege. În afara criticilor de nelegalitate anterior prezentate, recurenta a mai susținut și faptul că Plenul C.S.M.

a respins contestația pe care a formulat-o la data de 02 noiembrie 2011 împotriva Hotărârii nr. 820 din 01 noiembrie 2011 a Secției pentru judecători a C.S.M. abia la data de 14 noiembrie 2011, cu încălcarea prevederilor art. 12 alin. (3) din Regulament, care obligă Plenul să soluționeze contestația în termen de 3 zile de la primirea acesteia. Totodată, Comisia de organizare a întocmit și publicat lista finală la aceeași dată de 02 noiembrie 2011, fapt care a determinat eludarea prevederilor art. 12 alin. (4) din Regulament care precizează că această listă se întocmește și se publică după pronunțarea hotărârii Plenului. În plus, recurenta a apreciat că, prin luarea acestei măsuri, i-a fost încălcat dreptul la apărare în procedura administrativă.

În întâmpinarea formulată în cauză, intimatul C.S.M. a invocat excepția lipsei de interes a recurentei în promovarea prezentei căi de atac, pentru motivele care vor fi arătate în continuare. Ca urmare a efectului suspensiv al recursului declarat împotriva hotărârii Plenului C.S.M. nr. 796 din 14 noiembrie 2011, partea a participat la concursul organizat, în perioada 23 septembrie 2011 – 14 decembrie 2011, și a optat pentru funcția de președinte al Tribunalului Mehedinți. Pentru această instanță au candidat 3 judecători, iar recurenta a obținut media finală 7,51, clasându-se pe locul 2. Prin hotărârea Plenului C.S.M. nr. 980 din 14 decembrie 2011, au fost validate rezultatele concursului aflat în discuție, iar în funcția de președinte al Tribunalului Mehedinți a fost numit, începând cu data de 01 ianuarie 2012, candidatul clasat pe primul loc.

În aceste condiții, recurenta nu mai are interes în susținerea recursului, dat fiind faptul că, prin validarea concursului, postul pentru care a concurat a fost deja ocupat, iar aceasta nu a atacat hotărârea de validare. În altă ordine de idei, intimatul C.S.M. a solicitat respingerea recursului, ca nefundat, pentru următoarele argumente: 1) Prin hotărârea Secției pentru judecători a C.S.M. nr. 820 din 01 noiembrie 2011 a fost revocată hotărârea nr. 3 din 20 octombrie 2011 a Comisiei de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere, în ceea ce privește candidatura recurentei pentru funcția de președinte al Tribunalului Mehedinți, constatând că partea nu îndeplinește condițiile pentru a participa la acest concurs.

În concret, Secția pentru judecători a C.S.M. a reținut faptul că recurenta a desfășurat activitate de colaborare cu serviciile de informații înainte de anul 1990. În opinia intimatului, din interpretarea dispozițiilor art. 48 alin. (10) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, rezultă faptul că interdicția instituită de această normă se referă și la judecătorii care au fost colaboratori ai serviciilor de informații înainte de anul 1990. 2) În raport de dispozițiile art. 36 alin. (1) lit. d) și art. 48 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin secțiile sale, C.S.M. este organul ierarhic superior în ceea ce privește soluțiile Comisiei de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor.

În temeiul prevederilor legale care conferă C.S.M. atributul organizării concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere, Secția pentru judecători are competența de a interveni în organizarea și desfășurarea concursului ori de câte ori apreciază că nu este îndeplinită o condiție impusă de lege. Cu alte cuvinte, Secția pentru judecători a C.S.M. avea competența de a se pronunța asupra revocării deciziei Comisiei de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor la curți de apel, tribunale și judecătorii, organizat în perioada 23 septembrie – 14 decembrie 2011, prin care s-a admis candidatura recurentei pentru ocuparea funcției de președinte al Tribunalului Mehedinți, având în vedere faptul că partea nu îndeplinește condițiile impuse de art. 48 alin. (10) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și pe cele ale art. 6 alin. (2) din Regulament.

La termenul de judecată din data de 16 martie 2012, Înalta Curte a încuviințat intimatului C.S.M. administrarea probei cu înscrisuri, în raport de prevederile art. 305 C. proc. civ. Au fost depuse la dosar de către intimat actele administrative contestate în cauză, precum și documentația care a stat la baza emiterii acestora, în baza art. 13 din Legea nr. 554/2004 modificată. Au fost atașate: dosarul nr. 1273/36/2008 al Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, dosarul nr. 8265/2/2006 al Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, dosarul nr. 9838/2/2006 al aceleiași instanțe, dosarul nr. 9838/2/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, precum și dosarul nr. 964/36/2008 al Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal.

Analizând hotărârile atacate în cauză de către recurentă în raport cu criticile formulate de către aceasta, cu apărările prezentate de către autoritatea intimată, cu dispozițiile legale aplicabile și cu materialul probator administrat, Înalta Curte apreciază că se impune respingerea excepției lipsei de interes a recurentei în promovarea prezentei căi de atac, precum și admiterea recursului pentru considerentele care vor fi expuse în cele ce urmează. Prezentul recurs are ca obiect anularea hotărârii Plenului C.S.M. nr. 796 din 14 noiembrie 2011, a hotărârii Secției pentru judecători a C.S.M.

nr. 820 din 01 noiembrie 2011, precum și a listei finale ce a fost întocmită și publicată de Comisia de organizare a concursului pentru numirea judecătorilor în funcții de conducere la data de 02 noiembrie 2011. Situația factuală existentă în speța de față este următoarea: Prin hotărârea nr. 3 din 20 octombrie 2011, Comisia de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor din perioada 23 septembrie – 14 decembrie 2011, constituită în baza hotărârii Plenului C.S.M. nr. 711 din 11 octombrie 2011, a constatat că un număr de 75 de candidați, nominalizați în anexa la aceasta (printre care și recurenta B.F.), îndeplinesc condițiile de participare la concursul sau examenul pentru numirea în funcții de conducere, prevăzute de art. 48 alin. (2) și art. 50 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin hotărârea nr. 820 din 01 noiembrie 2011, secția pentru judecători a C.S.M. a revocat hotărârea nr. 3 din 20 octombrie 2011 a Comisiei de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor din perioada 23 septembrie – 14 decembrie 2011, în ceea ce privește candidatura recurentei B.F. pentru funcția de președinte al Tribunalului Mehedinți. Prin hotărârea nr. 796 din 14 noiembrie 2011, Plenul C.S.M. a respins contestația formulată de recurenta B.F. împotriva hotărârii nr. 820 din 01 noiembrie 2011 a Secției pentru judecători. În considerentele hotărârii, emitentul a precizat faptul că, în raport de prevederile Legii nr. 317/2004, C.S.M. este organul ierarhic superior în ceea ce privește soluțiile Comisiei de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor sau procurorilor.

Secția pentru judecători a C.S.M. are competența de a interveni în organizarea și desfășurarea concursului ori de câte ori apreciază că nu este îndeplinită o condiție prevăzută de lege. Ca atare, Secția pentru judecători a C.S.M. avea abilitarea legală de a se pronunța asupra revocării actului administrativ anterior arătat, în condițiile în care d-na judecător B.F. nu îndeplinește cerințele impuse de art. 48 alin. (10) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare și pe cele ale art. 6 alin. (2) din Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor sau procurorilor, aprobat prin hotărârea Plenului C.S.M.

nr. 320/2006, cu modificările și completările ulterioare. Ca urmare a efectului suspensiv al recursului declarat de parte împotriva hotărârii Plenului C.S.M. nr. 796 din 14 noiembrie 2011, recurenta a participat la concursul aflat în discuție, a optat pentru funcția de președinte al Tribunalului Mehedinți, însă s-a clasat pe locul doi, cu media finală 7,51. Prin hotărârea nr. 980 din 14 decembrie 2011, Plenul C.S.M. a validat rezultatele acestui concurs, iar în funcția avută în vedere de către recurentă a fost numit, începând cu data de 01 ianuarie 2012, candidatul clasat pe primul loc, cu media finală 9,53. Recurenta nu a contestat hotărârea de validare anterior arătată la instanța de contencios administrativ, motiv pentru care intimatul C.S.M.

a considerat că aceasta nu justifică interes în promovarea prezentei căi de atac. 1) În analizarea excepției lipsei de interes a recurentei în promovarea prezentei căi de atac, Înalta Curte va porni de la câteva considerente de ordin teoretic. Potrivit teoriei generale a dreptului, interesul este o condiție generală ce trebuie să fie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, iar acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la această regulă generală, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată. În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acțiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia, iar interesul trebuie să fie legitim, juridic, născut și actual, personal și direct.

