ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.11.2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3577/2012

HOTĂRÂRE
02.11.2012
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3577/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra prezentului recurs:

Deliberând

asupra stării de arest preventiv a inculpaților-apelanți T.V.M. și P.C.M.,

Curtea de Apel Timișoara a constatat că încheierile pronunțate de prima

instanță în ședințele de judecată din 15 iunie 2012 și 01 august 2012, prin

care s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților în baza art. 300

2

dispozițiile legale referitoare la publicitatea ședinței de judecată.

Astfel, începând cu ședința de judecată din

15 iunie 2012 tribunalul a dispus, în baza art. 24 din Legea nr. 678/2001, ca

ședințele de judecată să fie nepublice pe parcursul întregului proces.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr.

678/2001 „ședințele de judecată în cauzele privind infracțiunea de trafic de

persoane prevăzută la art. 13 și de pornografie infantilă prevăzută la art. 18

nu sunt publice". Prin urmare, textul de lege menționat instituie o

excepție de la principiul publicității ședinței de judecată prevăzut de art.

290 alin. (1) fraza I C. proc. pen.

Se constată însă că în cauză inculpații au

fost trimiși în judecată atât pentru infracțiuni care se judecă după regula

publicității (art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., art.

12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001) cât și pentru o

infracțiunea care se judecă în ședință nepublică (art. 13 alin. (1) și alin.

(3) din Legea nr. 678/2001). în această ipoteză excepția nepublicității,

prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, nu este aplicabilă,

fiind de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinsă la alte

infracțiuni decât cele la care se face referire în textul de lege menționat. în

acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia

penală nr. 99 din 19 ianuarie 2009 (publicată pe pagina de internet a instanței

supreme), unde se precizează că excepția vizează strict ipoteza trimiterii în

judecată numai pentru infracțiunile de trafic de minori și/sau pornografie

infantilă, neputând fi extinsă prin analogie și în cazul altor infracțiuni.

În consecință, dispoziția de menținere a

stării de arest preventiv de la termenele din 15 iunie 2012 și 01 august 2012

este nelegală, fiind incident cazul de nulitate absolută prevăzut de art. 197

alin. (2) teza a IV a C. proc. pen., iar sub aspect procedural se impune, în

baza art. 139 alin. (2) C. proc. pen., revocarea măsurii preventive și punerea

în libertate a inculpaților, dacă nu sunt arestați sau reținuți în altă cauză.

Pe de altă parte, Curtea apreciază că pentru

buna desfășurare a procesului penal se impune restricționarea libertății de

mișcare și exercitarea unui control asupra conduitei inculpaților pe parcursul

procedurii judiciare, astfel că, în baza art. 145

1

s-a dispus față de inculpații puși în libertate măsura obligării de a nu părăsi

țara.

Pe durata acestei măsuri procesuale de

prevenție, inculpații vor fi ținuți să respecte obligații prevăzute în art. 145

alin. (1

1

) lit. a) - d) C. proc. pen. și unele din obligațiile

prevăzute în art. 145 alin. (1

2

) C. proc. pen., respectiv să nu se

apropie de persoanele vătămate M.L.T., R.A.M., H.F.S., și să nu comunice cu

acestea direct sau indirect; să nu se afle în locuința persoanelor vătămate,

atrăgându-se atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 145 alin. (3) C.

proc. pen., privind riscul înlocuirii măsurii obligării de a nu părăsi țara cu

măsura arestării preventive.

Împotriva acestei încheieri din data de 30

octombrie 2012 a Curții de Apel Timișoara s-a exercitat recurs de către

procuror.

Ministerului Public arată că obiectul

judecății îl constituie, între altele, infracțiunea de trafic de minori aflată

în concurs cu cea de trafic de persoane majore, activitatea infracțională a

inculpaților fiind indivizibilă.

Este adevărat că textul art. 24 din Legea nr.

678/2001 este de strictă interpretare dar atunci când intră în concurs cu

prevederi care ar atrage aplicarea legii generale datorită calității

subiectului pasiv, victime majore, se consideră că are prioritate norma

specială. Este de observat că această prevedere a nepublicității ședințelor de

judecată are scopul de a proteja persoanele minore de vătămarea care s-ar cauza

prin expunerea publică a faptelor. Instanța nu putea să facă o disociere a

prevederilor art. 24 din Legea nr. 678/2001 de cele ale art. 290 C. proc. pen.

Așadar, deși instanța de fond invocă

prevederile art. 24 aceasta, în fapt, a urmat procedura legală prevăzută de

art. 290 alin. (2) C. proc. pen.

