ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2168/2012

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 2 septembrie 2011 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și precizată la data de 27 octombrie 2011, reclamanta A.M., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani, a contestat Hotărârea Plenului CSM nr. 388 din 15 iunie 2011 de validare a rezultatelor finale ale concursului organizat în data de 8 mai 2011 cu actele anexe (rezultate publicate în 24 mai 2011) și a solicitat anularea parțială a rezultatelor concursului organizat de Consiliul Superior al Magistraturii prin intermediul Institutului Național al Magistraturii în data de 8 mai 2011 privind promovarea în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor și repararea vătămării prin acordarea punctelor aferente.

În motivarea cererii, reclamantă arată următoarele: La data de 8 mai 2011 a participat la concursul pentru promovarea efectivă, organizat de Consiliul Superior al Magistraturii (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „CSM”) prin Institutul Național al Magistraturii. A formulat contestație cu privire la barem, la nota obținută și la modalitatea de soluționare a contestațiilor la barem. La data de 24 mai 2011 au fost afișate rezultatele finale, conform cărora a obținut nota 6,95 (6,8 la proba teoretică și 7 la proba practică).

Împotriva rezultatului final obținut a formulat plângere prealabilă la CSM și la Comisia de examen, considerând că, prin răspunsurile primite a fost vătămată, pentru următoarele argumente: La întrebarea 41 Grila 2 (44 Grila 1), Comisia de contestații a stabilit o altă variantă de răspuns decât varianta inițială, respectiv varianta B în locul variantei C și a decis, potrivit art. 20 alin. (5) din Regulamentul de organizare a concursului de promovare în funcții de execuție, că se acordă punctul corespunzător doar celor care au răspuns conform variantei B. Reclamanta susține că, având în vedere prevederile art. 13 lit. d) din Regulamentul și procesului-verbal de motivare al Comisiei de contestații, erau incidente prevederile art. 20 alin. (7) din Regulament, în sensul că se impunea anularea întrebării, urmând ca punctajul corespunzător întrebării să fie acordat tuturor candidaților.

Mai arată reclamanta că la întrebarea respectivă a răspuns cu varianta C, stabilită inițial de Comisia de examen ca fiind cea corectă. La întrebarea 6 Grila G2 proba practică, Comisia de contestații a respins contestația formulată, apreciind că este corectă varianta de răspuns B, întrucât sunt incidente prevederile art. 260 alin. (2) C. pen. Reclamanta susține că în privința întrebării respective sunt incidente prevederile art. 260 alin. (3) C. pen., invocând doctrina în materie. Reclamanta susține că este nelegală soluția CSM de respingere, ca inadmisibilă, a plângerii prealabile.

Susține reclamanta că au fost încălcate procedurile de desfășurare a concursului din 8 mai 2011, și anume dispozițiile art. 13 lit. d) din Regulamentul de organizare, conform cărora subiectele de concurs nu trebuie să conțină probleme controversate în doctrină sau practică, or, conform celor expuse anterior, subiectele respective au fost soluționate diferit în practică, ceea ce impune anularea variantelor de răspuns, iar nu schimbarea acestora. Reclamanta a depus, în copie, răspunsul CSM la plângerea prealabilă formulată împotriva proceselor-verbale ale Comisiilor de soluționare a contestațiilor la barem, specialitatea drept penal procurori și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și extras cuprinzând soluțiile comisiei cu privire la contestațiile formulate în privința întrebărilor din grilele de concurs.

