ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2168/2012

Prin cererea de

chemare în judecată înregistrată la data de 2 septembrie 2011 pe rolul Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și

precizată la data de 27 octombrie 2011, reclamanta A.M., procuror la Parchetul

de pe lângă Judecătoria Focșani, a contestat Hotărârea Plenului CSM nr. 388 din

15 iunie 2011 de validare a rezultatelor finale ale concursului organizat în

data de 8 mai 2011 cu actele anexe (rezultate publicate în 24 mai 2011) și a

solicitat anularea parțială a rezultatelor concursului organizat de Consiliul

Superior al Magistraturii prin intermediul Institutului Național al

Magistraturii în data de 8 mai 2011 privind promovarea în funcții de execuție a

judecătorilor și procurorilor și repararea vătămării prin acordarea punctelor

aferente.

În motivarea cererii,

reclamantă arată următoarele:

La data de 8 mai 2011

a participat la concursul pentru promovarea efectivă, organizat de Consiliul

Superior al Magistraturii (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei

decizii, „CSM”) prin Institutul Național al Magistraturii. A formulat

contestație cu privire la barem, la nota obținută și la modalitatea de

soluționare a contestațiilor la barem.

La data de 24 mai

2011 au fost afișate rezultatele finale, conform cărora a obținut nota 6,95

(6,8 la proba teoretică și 7 la proba practică).

Împotriva rezultatului

final obținut a formulat plângere prealabilă la CSM și la Comisia de examen,

considerând că, prin răspunsurile primite a fost vătămată, pentru următoarele

argumente:

La întrebarea 41

Grila 2 (44 Grila 1), Comisia de contestații a stabilit o altă variantă de

răspuns decât varianta inițială, respectiv varianta B în locul variantei C și a

decis, potrivit art. 20 alin. (5) din Regulamentul de organizare a concursului

de promovare în funcții de execuție, că se acordă punctul corespunzător doar

celor care au răspuns conform variantei B. Reclamanta susține că, având în

vedere prevederile art. 13 lit. d) din Regulamentul și procesului-verbal de

motivare al Comisiei de contestații, erau incidente prevederile art. 20 alin.

(7) din Regulament, în sensul că se impunea anularea întrebării, urmând ca

punctajul corespunzător întrebării să fie acordat tuturor candidaților. Mai

arată reclamanta că la întrebarea respectivă a răspuns cu varianta C, stabilită

inițial de Comisia de examen ca fiind cea corectă.

La întrebarea 6 Grila

G2 proba practică, Comisia de contestații a respins contestația formulată,

apreciind că este corectă varianta de răspuns B, întrucât sunt incidente

prevederile art. 260 alin. (2) C. pen. Reclamanta susține că în privința

întrebării respective sunt incidente prevederile art. 260 alin. (3) C. pen.,

invocând doctrina în materie.

Reclamanta susține că

este nelegală soluția CSM de respingere, ca inadmisibilă, a plângerii

prealabile.

Susține reclamanta că

au fost încălcate procedurile de desfășurare a concursului din 8 mai 2011, și

anume dispozițiile art. 13 lit. d) din Regulamentul de organizare, conform

cărora subiectele de concurs nu trebuie să conțină probleme controversate în

doctrină sau practică, or, conform celor expuse anterior, subiectele respective

au fost soluționate diferit în practică, ceea ce impune anularea variantelor de

răspuns, iar nu schimbarea acestora.

Reclamanta a depus,

în copie, răspunsul CSM la plângerea prealabilă formulată împotriva

proceselor-verbale ale Comisiilor de soluționare a contestațiilor la barem,

specialitatea drept penal procurori și jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului, precum și extras cuprinzând soluțiile comisiei cu privire

la contestațiile formulate în privința întrebărilor din grilele de concurs.

Institutul Național

al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei

calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că actul contestat a fost

emis de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii. Pe fondul cauzei, pârâtul

a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin Sentința civilă

nr. 6347 din 1 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând că

sunt incidente dispozițiile art. 20 din Regulamentul de organizare și

funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea

Plenului CSM nr. 326/2005, conform cărora „Hotărârile Plenului privind cariera

și drepturile judecătorilor și procurorilor pot fi atacate cu recurs de orice

persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare,

la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și

Justiție”.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal.

La data de 8 martie

2012, recurenta A.M. a depus note de ședință prin care a solicitat respingerea,

ca inadmisibilă, a excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de

Institutul Național al Magistraturii, motivat de faptul că nu a solicitat

chemarea în judecată a Institutului în calitate de pârât, iar, pe fondul

cauzei, a reiterat susținerile din cererea de chemare în judecată depusă la

Curtea de Apel București.

Intimatul Consiliul

Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a solicitat

respingerea recursului ca nefondat.