Nu trebuie uitate dispozițiile speciale ale Legii contenciosului administrativ care definesc noțiunile de drept vătămat [(art. 2 alin. (1) lit. o)], interes legitim privat [(art. 2 alin. (1) lit. p)] și interes legitim public [(art. 2 alin. (1) lit. r)]. Astfel, dreptul vătămat reprezintă, în accepțiunea legii, orice drept prevăzut de Constituție, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ. Interesul legitim privat reprezintă posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat. Interesul legitim public constituie interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței autorităților publice.

Textele normative care prezintă relevanță juridică pentru problema analizată sunt următoarele: Art. 48 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, modificată și completată: „(1) Numirea în funcțiile de președinte și vicepreședinte la judecătorii, tribunale, tribunale specializate și curți de apel se face numai prin concurs sau examen organizat, ori de câte ori este necesar, de C.S.M., prin I.N.M. (2) Pot participa la concurs sau examen judecătorii care au calificativul „foarte bine” la ultima evaluare, nu au fost sancționați disciplinar în ultimii 3 ani și îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute de lege. (3) Judecătorii își depun candidaturile însoțite de orice alte acte considerate relevante, în termen de 20 de zile de la publicarea datei concursului sau examenului, la I.N.M.

(4) Concursul sau examenul constă în prezentarea unui proiect referitor la exercitarea atribuțiilor specifice funcției de conducere și în probe scrise privind managementul, comunicarea, resursele umane, capacitatea candidatului de a lua decizii și de a-și asuma răspunderea, rezistența la stres și un test psihologic. (5) Comisia de examinare este numită de C.S.M., la propunerea I.N.M., și este formată din 2 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție, 2 judecători de la curțile de apel și 3 specialiști în management și organizare instituțională. La constituirea comisiilor vor fi avuți în vedere, în principal, judecătorii care au urmat cursuri de management. (6) Data, locul, precum și Regulamentul de organizare a concursului sau examenului elaborat de I.N.M.

se aprobă de C.S.M. și se afișează pe pagina de Internet a I.N.M., Ministerului Justiției, C.S.M. și la sediile instanțelor judecătorești, cu cel puțin 30 de zile înainte de data desfășurării acestuia. (7) C.S.M. validează rezultatul concursului sau examenului și numește judecătorii în funcțiile de conducere în termen de 15 zile de la data afișării rezultatelor finale. Dispozițiile art. 30 alin. (6) se aplică în mod corespunzător. (8) Numirea judecătorilor care au obținut rezultatul cel mai bun la concurs sau, după caz, au fost declarați admiși la examen în funcțiile pentru care au candidat se face pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii, o singură dată, în condițiile prevăzute la alin. (1). (9) Numirea judecătorilor în celelalte funcții de conducere se face pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată, de C.S.M., la propunerea președintelui instanței.

(10) Nu pot fi numiți în funcții de conducere judecătorii care au făcut parte din serviciile de informații înainte de 1990 sau au colaborat cu acestea ori judecătorii care au un interes personal, ce influențează sau ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate și imparțialitate a atribuțiilor prevăzute de lege. (11) Judecătorii care participă la concurs sau examen, precum și cei propuși pentru o funcție de conducere sunt obligați să dea o declarație pe proprie răspundere din care să rezulte că nu au făcut parte din serviciile de informații înainte de 1990 și nici nu au colaborat cu acestea, precum și o declarație de interese care se actualizează anual sau în termen de 15 zile de la apariția unei schimbări sau de la data la care judecătorul a luat cunoștință despre aceasta.

(12) Înainte de numirea în funcțiile de conducere, C.N.S.A.S. verifică și comunică, în termen de 15 zile de la solicitarea C.S.M., dacă judecătorul a făcut parte din serviciile de informații înainte de 1990 sau a colaborat cu acestea. (13) Evidența posturilor vacante de conducere de la instanțele judecătorești este publică și disponibilă permanent pe paginile de Internet ale C.S.M., I.N.M. și Ministerului Justiției, precum și prin afișare la sediile instanțelor judecătorești. (14) Numirea în funcții de conducere potrivit prezentului articol se face în termen de cel mult 6 luni de la data la care acestea devin vacante.

