ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3577/2012

Asupra prezentului recurs: Deliberând asupra stării de arest preventiv a inculpaților-apelanți T.V.M. și P.C.M., Curtea de Apel Timișoara a constatat că încheierile pronunțate de prima instanță în ședințele de judecată din 15 iunie 2012 și 01 august 2012, prin care s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților în baza art. 300 2 C. proc. pen., sunt lovite de nulitate absolută întrucât au fost încălcate dispozițiile legale referitoare la publicitatea ședinței de judecată. Astfel, începând cu ședința de judecată din 15 iunie 2012 tribunalul a dispus, în baza art. 24 din Legea nr. 678/2001, ca ședințele de judecată să fie nepublice pe parcursul întregului proces.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 „ședințele de judecată în cauzele privind infracțiunea de trafic de persoane prevăzută la art. 13 și de pornografie infantilă prevăzută la art. 18 nu sunt publice". Prin urmare, textul de lege menționat instituie o excepție de la principiul publicității ședinței de judecată prevăzut de art. 290 alin. (1) fraza I C. proc. pen. Se constată însă că în cauză inculpații au fost trimiși în judecată atât pentru infracțiuni care se judecă după regula publicității (art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001) cât și pentru o infracțiunea care se judecă în ședință nepublică (art. 13 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 678/2001).

în această ipoteză excepția nepublicității, prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, nu este aplicabilă, fiind de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinsă la alte infracțiuni decât cele la care se face referire în textul de lege menționat. în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia penală nr. 99 din 19 ianuarie 2009 (publicată pe pagina de internet a instanței supreme), unde se precizează că excepția vizează strict ipoteza trimiterii în judecată numai pentru infracțiunile de trafic de minori și/sau pornografie infantilă, neputând fi extinsă prin analogie și în cazul altor infracțiuni. În consecință, dispoziția de menținere a stării de arest preventiv de la termenele din 15 iunie 2012 și 01 august 2012 este nelegală, fiind incident cazul de nulitate absolută prevăzut de art. 197 alin. (2) teza a IV a C. proc.

pen., iar sub aspect procedural se impune, în baza art. 139 alin. (2) C. proc. pen., revocarea măsurii preventive și punerea în libertate a inculpaților, dacă nu sunt arestați sau reținuți în altă cauză. Pe de altă parte, Curtea apreciază că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune restricționarea libertății de mișcare și exercitarea unui control asupra conduitei inculpaților pe parcursul procedurii judiciare, astfel că, în baza art. 145 1 C. proc. pen., s-a dispus față de inculpații puși în libertate măsura obligării de a nu părăsi țara. Pe durata acestei măsuri procesuale de prevenție, inculpații vor fi ținuți să respecte obligații prevăzute în art. 145 alin. (1 1 ) lit. a) - d) C. proc.

pen. și unele din obligațiile prevăzute în art. 145 alin. (1 2 ) C. proc. pen., respectiv să nu se apropie de persoanele vătămate M.L.T., R.A.M., H.F.S., și să nu comunice cu acestea direct sau indirect; să nu se afle în locuința persoanelor vătămate, atrăgându-se atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 145 alin. (3) C. proc. pen., privind riscul înlocuirii măsurii obligării de a nu părăsi țara cu măsura arestării preventive. Împotriva acestei încheieri din data de 30 octombrie 2012 a Curții de Apel Timișoara s-a exercitat recurs de către procuror. Ministerului Public arată că obiectul judecății îl constituie, între altele, infracțiunea de trafic de minori aflată în concurs cu cea de trafic de persoane majore, activitatea infracțională a inculpaților fiind indivizibilă.

Este adevărat că textul art. 24 din Legea nr. 678/2001 este de strictă interpretare dar atunci când intră în concurs cu prevederi care ar atrage aplicarea legii generale datorită calității subiectului pasiv, victime majore, se consideră că are prioritate norma specială. Este de observat că această prevedere a nepublicității ședințelor de judecată are scopul de a proteja persoanele minore de vătămarea care s-ar cauza prin expunerea publică a faptelor. Instanța nu putea să facă o disociere a prevederilor art. 24 din Legea nr. 678/2001 de cele ale art. 290 C. proc. pen. Așadar, deși instanța de fond invocă prevederile art. 24 aceasta, în fapt, a urmat procedura legală prevăzută de art. 290 alin. (2) C. proc.

pen. Pe de altă parte, nu a influențat cu nimic faptul că prima instanță în baza art. 24 din Legea nr. 678/2001 a declarat ședință nepublică și a menținut starea de arest față de cei doi inculpați. Părțile vătămate sunt minore și astfel au fost protejate interesele acestora prin declararea ședinței nepublice. Inculpaților nu li s-a cauzat nicio vătămare care să atragă nulitatea absolută a încheierilor prin care s-a menținut măsura arestului. Față de aceste considerente se solicită admiterea recursului și în rejudecare, desființarea Încheierii din 30 octombrie 2012 și menținerea arestării preventive a inculpaților. Instanța de recurs găsește că argumentele invocate în sprijinul recursului sunt obiective și pot conduce în perspectivă la regândirea textelor legale aduse în discuție.

Cert este însă că, pe de o parte, instanța de fond a făcut o trimitere explicită și nelegală la dispoziția ca, în baza art. 24 din Legea nr. 678/2001 ședințele de judecată să fie nepublice, iar pe de altă parte, dispozițiile relative la publicitatea ședințelor de judecată sunt prevăzute sub sancțiunea nulității conf. art. 197 alin. (2) C. proc. pen., nulitatea respectivă este absolută, cu regimul juridic corespunzător, nu poate fi înlăturată în niciun mod. Instanța de apel a constatat că în cauză inculpații au fost trimiși în judecată atât pentru infracțiuni care se judecă după regula publicității (art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., art. 12 alin. (1), alin. (2) din Legea nr. 678/2001) cât și pentru o infracțiunea care se judecă în ședință nepublică (art. 13 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 678/2001).

în această ipoteză excepția nepublicității, prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, nu este aplicabilă, fiind de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinsă la alte infracțiuni decât cele la care se face referire în textul de lege menționat. în consecință, dispoziția de menținere a stării de arest preventiv de la termenele din 15 iunie 2012 și 01 august 2012 a fost constatată ca nelegală, fiind incident cazul de nulitate absolută prevăzut de art. 197 alin. (2) teza a IV a C. proc. pen., iar sub aspect procedural s-a impus, în baza art. 139 alin. (2) C. proc. pen., revocarea măsurii preventive și punerea în libertate a inculpaților, dacă nu sunt arestați sau reținuți în altă cauză.

Este adevărat că problema a fost analizată strict formal prin prisma regulilor procedurale ale publicității procesului penal, ca principiu al transparenței și garanției unui proces echitabil a fiecărei persoane, însă acestea au fost până la urmă sarcinile profesionale de înfăptuit. Curtea a apreciat cu justețe că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune restricționa rea libertății de mișcare și exercitarea unui control asupra conduitei inculpaților pe parcursul procedurii judiciare, astfel că, în baza art. 145 1 C. proc. pen., s-a dispus față de inculpații puși în libertate măsura obligării de a nu părăsi țara. în consecință recursul procurorului urmează a fi respins ca nefondat pe considerentele art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Văzând și dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Timișoara împotriva încheierii din 30 octombrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 3764/30/2012, privind pe inculpații T.V.M. și P.C.M. Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați T.V.M. și P.C.M., în sume de câte 100 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 noiembrie 2012. Procesat de GGC - LM