ÎCCJ, Secția penală

Asupra contestației în anulare de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin decizia nr. 1949 din 7 iunie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 29118/3/2010 s-au admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. și de recurenții intimați inculpați l.N., U.M., N.G., M.C., l.P., P.M., M.P., l.V.T., l.F., L.A.R., C.E.L., B.Ș. și B.B. împotriva deciziei penale nr. 322/A din 31 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. S-a casat, în parte, decizia penală atacată și sentința penală nr. 202 din 4 martie 2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală, și rejudecând: S-a făcut aplicarea art. 320 1 C. proc.

pen. și menține pedepsele aplicate inculpaților l.N., U.M., N.G., M.C., I.P., P.M., M.P., I.F., L.A.R., C.E.L., B.Ș. și B.B. S-a făcut aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și s-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului l.V.T. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000 de la 5 ani închisoare la 3 ani și 4 luni închisoare. S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

S-a dedus din pedeapsa aplicată recurenților inculpați l.N., N.G., M.C., P.M., M.P., l.V.T., I.F., L.A.R., C.E.L., durata reținerii și a arestării preventive, de la 21 aprilie 2010 la 7 iunie 2012, pentru inculpatul I.P., durata reținerii de la 27 august 2007 și a arestării preventive, de la 21 aprilie 2010 la 7 iunie 2012, pentru inculpata U.M., durata reținerii și a arestării preventive, de la 17 aprilie 2008 la 29 aprilie 2008 și de la 21 aprilie 2010 la 7 iunie 2012, iar pentru inculpații B.Ș. și B.B. durata reținerii și a arestării preventive, de la 26 aprilie 2010 la 7 iunie 2012. Onorariul interpretului de limba persană pentru inculpatul L.A.R. se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați l.N., l.V.T., L.A.R., B.Ș. și B.B., în sumă de câte 100 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați U.M., N.G., M.C., I.P., P.M., M.P., I.F. și C.E.L., în sumă de câte 400 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii, condamnatul l.N. a formulat contestație la executare. Cererea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 13 iunie 2012, fără să precizeze motivele pe care se întemeiază. Examinând contestația la executare formulată de contestatorul l.N., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.

Contestația la executare este un mijloc jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează anumite incidente ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive, în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 461 alin. (1) C. proc. pen. Potrivit dispozițiilor art. 461 alin. (1) C. proc.

pen., „contestația contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării". Din examinarea contestației la executare formulate în cauză, se constată că motivele pe care aceasta se întemeiază nu au fost invocate de contestator pentru a fi examinate și pentru a se vedea dacă se regăsesc între cele prevăzute de art. 461 alin. (1) C. proc.

pen. Prin urmare, contestația la executare formulată de contestator este inadmisibilă, urmând a fi respinsă. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul l.N. împotriva deciziei nr. 1949 din 7 iunie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 29118/3/2010. Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 6 septembrie 2012.