ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2977/2012

Asupra contestației în anulare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

Decizia penală nr. 1153 din 13 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1/98/2004, au fost admise

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpații M.G., B.D.G., D.M.,

B.S., S.I., F.I., R.Z.I., J.B.P. și B.N.D. împotriva Deciziei penale nr. 224

din 21 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.

A fost casată, în parte, decizia penală

atacată, numai cu privire la conținutul pedepsei accesorii și complementare

aplicate recurenților inculpați.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise

recurenților inculpați M.G., B.D.G., D.M., B.S., S.I., F.I., R.Z.I., J.B.P. și

B.N.D., drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a dispus ca în cadrul pedepselor

complementare aplicate inculpaților M.G., B.D.G., S.I., F.I., B.S. și D.M. să

se facă aplicarea doar a tezei finale a art. 64 lit. a) C. pen.

S-au menținut celelalte dispoziții ale

Deciziei.

Au fost respinse, ca nefondate, recursurile

declarate inculpații P.I.C., G.N.D. și M.E. împotriva aceleiași decizii.

Totodată, au fost respinse, ca nefondate,

recursurile declarate de partea civilă OMV P SA (fostă SC P. SA, SNP P. SA) și

de recurentele părți responsabile civilmente SC A.O. SRL, prin lichidator

judiciar E. SPRL, SC G. 94 SRL, prin administrator judiciar SC I.T.M.A. SPRL,

SC S.S. SRL, prin administrator judiciar SC E. SPRL, SC E.M.J. Ltd SRL, prin

administrator M.G., SC J.I. SRL, în prezent SC R.M.C. SRL, prin administrator

judiciar SC E. SPRL, împotriva aceleiași decizii.

A fost obligat inculpatul G.N.D. la plata

sumei de 500 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, urmând a se avansa din

fondul Ministerului Justiției.

S-a dispus a se plăti din fondul Ministerului

Justiției onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatei B.I., în

sumă de 200 RON și onorariile parțiale pentru apărarea din oficiu a

recurenților inculpați M.G., S.I., R.Z.I., J.B.P., B.N.D., B.D.G., D.M., B.S.

și F.I., în sumă de câte 50 RON.

Au fost obligați recurenții inculpați P.I.C.

și M.E. la plata sumelor de câte 350 RON, cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de câte 50 RON fiecare, reprezentând onorariul parțial pentru

apărătorul desemnat din oficiu, urmând a se avansa din fondul Ministerului

Justiției.

împotriva acestei decizii, a formulat

contestație în anulare contestatorul M.G., aceasta fiind înregistrată pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 24 aprilie 2012.

în drept au fost invocate dispozițiile art.

386 lit. c) și e) din C. proc. pen., fără a se preciza însă care sunt:

criticile pe care se fundamentează calea de atac promovată.

La termenul din data de 24 septembrie 2012,

apărătorul ales al contestatorului a menționat că instanța de apel sa pronunțat

asupra intervenirii cauzei de încetare a procesului penal, respectiv

prescripția specială, pentru participația improprie la infracțiunea de fals în

înscrisuri sub semnătură privată și pentru infracțiunea de uz de fals,

învederând astfel că nu mai susține contestația în anulare.

În acest context, Înalta Curte, luând act de

împrejurarea că apărătorul ales al conte statorului nu are un mandat special

din partea acestuia pentru a retrage contestația în anulare, a apreciat că nu

se poate lua act de manifestarea de voință exprimată în acest mod și a acordat

cuvântul pentru dezbaterea admisibilității în principiu a contestației în

anulare, în temeiul dispozițiilor art. 391 C. proc. pen.

Concluziile reprezentantului parchetului și

ale apărătorului contestatorului au fost consemnate în partea introductivă a

hotărârii, urmând a nu mai fi reluate.

Examinând contestația în anulare formulată de

contestatorul M.G., sub aspectul admisibilității în principiu, Înalta Curte

constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor urma.

Contestația în anulare constituie o cale

extraordinară de atac prin care pot fi reparate erori de neînlăturat pe alte

căi și anume anularea pentru vicii, nulități privind actele de procedură, iar

nu un motiv care ar constitui o nulitate pe fondul cauzei.

Natura juridică a acestui remediu procesual

este mixtă, atât de anulare, în sensul că pe calea contestației în anulare

poate fi anulată hotărârea, cât și de retractare, respectiv că însăși instanța

care a pronunțat hotărârea este pusă de a controla condițiile în care a dat

hotărârea și de a o infirma eventual.

În conformitate cu dispozițiile art. 391

alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare

este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea

termenului de exercitare prevăzut de legea procesual penală, arătarea de motive

prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum și invocarea de dovezi în sprijinul

căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul

cauzei.

Art. 386 C. proc. pen. prevede cazurile în

care se poate face contestație în anulare, însă numai împotriva hotărârilor

penale definitive, contestația în anulare putând fi exercitată doar în cazurile

și în condițiile prevăzute expres și limitativ de lege.

Prin urmare, examinarea temeiniciei

contestației nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilității în

principiu.

Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în

anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții pentru

termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost

îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește că la termenul la

care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de

a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat

asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art.

10 alin. (1) lit. f)-11, cu privire la care existau probe în dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au

pronunțat două hotărâri diferite pentru aceeași faptă;

e) când la judecarea recursului sau la

rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost

ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin. (1) C. proc. pen.

Așadar, legiuitorul a prevăzut expres și

limitativ cazurile în care o hotărâre definitivă poate fi atacată prin

intermediul contestației în anulare, instituindu-se astfel o garanție că

această cale nu va da posibilitatea oricărei persoane și în orice condiții de a

înlătura efectele pe care le au hotărârile judecătorești definitive.

În prezenta cauză se constată că a fost promovată

contestația în anulare, criticile formulate fiind circumscrise dispozițiilor

art. 386 lit. c) și e) C. proc. pen.

Potrivit textelor legale anterior menționate,

hotărârile definitive pot fi atacate pe calea contestației în anulare când

instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului

penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) -i

1

), cu

privire la care existau probe în dosar, respectiv atunci când la judecarea

recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul

prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit

art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

Ib

alin. (1)

C. proc. pen.

Cu privire la criticile circumscrise

dispozițiilor art. 386 lit. c) C. proc. pen., se reține că instanța de apel, în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a

dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru participație

improprie la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată și pentru

infracțiunea de uz de fals, ca urmare a intervenirii prescripției speciale.

Pe de altă parte, nici dispozițiile art. 386

lit. e) C. proc. pen. nu sunt incidente, în cauză nefiind obligatorie audierea

conte statorului de către instanța de recurs potrivit art. 385

14

alin. i

1

C. proc. pen., având în vedere că nu a fost pronunțată o

soluție de achitare a sa.

Prin urmare, se constată că aspectele

invocate de contestator nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 386 lit. c) și

e) C. proc. pen.

Astfel fiind, contestația în anulare

formulată de contestatorul M.G. apare ca fiind inadmisibilă, nefiind

îndeplinite cumulativ cerințele care condiționează admiterea în principiu a acesteia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va

respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul

M.G. împotriva Deciziei penale nr. 1153 din 13 aprilie 2012 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1/98/2004.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat,

conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare

formulată de contestatorul M.G. împotriva Deciziei penale nr. 1153 din 13

aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată

în Dosarul nr. 1/98/2004.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200

RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24

septembrie 2012.

Procesat de GGC - LM