ÎCCJ, Secția penală

Asupra contestației în anulare de

față;

Examinând actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin

decizia nr. 1949 din 7 iunie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 29118/3/2010 s-au admis recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

D.I.I.C.O.T. și de recurenții intimați inculpați l.N., U.M., N.G., M.C., l.P.,

P.M., M.P., l.V.T., l.F., L.A.R., C.E.L., B.Ș. și B.B. împotriva deciziei

penale nr. 322/A din 31 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a

II-a penală.

S-a casat, în parte, decizia penală

atacată și sentința penală nr. 202 din 4 martie 2011 a Tribunalului București,

secția a II-a penală, și rejudecând:

S-a făcut aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. și menține pedepsele aplicate inculpaților l.N., U.M., N.G., M.C.,

I.P., P.M., M.P., I.F., L.A.R., C.E.L., B.Ș. și B.B.

S-a făcut aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. și s-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului l.V.T.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr.

143/2000 de la 5 ani închisoare la 3 ani și 4 luni închisoare.

S-au menținut celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

S-a dedus din pedeapsa aplicată

recurenților inculpați l.N., N.G., M.C., P.M., M.P., l.V.T., I.F., L.A.R., C.E.L.,

durata reținerii și a arestării preventive, de la 21 aprilie 2010 la 7 iunie

2012, pentru inculpatul I.P., durata reținerii de la 27 august 2007 și a

arestării preventive, de la 21 aprilie 2010 la 7 iunie 2012, pentru inculpata U.M.,

durata reținerii și a arestării preventive, de la 17 aprilie 2008 la 29 aprilie

2008 și de la 21 aprilie 2010 la 7 iunie 2012, iar pentru inculpații B.Ș. și B.B.

durata reținerii și a arestării preventive, de la 26 aprilie 2010 la 7 iunie

2012.

Onorariul interpretului de limba persană

pentru inculpatul L.A.R. se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu

pentru recurenții inculpați l.N., l.V.T., L.A.R., B.Ș. și B.B., în sumă de câte

100 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu

pentru recurenții inculpați U.M., N.G., M.C., I.P., P.M., M.P., I.F. și C.E.L.,

în sumă de câte 400 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii, condamnatul

l.N. a formulat contestație la executare.

Cererea a fost înregistrată pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 13 iunie 2012, fără să precizeze

motivele pe care se întemeiază.

Examinând contestația la executare formulată

de contestatorul l.N., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.

Contestația la executare este un mijloc

jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează anumite incidente ivite în

cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive, în cazurile expres

și limitativ prevăzute de art. 461 alin. (1) C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 461 alin.

(1) C. proc. pen., „contestația contra executării hotărârii penale se poate face

în următoarele cazuri:

a)

când s-a pus în executare o hotărâre care

nu era definitivă;

b)

când executarea este îndreptată împotriva

altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c)  când se ivește vreo nelămurire cu privire

la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d)  când se invocă amnistia, prescripția,

grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și

orice alt incident ivit în cursul executării".

Din examinarea contestației la executare

formulate în cauză, se constată că motivele pe care aceasta se întemeiază nu au

fost invocate de contestator pentru a fi examinate și pentru a se vedea dacă se

regăsesc între cele prevăzute de art. 461 alin. (1) C. proc. pen.

Prin urmare, contestația la executare formulată

de contestator este inadmisibilă, urmând a fi respinsă.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge ca inadmisibilă, contestația la

executare formulată de contestatorul l.N. împotriva deciziei nr. 1949 din 7 iunie

2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul

nr. 29118/3/2010.

Obligă contestatorul la plata sumei de

200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 6 septembrie

2012.