Susține intimatul că

nu pot fi primite criticile recurentei referitoare la reevaluarea variantelor

de răspuns la întrebările vizate de recurentă și acordarea unui alt punctaj,

întrucât astfel instanța s-ar substitui comisiilor de soluționare a

contestațiilor la barem, iar reevaluarea ar presupune o nouă comisie de

soluționare a contestațiilor, care este numită de CSM, conform art. 7 din

Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a

judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621 din

21 septembrie 2006.

Se arată că, în

cauză, sunt incidente dispozițiile art. 20 alin. (5), iar nu cele ale art. 20

alin. (7) din Regulamentul menționat, întrucât comisiile de soluționare a

contestațiilor la barem au considerat a fi corectă o altă variantă de răspuns

decât cea stabilită inițial, fără a anula una sau mai multe întrebări din

testul grilă.

Evaluând legalitatea

hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prim prisma criticilor

formulate de recurenți și a normelor juridice aplicabile în cauză, Înalta Curte

constată că recursul nu este fondat.

Recurenta A.M.,

procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani, a participat la

concursul de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție

efectivă, a cărui organizare a fost aprobată prin Hotărârea Plenului CSM nr. 92

din 3 martie 2011, concurs care s-a desfășurat la data de 8 mai 2011 în baza

prevederilor Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de

promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM

nr. 621/2006, cu modificările și completările ulterioare (denumit în

continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „Regulamentul”).

În urma participării

la concurs, recurenta a formulat contestație cu privire la barem, la nota

obținută și la modalitatea de soluționare a contestațiilor la barem.

Conform rezultatelor

finale, afișate la data de 24 mai 2011, a obținut nota 6,95 (6,8 la proba

teoretică și 7 la proba practică).

În cadrul prezentului

litigiu, A.M. a formulat contestație împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 388

din 15 iunie 2011 de validare a rezultatelor finale ale concursului organizat

în data de 8 mai 2011 cu actele anexe (rezultate publicate în 24 mai 2011) și a

solicitat anularea parțială a rezultatelor concursului organizat de Consiliul

Superior al Magistraturii prin intermediul Institutului Național al

Magistraturii în data de 8 mai 2011 privind promovarea în funcții de execuție a

judecătorilor și procurorilor și repararea vătămării prin acordarea punctelor

aferente

Hotărârea Plenului

CSM nr. 388 din 15 iunie 2011 a fost adoptată în cadrul procedurii de promovare

a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție, reglementată prin art.

43 - 47 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor

și prin Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de

promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM

nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu modificările și completările ulterioare, în

forma în vigoare la data respectivă.

Având natura juridică

a unei hotărâri privind cariera judecătorilor și procurorilor, ea este supusă

controlului judecătoresc pe calea prevăzută de art. 29 alin. (7) din Legea nr.

317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

În cadrul controlului

de legalitate pe care îl exercită, instanța de contencios administrativ nu

poate verifica însă decât respectarea prevederilor legale referitoare la

procedura de concurs și la atribuțiile comisiilor de elaborare a subiectelor și

de soluționare a contestațiilor, iar nu înseși aspectele privind conținutul

subiectelor de concurs și al baremelor de notare, punctajele acordate

candidaților și soluțiile date contestațiilor la barem sau la punctaj.

În exercitarea

atribuțiilor lor, entitățile administrative dispun de o marjă de apreciere,

astfel că, în situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate

formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ,

prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul

proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a

substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios administrativ

însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației

publice.

O atare abordare se

regăsește și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a

decis că atunci când litigiul privește verificarea legalității procedurii în

fața unei comisii de admitere și reexaminarea îndeplinirii de către candidați a

condițiilor prevăzute de lege pentru o activitate profesională, aspectele care

pot fi cenzurate pe cale jurisdicțională sunt arbitrariul, deturnarea de putere

și viciile de procedură. Evaluarea cunoștințelor și a experienței profesionale

sunt însă elemente similare unui examen de tip școlar sau universitar și se

îndepărtează atât de mult de la sarcina normală a judecătorului, încât

garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție nu ar putea viza litigii într-o

asemenea materie (cazul Van Marle și alții contra Olandei, hotărârea Plenului

Curții din 26 iunie 1986, în Vincent Berger, jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului, Ediția a 6-a în limba română, pag.204 - 205).

Analizând conținutul

actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta

Curte constată că hotărârea Plenului CSM respectă limitele și scopul

prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsurile dispuse

sunt amplu și adecvat motivate, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi

decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere în sensul art. 2 alin.

(1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere toate

considerentele expuse, precum și dispozițiile art. 52 din Constituția României

și ale art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge

recursul formulat în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de A.M. împotriva Hotărârii nr. 388 din 15 iunie 2011 a Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 mai 2012.

Procesat de GGC - DG