Art. 50 alin. (1) lit. b) din aceeași lege, care statuează faptul că, pentru numirea în funcția de președinte sau vicepreședinte de tribunal sau tribunal specializat, precum și președinte de secție la tribunal, prim-procuror al parchetului de pe lângă tribunal sau al parchetului de pe lângă tribunalul pentru minori și familie, adjunct al acestuia și procuror șef secție al parchetului de pe lângă tribunal sau al parchetului de pe lângă tribunalul pentru minori și familie, trebuie o vechime de 6 ani în funcția de judecător sau procuror. Înalta Curte apreciază că recurenta justifică interes în declararea căii de atac de față, iar acesta derivă din necesitatea de a se realiza delimitarea condițiilor legale de participare la concursul sau examenul pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor de condițiile de numire în aceste funcții.

Pentru a ajunge la această concluzie, instanța a avut în vedere ambiguitatea normei aflate în discuție, mai precis a dispozițiilor art. 48 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, modificată și completată, care a generat prezentul litigiu, urmare a realizării unor interpretări juridice diferite de către părți ce au produs efecte juridice diferite. 2) Înalta Curte consideră că recursul este fondat pentru argumentele ce vor fi expuse în cele ce urmează. După cum s-a arătat anterior, prin hotărârea nr. 820 din 01 noiembrie 2011, Secția pentru judecători a C.S.M. a revocat hotărârea nr. 3 din 20 octombrie 2011 a Comisiei de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor din perioada 23 septembrie – 14 decembrie 2011, în ceea ce privește candidatura recurentei B.F.

pentru funcția de președinte al Tribunalului Mehedinți. În motivarea acestui act administrativ, emitentul a arătat faptul că recurenta nu îndeplinește condițiile legale pentru participarea la concursul sau examenul anterior arătat, nominalizate în art. 48 alin. (10) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, urmare a faptului că a desfășurat activitate de colaborare cu serviciile de informații înainte de anul 1990. Prin hotărârea nr. 796 din 14 noiembrie 2011, Plenul C.S.M. a menținut soluția adoptată de Secția pentru judecători, ca urmare a respingerii contestației formulate de recurentă. Una dintre criticile de nelegalitate formulate de recurentă cu privire la cele două acte contestate în cauză se referă la faptul că Plenul C.S.M.

s-a pronunțat pe o condiție care nu intră în competența de analiză a Comisiei de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor, așa cum este reglementată de art. 11 alin. (1) pct. 1 din Regulament, aprobat prin Hotărârea Plenul C.S.M. nr. 320/2006. Conform acestui text, Comisia aflată în discuție centralizează cererile de înscriere la concurs, întocmește listele de înscriere, verifică îndeplinirea de către candidați a condițiilor legale de participare la concurs sau examen, întocmește și afișează lista candidaților care îndeplinesc condițiile legale de participare la concurs sau examen și afișează lista finală a candidaților. La modul concret, recurenta a arătat faptul că trebuie făcută distincția între condițiile de participare la concursul sau examenul pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor și condițiile de numire în astfel de funcții.

Înalta Curte apreciază că această critică de nelegalitate invocată de recurentă este fondată: art. 48 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, modificată și completată, alături de art. 50 din aceeași lege, reglementează condițiile de participare la concursul sau examenul pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor, iar art. 48 alin. (10) din actul normativ aflat în discuție, stabilește condițiile pentru numirea judecătorilor în funcțiile de conducere de la instanțe. Argumentele juridice pentru realizarea unei astfel de distincții sunt cele ce vor fi arătate în continuare. a) Ordinea cronologică a textelor legale supuse analizei de față.

b) Conținutul hotărârii nr. 3 din 20 octombrie 2011 prin care Comisia de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor, din perioada 23 septembrie – 14 decembrie 2011, a constatat faptul că un număr de 75 de candidați, nominalizați în anexa la aceasta (printre care și recurenta B.F.), îndeplinesc condițiile de participare la concursul sau examenul pentru numirea în funcții de conducere, prevăzute de art. 48 alin. (2) și art. 50 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, modificată și completată. Este de observat faptul că această Comisie a verificat doar formal îndeplinirea cerințelor impuse de cele două texte legale, anterior individualizate.

Cu alte cuvinte, Comisia nu a procedat la o analiză a conținutului actelor în etapa respectivă. c) Art. 48 alin. (10) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, modificată și completată, se coroborează cu art. 48 alin. (11) și (12) din același act normativ, iar împreună stabilesc o procedură specială ce se derulează chiar înainte de numirea judecătorilor în funcții de conducere. Mai precis, C.N.S.A.S. verifică și comunică, în termen de 15 zile de la solicitarea C.S.M., pe baza documentației existente, dacă judecătorul a făcut parte din serviciile de informații înainte de 1990 sau a colaborat cu acestea. Ca atare, Înalta Curte apreciază că este corectă concluzia exprimată de recurentă în cadrul acestei critici de nelegalitate, în sensul că Secția pentru judecători a C.S.M.

și-a depășit competențele atunci când a analizat condițiile prevăzute de art. 48 alin. (10) din Legea nr. 303/2004, republicată, modificată și completată, cu ocazia pronunțării asupra legalității hotărârii nr. 3 din 20 octombrie 2011, cu toate că emitentul acestui act administrativ, după cum s-a arătat anterior, nu a cercetat îndeplinirea acestor condiții. Prin urmare, hotărârea nr. 820 din 01 noiembrie 2011 a fost emisă de Secția pentru judecători a C.S.M. cu încălcarea principiului legalității, reglementat de art. 1 alin. (5) și art. 16 alin. (2) din Constituție.

Totodată, trebuie subliniat faptul că, în speța de față, nici Înalta Curte nu este investită să analizeze îndeplinirea de către recurentă a condițiilor de numire în funcțiile de conducere ale instanțelor, cerute art. 48 alin. (10) din Legea nr. 303/2004, republicată, modificată și completată, cu atât mai mult cu cât aceste condiții nu s-au analizat nici la ceilalți candidați înscriși la concursul sau examenul pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor din perioada 23 septembrie – 14 decembrie 2011. Așadar, din interpretarea prevederilor art. 48 alin. (10) – (12) din legea anterior arătată, rezultă faptul că intimatul C.S.M. verifică îndeplinirea condițiilor legale de numire a judecătorilor în funcțiile de conducere de la instanțe după susținerea concursului sau examenului organizat în acest scop, după efectuarea verificărilor de către C.N.S.A.S.

și comunicarea rezultatelor către C.S.M. În opinia Înaltei Curți, examinarea și admiterea acestui motiv de nelegalitate al celor două acte administrative contestate în cauză nu mai impune necesitatea analizării celorlalte motive invocate de partea recurentă. Pe cale de consecință, având în vedere considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/204, modificată, va admite recursul, va anula hotărârea Plenului C.S.M. nr. 796 din 14 noiembrie 2011 și hotărârea Secției pentru judecători a C.S.M.

nr. 820 din 01 noiembrie 2011 și va menține hotărârea nr. 3 din 20 octombrie 2011 emisă de Comisia de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor din perioada 23 septembrie – 14 decembrie 2011, în baza art. 48 alin. (2) și art. 50 din Legea nr. 303/2004, republicată, modificată și completată, incluzând anexa, constatând prematuritatea examinării îndeplinirii condițiilor impuse de art. 48 alin. (10) din același act normativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția lipsei de interes invocată de intimatul C.S.M. Admite recursul declarat de B.F. împotriva Hotărârii nr. 796 din 14 noiembrie 2011 a Plenului C.S.M. Anulează Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 796 din 14 noiembrie 2011 și Hotărârea Secției pentru Judecători a C.S.M. nr. 820 din 1 noiembrie 2011, constatând prematuritatea examinării îndeplinirii condițiilor legale prevăzute de art. 48 alin. (10) din Legea nr. 303/2004, republicată. Menține hotărârea nr. 3 din 20 octombrie 2011 emisă de Comisia de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor, din perioada 23 septembrie - 14 decembrie 2011, constituită în baza Hotărârii Plenului C.S.M.

nr. 711 din 11 octombrie 2011, în temeiul art. 48 alin. (2) și art. 50 din Legea nr. 303/2004, republicată, incluzând Anexa. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2012.