ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3157/2012

Prin Sentința penală nr. 808 din 28 noiembrie

2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în temeiul art.

26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 75

alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin.

(1) lit. a), b) C. pen. și art. 80 C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului

S.N. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru infracțiunea de complicitate la

infracțiunea de înșelăciune.

S-a tăcut aplicarea art. 71 și 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei, iar în

baza art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după

executarea pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 87/A din 12 martie

2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală s-au admis apelurile

inculpaților, dispunând printre altele reducerea pedepsei aplicate inculpatului

S.N. pentru infracțiunea de complicitate la infracțiunea de înșelăciune de la 5

ani la 4 ani închisoare.

Prin Decizia nr. 2009 din 11 iunie 2012

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală s-a admis

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, s-a casat

Decizia penală nr. 87/A din 12 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a

II-a penală și s-a menținut Sentința penală nr. 808 din 28 noiembrie 2011 a

Tribunalului București, secția a II-a penală,respingând celelalte recursuri ca

nefondate.

Împotriva acestei decizii, inculpatul S.N. a

formulat contestație în anulare, susținând că aceasta este netemeinică și

nelegală, că în dosarul cauzei există o serie de vicii, nulități privind actele

de procedură, fapt ce duce la concluzia că instanța de recurs a greșit prin

nerespectarea unor dispoziții legale și prin nerezolvarea cauzei în deplină

concordanță cu materialele aflate în dosar.

Examinând actele și lucrările dosarului în

raport de motivele invocate, Înalta Curte constată că cererea de contestație în

anulare formulată în cauză este inadmisibilă.

Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în

anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții pentru

termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost

îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește că la termenul la

care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de

a se prezenta și de a încunoștiința instanța despre această împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat

asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute de art.

10 alin. (1) lit. f) - i) cu privire la care existau probe la dosar;

d) când împotriva unei peroane s-au pronunțat

două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

e) când la judecarea recursului, inculpatul

prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia era obligatorie potrivit

art. 385

14

alin. (1) ori art. 385

16

alin. (1) C. proc.

pen.

Potrivit art. 391 alin. (2) C. proc.

pen.," instanța, constatând că cererea de contestație este făcută în

termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este

dintre cele prevăzute de art. 386 și că în sprijinul contestației se depun ori

se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune

citarea părților interesate."

Examinând admisibilitatea în principiu a

contestației în anulare în raport de dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc.

pen., se constată că cererea formulată de contestator nu cuprinde motivele pe

care aceasta se întemeiază.

Prin urmare, Înalta Curte constată că cererea

de contestație în anulare formulată de contestatorul S.N. este inadmisibilă și

urmează a fi respinsă.

Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare

formulată de contestatorul S.N. împotriva Deciziei nr. 2009 din 11 iunie 2012

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr.

34500/3/2010*.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300

RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 4 octombrie

2012.

Procesat de GGC - LM