Institutul Național al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că actul contestat a fost emis de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii. Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin Sentința civilă nr. 6347 din 1 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând că sunt incidente dispozițiile art. 20 din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 326/2005, conform cărora „Hotărârile Plenului privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor pot fi atacate cu recurs de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție”.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. La data de 8 martie 2012, recurenta A.M. a depus note de ședință prin care a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de Institutul Național al Magistraturii, motivat de faptul că nu a solicitat chemarea în judecată a Institutului în calitate de pârât, iar, pe fondul cauzei, a reiterat susținerile din cererea de chemare în judecată depusă la Curtea de Apel București. Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Susține intimatul că nu pot fi primite criticile recurentei referitoare la reevaluarea variantelor de răspuns la întrebările vizate de recurentă și acordarea unui alt punctaj, întrucât astfel instanța s-ar substitui comisiilor de soluționare a contestațiilor la barem, iar reevaluarea ar presupune o nouă comisie de soluționare a contestațiilor, care este numită de CSM, conform art. 7 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621 din 21 septembrie 2006. Se arată că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 20 alin. (5), iar nu cele ale art. 20 alin. (7) din Regulamentul menționat, întrucât comisiile de soluționare a contestațiilor la barem au considerat a fi corectă o altă variantă de răspuns decât cea stabilită inițial, fără a anula una sau mai multe întrebări din testul grilă.

Evaluând legalitatea hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prim prisma criticilor formulate de recurenți și a normelor juridice aplicabile în cauză, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Recurenta A.M., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani, a participat la concursul de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție efectivă, a cărui organizare a fost aprobată prin Hotărârea Plenului CSM nr. 92 din 3 martie 2011, concurs care s-a desfășurat la data de 8 mai 2011 în baza prevederilor Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, cu modificările și completările ulterioare (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „Regulamentul”).

În urma participării la concurs, recurenta a formulat contestație cu privire la barem, la nota obținută și la modalitatea de soluționare a contestațiilor la barem. Conform rezultatelor finale, afișate la data de 24 mai 2011, a obținut nota 6,95 (6,8 la proba teoretică și 7 la proba practică). În cadrul prezentului litigiu, A.M.

a formulat contestație împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 388 din 15 iunie 2011 de validare a rezultatelor finale ale concursului organizat în data de 8 mai 2011 cu actele anexe (rezultate publicate în 24 mai 2011) și a solicitat anularea parțială a rezultatelor concursului organizat de Consiliul Superior al Magistraturii prin intermediul Institutului Național al Magistraturii în data de 8 mai 2011 privind promovarea în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor și repararea vătămării prin acordarea punctelor aferente Hotărârea Plenului CSM nr. 388 din 15 iunie 2011 a fost adoptată în cadrul procedurii de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție, reglementată prin art. 43 - 47 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și prin Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu modificările și completările ulterioare, în forma în vigoare la data respectivă.

Având natura juridică a unei hotărâri privind cariera judecătorilor și procurorilor, ea este supusă controlului judecătoresc pe calea prevăzută de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. În cadrul controlului de legalitate pe care îl exercită, instanța de contencios administrativ nu poate verifica însă decât respectarea prevederilor legale referitoare la procedura de concurs și la atribuțiile comisiilor de elaborare a subiectelor și de soluționare a contestațiilor, iar nu înseși aspectele privind conținutul subiectelor de concurs și al baremelor de notare, punctajele acordate candidaților și soluțiile date contestațiilor la barem sau la punctaj.

În exercitarea atribuțiilor lor, entitățile administrative dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice.

O atare abordare se regăsește și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a decis că atunci când litigiul privește verificarea legalității procedurii în fața unei comisii de admitere și reexaminarea îndeplinirii de către candidați a condițiilor prevăzute de lege pentru o activitate profesională, aspectele care pot fi cenzurate pe cale jurisdicțională sunt arbitrariul, deturnarea de putere și viciile de procedură.

Evaluarea cunoștințelor și a experienței profesionale sunt însă elemente similare unui examen de tip școlar sau universitar și se îndepărtează atât de mult de la sarcina normală a judecătorului, încât garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție nu ar putea viza litigii într-o asemenea materie (cazul Van Marle și alții contra Olandei, hotărârea Plenului Curții din 26 iunie 1986, în Vincent Berger, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Ediția a 6-a în limba română, pag.204 - 205). Analizând conținutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că hotărârea Plenului CSM respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsurile dispuse sunt amplu și adecvat motivate, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere toate considerentele expuse, precum și dispozițiile art. 52 din Constituția României și ale art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul formulat în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.M. împotriva Hotărârii nr. 388 din 15 iunie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2012. Procesat de GGC - DG