Pe de altă parte, nu a influențat cu nimic

faptul că prima instanță în baza art. 24 din Legea nr. 678/2001 a declarat

ședință nepublică și a menținut starea de arest față de cei doi inculpați.

Părțile vătămate sunt minore și astfel au fost protejate interesele acestora

prin declararea ședinței nepublice.

Inculpaților nu li s-a cauzat nicio vătămare

care să atragă nulitatea absolută a încheierilor prin care s-a menținut măsura

arestului.

Față de aceste considerente se solicită

admiterea recursului și în rejudecare, desființarea Încheierii din 30 octombrie

2012 și menținerea arestării preventive a inculpaților.

Instanța de recurs găsește că argumentele

invocate în sprijinul recursului sunt obiective și pot conduce în perspectivă

la regândirea textelor legale aduse în discuție.

Cert este însă că, pe de o parte, instanța de

fond a făcut o trimitere explicită și nelegală la dispoziția ca, în baza art.

24 din Legea nr. 678/2001 ședințele de judecată să fie nepublice, iar pe de

altă parte, dispozițiile relative la publicitatea ședințelor de judecată sunt

prevăzute sub sancțiunea nulității conf. art. 197 alin. (2) C. proc. pen.,

nulitatea respectivă este absolută, cu regimul juridic corespunzător, nu poate

fi înlăturată în niciun mod.

Instanța de apel a constatat că în cauză

inculpații au fost trimiși în judecată atât pentru infracțiuni care se judecă

după regula publicității (art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C.

pen., art. 12 alin. (1), alin. (2) din Legea nr. 678/2001) cât și pentru o

infracțiunea care se judecă în ședință nepublică (art. 13 alin. (1) și alin.

(3) din Legea nr. 678/2001). în această ipoteză excepția nepublicității,

prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, nu este aplicabilă,

fiind de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinsă la alte

infracțiuni decât cele la care se face referire în textul de lege menționat. în

consecință, dispoziția de menținere a stării de arest preventiv de la termenele

din 15 iunie 2012 și 01 august 2012 a fost constatată ca nelegală, fiind

incident cazul de nulitate absolută prevăzut de art. 197 alin. (2) teza a IV a

inculpaților, dacă nu sunt arestați sau reținuți în altă cauză.

Este adevărat că problema a fost analizată

strict formal prin prisma regulilor procedurale ale publicității procesului

penal, ca principiu al transparenței și garanției unui proces echitabil a

fiecărei persoane, însă acestea au fost până la urmă sarcinile profesionale de

înfăptuit.

Curtea a apreciat cu justețe că pentru buna

desfășurare a procesului penal se impune restricționa rea libertății de mișcare

și exercitarea unui control asupra conduitei inculpaților pe parcursul

procedurii judiciare, astfel că, în baza art. 145

1

s-a dispus față de inculpații puși în libertate măsura obligării de a nu părăsi

țara.

în consecință recursul procurorului urmează a

fi respins ca nefondat pe considerentele art. 385

15

pct. 1 lit. b)

Văzând și dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc.

pen.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.-

Serviciul Teritorial Timișoara împotriva încheierii din 30 octombrie 2012 a

Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr.

3764/30/2012, privind pe inculpații T.V.M. și P.C.M.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu

pentru intimații inculpați T.V.M. și P.C.M., în sume de câte 100 RON, se vor

plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

noiembrie 2012.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 17/2014
. 373 și art. 197 alin. (2) teza a V-a C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de inculpații T.V.M. și P.C.M. împotriva Sentinței penale nr. 286/ PI din 05 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția penală, în Dosarul
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3717/2012
în vedere că recursul de față declarat de inculpatul P.A. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în baza dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a). Sub aspectul primului motiv de critică prin care se pretin
ÎCCJ 2012-08-22
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2577/2012
Libertăților Fundamentale, art. 127 din Constituția României și art. 12 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, a arătat că, potrivit art. 24 din Legea nr. 678/2001 "ședințele de judecată în cauzele privind infracțiunea de tra
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1262/2012
24, se stipulează că „ședințele de judecată în cauzele privind infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 13 și de pornografie infantilă prev. de art. 18, nu sunt publice", această dispoziție stabilind, expres și limitativ, o dero
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4140/2011
stanței, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecată sunt prevăzute sub sancțiunea nulității". În cauză, inculpatul susține că ședința de judecată din 01 martie 2010 la Tribunalul Timiș, fiind publică, a fost dată cu încă
Sursă