ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3343/2012

Asupra recursului de față

În baza lucrărilor din dosar, constata

următoarele:

Prin Sentința penală nr. 103/F din 4 aprilie

2012, pronunțată în Dosarul nr. 814/98/2012, Tribunalul Ialomița a respins

cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 119/F din 28 aprilie 2010 a

Tribunalului Ialomița, din Dosarul nr. 1448/98/2010 (222/2010), formulată de

revizuentul V.D.

Instanța de fond a reținut că, prin Sentința

penală nr. 119/F din 28 aprilie 2010 a Tribunalului Ialomița, rămasă definitivă

prin Decizia penală nr. 3536 din 11 octombrie 2010 a înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția penală, revizuentului i-a fost aplicată pedeapsa de 12 ani

închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, iar acesta a

solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei penale din infracțiunea de

omor calificat în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte.

În motivare, instanța de fond a arătat că, pe

de o parte, motivul invocat nu face parte dintre cazurile de revizuire

prevăzute de art. 394, C. proc. pen., iar, pe de altă parte, că, prin probele

administrate la urmărirea penală și la cercetarea judecătorească, s-a stabilit,

fără dubiu, vinovăția revizuentului cu privire la comiterea infracțiunii de

omor calificat, care constituie încadrarea juridică corectă.

În termen legal, revizuentul a declarat apel.

În motivarea orală a apelului,

apelantul-revizuent a arătat că se impune schimbarea încadrării juridice a

faptei penale din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de loviri

cauzatoare de moarte, prin audierea unor martori și a medicului de familie.

A solicitat admiterea apelului, desființarea

Sentinței penale și, pe fond, rejudecând, admiterea cererii de revizuire.

Prin Decizia penală nr. 144 din 14 mai 2012

pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a fost respins, ca

nefondat, apelul revizuentului.

Curtea de apel a reținut că revizuentul nu a

invocat, nici în fapt și nici în drept, vreuna dintre cauzele de revizuire

prevăzute, în mod limitativ, de dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) - e),

C. proc. pen., iar schimbarea încadrării juridice a faptei penale constituie un

motiv pentru exercitarea căilor ordinare de atac, și nu a căii extraordinare de

atac a revizuirii, care, în aceste condiții, este inadmisibilă.

Împotriva acestei decizii, revizuentul a

declarat recurs, solicitând casarea hotărârii și, rejudecând, admiterea cererii

de revizuire și trimiterea cauzei la Tribunalul Ialomița, motivând că este

nevinovat, nu a fost audiat și nu s-a efectuat o necropsie, din care ar fi

rezultat nevinovăția sa.

Analizând recursul declarat de revizuent,

prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, Înalta Curte constată că

hotărârea atacată este legală și temeinică.

Din examinarea lucrărilor și actelor

dosarului, rezultă, că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 394 lit. a)

C. proc. pen., care ar impune revizuirea Sentinței penale atacate.

Din economia textului de lege sus-menționat

coroborat cu alineatul 2 al art. 394 C. proc. pen., rezultă că hotărârile

penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă sunt întrunite cumulativ

condițiile expres prevăzute de lege: faptele și împrejurările noi descoperite

să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și, respectiv,

condiția ca aceste fapte și împrejurări noi să fi condus la o soluție diametral

opusă celei pronunțate, în situația în care ar fi fost cunoscute de instanțe.

Motivul invocat de revizuent - faptul că nu

este vinovat, nu a fost audiat și nu s-a efectuat o necropsie, din care ar fi

rezultat nevinovăția sa - nu poate fi considerat o împrejurare nouă, care să

impună revizuirea Sentinței atacate, întrucât aceste apărări au fost avute în

vedere de instanța de fond, care a verificat probele nemijlocit în cadrul

cercetării judecătorești. Prin urmare, aceste împrejurări au fost cunoscute de

instanța de fond, iar ulterior cele două instanțe de control judiciar au

verificat apărările inculpatului și le-au înlăturat, apreciind, pe baza

probelor administrate, că este dovedită vinovăția sa.

Nici motivul invocat de revizuent, prin care

a susținut că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei, nu poate fi

reținut, întrucât nu se încadrează în dispozițiile expres și limitativ

prevăzute de art. 394 C. proc. pen. De altfel, criticile invocate de revizuent

echivalează cu o solicitare de suplimentare a probatoriului administrat în

cursul procesului penal, aceasta fiind inadmisibilă în calea extraordinară de

atac a revizuirii.

Drept urmare, în mod corect a fost respinsă,

ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnat, întrucât nu se

încadrează în dispozițiile art. 394 C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, urmează ca

recursul declarat de recurentul revizuent V.D. împotriva Deciziei nr. 144 din

14 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, să fie

respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

revizuentul V.D. împotriva Deciziei nr. 144 din 14 mai 2012 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul revizuent la plata sumei de

400 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 18

octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM