ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 160/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 160/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 559 din 28 octombrie 2010, Tribunalul Iași a condamnat inculpatul

A.R.I., recidivist, la pedeapsa de 9 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de „tentativă la omor deosebit de grav”.

A aplicat

pedeapsa complimentară a interzicerii exercitării drepturilor enumerate la art.

64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durata de 4 ani.

În baza art.

180 alin. (1) C. pen., a condamnat inculpatul A.R.I., la pedeapsa de 2 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „lovire sau alte violențe” asupra

părții vătămate P.L.M.

Pedepsele au

fost contopite urmând ca inculpatul A.R.I. să execute pedeapsa cea mai grea, de

9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a Il-a și lit. b) C. pen.

A aplicat dispozițiile

art. 71 și 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. A confiscat cuțitului folosit

de inculpat la săvârșirea faptei. în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la

art. 10 lit. h) C. proc. pen., a încetat procesul penal privind pe inculpatul A.M.,

recidivist, pentru două fapte de lovire prevăzute de art. 180 alin. (2) C.

pen., proces pornit la plângerea prealabilă a paliilor vătămate T.C. și B.O.

A obligat

inculpatul A.R.I. la plata despăgubirilor civile către părțile civile T.R.C.,

Spitalului Clinic de Urgențe Sf. S. Iași și S.A. Iași.

A obligat

inculpatul A.M. la plata despăgubirilor civile către aceleași unități sanitare.

A respins

acțiunea civilă formulată de partea civilă P.M.L.

A obligat

inculpații și părțile civile T.C. și B.O. la plata cheltuielilor judiciare.

Pentru a se

pronunța această hotărâre, instanța de fond, a reținut în esență:

La data de 08

noiembrie 2009, fiind duminică și sărbătoarea ortodoxă „Soborul Sfinților

Arhangheli Mihail și Gavril”, a fost hramul bisericii din sat, iar martorul V.G.,

a cărei proprietate este situată în centrul satului Preselnici din corn.

Miroslava, jud. Iași, într-un imobil construit pentru scopuri comerciale, a

organizat o petrecere la care au fost invitați locuitorii satului Proselnici,

și, la care a fost și primarul comunei Miroslava care a discutat cu cei

prezenți, probleme electorale.

Muzica a fost

asigurată de martorul P.I., de la un calculator, iar tinerii prezenți la acea

petrecere au dansat, și, împreună cu ceilalți cetățeni prezenți, au fost

serviții cu o gustare și cu vin din partea organizatorului. Printre tinerii din

sat, la acea petrecere se aflau, părțile vătămate T.R.C., P.L.M., T.C. și B.O. inculpații

A.M., A.R.I., precum și vecinul acestora din urmă, numitul L.l. La un moment

dat, partea vătămată T.R.C., a mers și a cumpărat o sticlă de bere de 2 litri

de la un bar din apropiere, din care a început să servească un grup de persoane

ce se aflau în strada în fața localului unde avea loc petrecerea. Berea era

servită direct din sticla pe care T.R.C. o dădea celor din grup pe rând. În

timp ce se afla lângă L.l., a scăpat sticla din mână și conținutul acesteia l-a

stropit pe pantaloni.

Distracția a

continuat, și, după un timp, în localul unde se dansa, a intrat L.I. care a

mers la T.R.C. și i-a reproșat faptul l-a stropit cu bere. Cei doi s-au prins

de haine iar martorul P.L.N., care se afla în imediata apropiere i-a despărțit

pe cei doi. Partea vătămată T.C. i-a cerul lui T.R.C. să plece acasă pentru că

este în stare de ebrietate, și acesta din urmă, însoțit de martorul C.l., au

ieșit din acea sală. De pe ușa laterală a revenit în acea sală, L.l. însoțit de

A.R.l. și A.M. Deoarece, inculpatul A.M. l-a lovit cu palma pe numitul L.V., între

aceștia intervenind din nou martorul P.L.N., s-a oprit difuzarea muzicii, iar martorul

V.G. a cerul persoanelor din acea sală să plece. În timp ce partea vătămată T.R.C.,

martorul C.l. și partea vătămată P.L.M. se deplasau spre locuința lor,

inculpatul A.R.I. început să alerge înspre aceștia și a scos un cuțit. Momentul

în care acesta scos cuțitul și alerga la vale a fost văzut de martorul P.L.N. și

partea vătămată T.C., iar când s-a apropiat de T.R.C., cuțitul a fost văzut și de

martorul C.l. și partea vătămată P.L.M. Când inculpatul A.R.l. a ajuns în

spatele lui T.R.C.,a pus mâna pe umărul acestuia, și când acesta s-a întors,

i-a aplicat lovitură cu cuțitul în piept. În urma lovituri aplicate partea

vătămată T.R.C. a căzut în genunchi, și, imediat martorul C.l. și partea

vătămată au încercat să-l oprească pe inculpatul A.R.l., care se pregătea să

lovească din nou cu cuțitul. Partea vătămată P.L.M. văzând că inculpatul

lovește din nou, a încercat să-l oprească și a întins mâna dreaptă, moment în care

a fost înjunghiat în palmă. Imediat în acel loc, a venit în ajutorul părții

vătămate T.R.C., părțile vătămate T.C. și B.O. precum și martorii S.C., L.A.L.,

P.L.N., și alți tineri. Inculpatul A.R.I., a fost oprit să mai lovească, iar

cuțitul din mâna acestuia a fost luat de partea vătămată T.C. și aruncat în

șanț, fiind lovit de persoanele ce au ajuns în acel loc. În acest timp, în acel

loc a ajuns și inculpatul A.M., care avea și acesta un cuțit în mână. Acest

inculpat a înjunghiat în umărul drept pe partea vătămată B.O. care încerca să-l

dezarmeze, iar apoi, când a fost doborât la pământ, acesta a lovit pe partea

vătămată T.C., în coapsa dreaptă. Martorul S.C. a reușit să dezarmeze pe

inculpatul A.M.

Martorul P.L.N.

a luat partea vătămată T.R.C., căruia îi curgea sânge abundent din piept și s-a

deplasat spre autoturismul său care era parcat mai sus de locul unde a avut loc

petrecerea, ajutat de martorul P.I., l-a urcat în autoturism, și a plecat spre

localitatea Miroslava. A fost anunțat Serviciul de urgență 112, stabilind să se

întâlnească cu salvarea la postul de poliție Miroslava. Partea vătămată T.R.C.,

a fost preluată de un echipaj al serviciului de Ambulanță Iași, ocazie cu care martorul

P.L.N., a aflat că o să mai sosească două ambulanțe întrucât mai sunt două

persoane înjunghiate, și, a fost solicitat să le aștepte pentru a le conduce în

satul Proselnici, ceea ce a și făcut. Ambulanța sosită a acordat primul ajutor părții

vătămate, după care a transportat-o la Spitalul clinic de urgență Sf. S. Iași, unde

s-a intervenit chirurgical. Părțile vătămate, T.C. și B.O. au primit prim

ajutor de la ambulanțele sosite, aceștia fiind transportați la Spitalul clinic

de urgență Sf. I., unde au primit îngrijiri medicale.

În acea noapte

și învinuiții A.R.I. și A.M., au solicitat la Serviciul 112, ambulanța și au

fost transportați la Spitalul Clinic de Urgență Sf. S. Iași, unde au primit

îngrijiri medicale.

Cele două

cuțite au fost predate a doua zi, pe 09 noiembrie 2009, organelor de poliție,

de către T.I., soția părții vătămate T.C.

Conform

certificatului medico-legal nr. 12470 din 12 noiembrie 2009, T.R.C. prezintă

plagă penetrantă înjunghiată penetrantă toracică cu discjuncție costo-stemală

CHI dreapta și interesarea pleurei, leziunile s-au putut produce prin lovire cu

corp tăietor-înțepător (posibil cuțit și pot data din 08 noiembrie 2009, necesită

16-18 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, leziunile nu au pus în primejdie

viața victimei. Conform certificatului medico-legal nr. 12480 din 13 noiembrie 2009

T.C. prezintă plagă tăiată cu interesare musculară ce s-a putut produce prin

lovire cu corp înțepător-tăietor (cuțit) și pot data din 08 noiembrie 2009,

necesită 14-16 zile îngrijiri medicale pentru vindecare. Conform certificatului

medico-legal nr. 12479 din 13 noiembrie 2009 B.O. prezintă plăgi tăiate cu

interesare musculară pentru care s-a practicat miorafie primară, leziune ce s-a

putut produce prin lovire cu corp tăietor-înțepător (cuțit) și poate data din

08 noiembrie 2009, necesită 14-16 zile îngrijiri medicale. Partea vătămată P.L.M.

nu a prezentat vreun act medico-legal din care se rezulte câte zile medicale

i-ar fi fost necesare pentru vindecarea leziunii cauzate de A.R.l., prin

înjunghierea palmei drepte cu cuțitul în Conform certificatul medico-legal nr.

12454 din 10 noiembrie 2009 A.M. prezintă plagă contuză cu denudarea cartilagiului,

echimoze, excoriații, leziuni ce s-au putut produce prin loviri cu corpuri

contodente și pot data din 08 noiembrie 2009, necesită 11-13 zile îngrijiri

medicale pentru vindecare.

Dat fiind

faptul că inculpatul A.R.l. a săvârșit anterior o infracțiune de „tentativă de

omor”, în cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei expertize

medico-legale psihiatrice, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr.

8564/psh/22 decembrie 2009 concluzionând că numitul A.R.l. prezintă

diagnosticul „personalitate insuficient maturizată cu tulburări de comportament

agravate de consum etanolic”, iar faptele pentru care este învinuit au fost

săvârșite cu discernământ.

De asemenea,

având în vedere poziția inculpatului A.R.l. care nu a recunoscut faptul că a

avut asupra sa cuțit și faptul că a înjunghiat pe partea vătămată T.R.C., cu

acceptul acestuia a fost testat la „poligraf”. Din raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 11795S din 16 noiembrie 2009, specialistul în

psihologie judiciară și poligraf a concluzionat că pentru răspunsurile

numitului A.R.l. la întrebările relevante ale cauzei au fost evidențiate

reacții specifice comportamentului simulat.

Această dinamică

infracțională s-a reținut în urma coroborării declarațiile martorilor V.G., S.C.,

T.F., L.A.L., C.I., P.I., P.L.N. și T.I., martori care au confirmat cele

arătate în actul de acuzare în sensul că cei doi inculpați au provocat leziuni

părților vătămate, având asupra lor obiecte contondente, respectiv cuțite.

În drept,

instanța a apreciat că faptele inculpatului A.R.I., recidivist, a mai fost

condamnat pentru o infracțiune de tentativă de omor, iar la data de 08

noiembrie 2009, a intenționat să ucidă pe partea vătămată T.R.C. lovindu-l cu

un cuțit în piept și când a vrut să mai aplice o nouă lovitură, aceasta a fost

parată de partea vătămată P.L.M., căruia i-a cauzat o leziune în palma dreaptă,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de „tentativă la omor

deosebit de grav” prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 176 lit. c)

asupra părții vătămate T.R.C. și „lovire sau alte violențe” asupra părții

vătămate P.L.M. prevăzută de art. 180 alin. (I) C. pen., cu aplicarea art. 33

lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

Cu privire la

infracțiunea de „tentativă la omor deosebit de grav” prevăzută de art. 20

raportat la art. 174 – art. 176 lit. c) asupra părții vătămate T.R.C.:

Instanța a

reținut sub aspectul laturii obiective, elementul material a constat în

acțiunea de lovire a părții vătămate cu cuțitul în piept, urmarea imediată

constând în provocarea de leziuni care, deși concluziilor examinărilor medico-legale

efectuate în cauză, acestea nu au fost de natură să-i pună viața în pericol

părții vătămate T.R.C., acțiunea inculpatului denotă intenția de a ucide având

în vedere că: leziunea a fost cauzată de un corp tăietor-înțepător cuțit a

cărei lamă avea o lungime de 20 centimetri și o lățime de 5 centimetri, ce

putea să-i cauzeze moartea părții vătămate, agresorul a aplicat lovitura în

zonă vitală a corpului, torace, și, doar faptul că a nimerit coasta C3, nu și-a

mai continuat penetrarea, iar cea de-a doua lovitură a fost parată de partea

vătămată P.L.M., acțiunea agresorului fiind întreruptă prin intervenția promptă

a martorilor oculari, care l-au dezarmat pe învinuit, între acțiunea

inculpatului și urmarea imediată existând legătură de cauzalitate.

Cu privire la

încadrarea juridică dată faptei, instanța a apreciat că fapta inculpatului se

circumscrie dispozițiilor art. 176 lit. c) C. pen., având în vedere antecedența

penală a inculpatului care prin sentința penală nr. 486 din 15 iunie 2004 a

Tribunalului Iași a fost condamnat, la pedeapsa de un an și 8 luni, pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 20 raportat la

art. 174.

Sub aspectul

laturii subiective, instanța a apreciat că inculpatul a acționat cu intenție

directă acesta prevăzând și urmărind rezultatul faptei sale, aspect care

rezultă din instrumentul folosit, cuțit, zona vitală în care a fost aplicată

lovitura, în piept și încercarea eșuată de a lovi din nou.

Cu privire la

infracțiunea de „lovire sau alte violențe” asupra părții vătămate P.L.M. prevăzută

de art. 180 alin. (I) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37

lit. b) C. pen.:

Astfel, sub

aspectul laturii obiective, elementul material a constat în acțiunea de lovire

a părții vătămate cu cuțitul palmă, urmarea imediată constând în provocarea de

leziuni, cu privire la care nu s-au stabilit zilele de îngrijiri medicale

deoarece partea vătămată nu a depus nici un act medical în acest sens, între acțiunea

inculpatului și urmarea imediată existând legătură de cauzalitate.

Sub aspectul

laturii subiective, instanța a apreciat că inculpatul a acționat cu intenție

directă acesta prevăzând și urmărind rezultatul faptei sale, aspect care

rezultă din instrumentul folosit, respectiv cuțit.

Referitor la

cererile de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de

tentativă la omor deosebit de grav” prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 –

art. 176 lit. c) asupra părții vătămate T.R.C. în infracțiunea prevăzută de

art. 182 C. pen., respectiv vătămare corporală gravă și în subsidiar, în

tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175

lit. i) C. pen., formulată de inculpatul A.R.I. deoarece nu a avut intenția de

a ucide, iar condamnarea anterioară se referă la o infracțiune de tentativă de

omor și nu la un omor consumat, instanța le-a apreciat ca nefondate pentru

următoarele considerente:

Conform

concluziile certificatului medico-legal nr. 12470 din 12 noiembrie 2009, T.R.C.

prezintă plagă penetrantă înjunghiată penetrantă toracică cu discjuncție

costo-stemală C HI dreapta și interesarea pleurei, leziunile s-au putut produce

prin lovire cu corp tăietor-înțepător (posibil cuțit și pot data din 08

noiembrie 2009), necesită 16-18 zile îngrijiri medicale pentru vindecare,

leziunile nu au pus în primejdie viața victimei.

Prin urmare, în

condițiile în care, inculpatul au lovit victima într-o zonă vitală a corpului,

respectiv în piept și cu un obiect contondent, respectiv cuțit, iar cea de-a

doua lovitură a fost parată de partea vătămată P.L.M., acțiunea agresorului

fiind întreruptă prin intervenția promptă a martorilor oculari, care l-au

dezarmat pe învinuit, instanța apreciază că aceste aspecte denotă intenția de a

ucide.

Referitor la

cea de a doua solicitare, instanța a apreciat că și această cerere este

nefondată în condițiile în care textul prevede că săvârșește infracțiunea de

omor deosebit grav persoana care a mai săvârșit un omor, caracterizând

antecedența inculpatului, iar art. 144 C. pen., reține că prin săvârșirea unei

infracțiuni se înțelege comiterea oricăreia dintre faptele pe care legea le

pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă, precum și participarea la

comiterea acestora ca autor, instigator sau complice.

La

individualizarea judiciară a pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale

de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile

generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în parte specială

pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, gradul de pericol social

al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală.

Gradul de

pericol social concret al faptelor comise de către inculpat este unul foarte

ridicat, având în vedere atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite

de legea penală, modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, așa cum au fost

descrise mai sus, împrejurările în care faptele au fost comisă, pe drumul

comunal, și nu în ultimul rând urmăririle produse, respectiv periclitarea

vieții părții vătămate T.R.C. și lezarea părții vătămate P.L.M.

La rândul lor,

inculpatul prezintă un pericol social, fapt dovedit de modalitatea și

împrejurările în care a comis infracțiunile, acesta purtând asupra sa un obiect

contondent apt de a produce leziuni grave, instanța apreciind că re inserția

socială a inculpatului nu poate avea loc decât prin stabilirea și, ulterior,

aplicarea a unor pedepse cu închisoarea cu executare efectivă în regim de detenție,

având în vedere că și faptul că infracțiunea de „tentativă la omor deosebit de

grav” prevăzută de art. 20 raportat la art. 176 lit. c) C. pen., a fost

săvârșită în stare de recidivă post executorie prevăzută de art. 37 lit. b) C.

pen., prin sentința penală nr. 486 din 15 iunie 2004 a Tribunalului Iași inculpatul

fiind condamnat la pedeapsa de un an și 8 luni pentru săvârșirea infracțiunii

de tentativă la omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, la care se

adaugă și concursul de infracțiuni.

Cu privire la

inculpatul A.M., recidivist, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prevăzută

de art. 180 alin. (2) C. pen., proces pornit la plângerea prealabilă a părților

vătămate T.C. și B.O. instanța a pronunțat soluția de încetare a procesului

penal având în. vedere declarațiile acestora în sensul că s-au împăcat cu

inculpatul. În condițiile în care părțile vătămate au arătat că s-au împăcat cu

inculpatul și nu au nici o pretenție civilă de la acesta, în cauză operează

dispozițiile art. 132 C. pen., soluția legală ce se impune este cea prevăzută

de art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen.

Având în vedere

cele reținute mai sus, în baza art. 357 pct. 2 lit. e) C. proc. pen., s-a

dispus restituirea către inculpat a cuțitului confiscat în cursul urmăririi

penale.

Referitor la

cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul inculpatului

A.M., la data de 06 mai 2010, instanța a respins-o, ca nefondată, având în

vedere soluția de încetare a procesului penal ca urmare a împăcării părților.

Referitor la

latura civilă a cauzei, instanța a constatat următoarele:

Partea vătămată

T.R.C. s-a constituit parte civilă cu sumele de 1000 lei reprezentând daune

materiale și suma de 150.000 lei cu titlu de daune morale de la inculpatul A.R.I.

Partea vătămată

P.L.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli

de transport.

Cu privire la

daunele materiale solicitate de partea civilă T.R.C., respectiv suma de 1000

lei reprezentând medicația, transportul la spital și cele legate de eliberarea

documentației legale, instanța a apreciat că aceste au fost pe dovedite parțial

doar cu înscrisul de dosar, respectiv 39 de lei reprezentând taxa achitată la

I.M.L. Iași, în cauză fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale

prevăzute de art. 998 – art. 999 C. civ., existând: fapta ilicită a

inculpatului, acțiunea de lovire cu cuțitul în zona pieptului; prejudiciul, necesitatea

de a se prezența la I.M.L. Iași pentru obținerea certificatului medico-legal,

vinovăția inculpatului, sub forma intenției și legătură directă de cauzalitate

dintre fapta licită și urmarea produsă.

Referitor la

celelalte pretenții materiale reprezentând medicația și transportul la spital,

deși partea civilă avut nevoie de îngrijiri, astfel cu rezultă din declarația

martorei I.E., instanța constată că probatoriul administrat este insuficient,

deoarece nu au fost demonstrate criterii care să permită instanței stabilirea

caracterului cert al prejudiciului prin verificarea cuantumului despăgubirilor.

În cazul de față, deși partea civilă a arătat că a avut nevoie de îngrijiri

medicale, nu a depus nici măcar o prescripție medicală sau orice altă dovadă a

achiziționării produselor necesare îngrijirii sale, aspect care ar fi oferit

instanței elemente obiective de verificare a cuantumului prejudiciului invocat.

În aceste condiții, astfel cum s-a arătat mai sus, instanța constată că cererea

este întemeiată doar în parte cu privire la suma de 39 lei.

Cu privire la

daunele morale, respectiv suma de 150.000 lei cu titlu de daune morale de la

inculpatul A.R.I., instanța a apreciat că și aceasta este admisibilă parțial

pentru suma de 20.000 lei, în cauză fiind întrunite condițiile răspunderii

civile delictuale prevăzute de art. 998 – art. 999 C. civ., existând: fapta

ilicită a inculpatului, acțiunea de lovire cu cuțitul în zona pieptului; prejudiciul,

producerea de traume psihice, vinovăția inculpatului, sub forma intenției și

legătura directă de cauzalitate dintre faptele licite și urmarea produsă. La

reținerea sumei totale de 20.0001ei reprezentând daune morale, instanța a avut

în vedere și faptul că acordarea daunelor morale nu trebuie să conducă la o

îmbogățire fără justă cauză, iar acordarea acestei sumă respectă principiul reparării

integrale a prejudiciului produs prin acțiunea ilicită a inculpatului care pus

în pericol viața părții civile în timp ce aceasta se deplasa spre casă.

Prin urmare, în

baza dispozițiilor art. 14 si respectiv art. 346 C. proc. pen.,

instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă T.R.C.

Referitor la

suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de transport solicitată de partea

civilă P.L.M., în baza dispozițiilor art. 14 si respectiv art. 346 C.

proc. pen., a fost respinsă acțiunea civilă, în condițiile în care la dosarul

cauzei nu s-a depus nicio dovadă care ar fi oferit instanței elemente obiective

de verificare a cuantumului prejudiciului invocat.

În baza art.

132 C. pen., având în vedere soluția de încetare a procesului penal dispusă

față de inculpatul A.M. a constatat stinse acțiunile civile ale părților civile

T.C. și B.O., ca urmare a împăcării părților.

În baza art. 14

și 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ., cu referire la art. 313 din

Legea nr. 95/2006, actualizată, a admis acțiunile civile formulate de părțile

civile și, în consecință:

A obligat

inculpatul A.R.I. să plătească în părților civile Spitalului Clinic de Urgențe

Sf. S. Iași suma de 887,36 lei, la care s-a adăugat dobânda de referință a B.N.R.

până la achitarea efectivă a prejudiciului, reprezentând contravaloarea

cheltuielilor de spitalizare aferente îngrijirilor medicale acordate părții

vătămate T.R.C. și S.A. Iași suma de 1144 lei, reprezentând contravaloarea

cheltuielilor de transport ale părții vătămate T.R.C.

A obligat

inculpatul A.M. să plătească părților civile Spitalului Clinic de Urgențe Sf.

Ioan Iași suma de 320,29 lei, la care s-a adăugat dobânda de referință a B.N.R.

până la achitarea efectivă a prejudiciului, reprezentând contravaloarea cheltuielilor

de spitalizare aferente îngrijirilor medicale acordate părții vătămate T.C. și

suma de 2062,45 lei, la care se adăugat dobânda de referință a B.N.R. până la achitarea

efectivă a prejudiciului, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare

aferente îngrijirilor medicale acordate părții vătămate B.O. și S.A. Iași suma de

637 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport ale părții

vătămate T.C. Această soluție a fost reținută de instanță, având în vedere

faptul că împăcare a avut loc cu părțile vătămate B.O., T.C., fiind stinse

acțiunile civile ale acestor părți, fapt ce nu are relevanță juridică asupra

acțiunilor civile ale Spitalului Clinic de Urgențe Sf. Ioan Iași S.A. Iași

pentru serviciile oferite.

A făcut

aplicarea dispozițiilor art. 191 alin. (l), art. 192 pct. 2 lit. b) și

art. 193 C. proc. pen.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat apel procurorul cu motivarea că pedeapsa rezultantă

aplicată inculpatului A.R.I. este prea mică, impunându-se, față de pluralitatea

infracțiunilor aplicarea unui spor, că nu rezultă expres din declarațiile

părților vătămate B.O. și R.C. existența cauzei de încetare a procesului penal

prin împăcarea părților și inculpatul A.R.I. cu motivarea că față de numărul de

zile de îngrijiri medicale și concluziile raportului medico-legal, fapta

constituie infracțiunea de vătămare corporală gravă și nu tentativă la omor

calificat, că existența unei condamnări anterioare pentru tentativă la omor nu

atrage încadrarea faptei din prezenta cauză în tentativă la omor calificat, că

pedeapsa aplicată este prea mare.

A obligat

inculpatul apelant A.R.I. să achite suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Cheltuielile

judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de parchet au rămas în

sarcina statului.

Onorariul

pentru avocatul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat A.M., a fost

suportat din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

A reținut că,

instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt conform cu probele

administrate, a încadrat corect faptele în normele de drept, a individualizat

pedeapsa aplicată inculpatului A.R.I. cu luarea în considerație a tuturor

criteriilor generale de individualizare și a apreciat corect asupra manifestării

de voință a părților vătămate T.C. și B.O.

De asemenea, în

sarcina inculpatului A.R.I. s-a reținut o pluralitate infracțională de tipul

concursului și a recidivei, dar în condițiile în care concursul de fapte s-a

consumat în aceleași împrejurări, iar starea de recidivă este dată de o faptă

care atrage și calificarea faptei de tentativă la omor ca fiind calificat,

pedeapsa stabilită de prima instanță urmarea acestei pluralități corespunde

scopului cerut de art. 52 C. pen. Potrivit art. 180 alin. (4) C. pen. În cazul

faptelor de lovire sau alte violențe încriminate de art. 180 C. pen., împăcarea

părților înlătură răspunderea penală.

În condițiile

în care părțile vătămate T.C. și B.O. au făcut declarații că s-au împăcat cu

inculpatul A.M., declarații făcute în condițiile art. 132 alin. (2) C. proc.

pen., nu există nici o îndoială asupra voinței părților de a înceta procesul în

această modalitate.

În raport de

împrejurările în care s-a consumat fapta de tentativă la omor calificat,

lovirea victimei cu un cuțit în zona vitală, torace, urmată de o nouă încercare

de lovire cu același obiect, acțiune întreruptă de intervenția altei persoane,

acțiunea se circumscrie atât prin latura obiectivă cât și cea subiectivă, conținutul

constitutiv al infracțiunii de omor, în faza tentativei. Existența unei

condamnări anterioare tot pentru o faptă de tentativă de omor atrage calificarea

faptei ca fiind de omor calificat.

Pentru

existența acestei circumstanțe nu se cere ca fapta anterioară să fie de omor

consumat, este suficient să existe o tentativă la o infracțiune de omor.

A mai reținut

că pedeapsa a fost corect individualizată, perseverența infracțională a

inculpatului justificând cuantumul de pedeapsă ce îl are de executat inculpatul.

Împotriva

hotărârii pronunțate de instanța de apel, a declarat recurs inculpatul A.R.I.,

care a solicitat casarea hotărârii atacate în temeiul art. 385

9

pct.

14 și 17C. proc. pen., cu consecința reindividualizării pedepsei, respectiv a

schimbării încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat

la art. 176C. pen. În art. 182 C. pen., în ceea ce privește partea vătămată T.R.C.

Recursul este

nefondat.

Examinând

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Înalta Curte constată că din

examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că în mod corect s-au reținut faptele

și vinovăția inculpatului, s-a dat o încadrare juridică corespunzătoare

dispozițiilor legale în deplină concordanță cu probele administrate în cauză,

din care rezultă fără dubiu că inculpatul A.R.I. la data de 08 noiembrie 2009 a

participat la o petrecere unde se aflau, părțile vătămate T.R.C., P.L.M., T.C.,

B.O. și inculpatul A.M., precum și numitul L.I. La un moment dat, partea

vătămată T.R.C., a mers și a cumpărat o sticlă de bere de 2 litri de la un bar

din apropiere, din care a început să servească un grup de persoane ce se aflau

în strada în fața localului unde avea loc petrecerea. Berea era servită direct

din sticla pe care T.R.C. o dădea celor din grup pe rând. În timp ce se afla

lângă L.l., a scăpat sticla din mână și conținutul acesteia l-a stropit pe

pantaloni.

Distracția a

continuat, și, după un timp, în localul unde se dansa, a intrat L.I. care a

mers la T.R.C. și i-a reproșat faptul l-a stropit cu bere. Cei doi s-au prins

de haine iar mai torul P.L.N., care se afla în imediata apropiere i-a despărțit

pe cei doi. Partea vătămată T.C. i-a cerul lui T.R.C. să plece acasă pentru că

este în stare de ebrietate, și acesta din urmă, însoțit de martorul C.I., au

ieșit din acea sală. De pe ușa laterală a revenit în acea sală, L.l. însoțit de

A.R.l. și A.M. Deoarece, inculpatul A.M. l-a lovit cu palma pe numitul L.V., între

aceștia intervenind din nou martorul P.L.N., s-a oprit difuzarea muzicii, iar

martorul V.G. a cerul persoanelor din acea sală să plece.

În timp ce partea

vătămată T.R.C., martorul C.I. și partea vătămată P.L.M. se deplasau spre

locuința lor, inculpatul A.R.l. a început să alerge înspre aceștia și a scos un

cuțit. Momentul în care acesta scos cuțitul și alerga la vale a fost văzut de

martorul P.L.N. și partea vătămată T.C., iar când s-a apropiat de T.R.C.,

cuțitul a fost văzut și de martorul C.I. și partea vătămată P.L.M. Când

inculpatul A.R.l. a ajuns în spatele lui T.R.C., a pus mâna pe umărul acestuia,

și când acesta s-a întors, i-a aplicat lovitură cu cuțitul în piept. În urma

lovituri aplicate partea vătămată T.R.C. a căzut în genunchi, și, imediat

martorul C.I. și partea vătămată au încercat să-l oprească pe inculpatul A.R.l.,

care se pregătea să lovească din nou cu cuțitul. Partea vătămată P.L.M. văzând

că inculpatul lovește din nou, a încercat să-l oprească și a întins mâna

dreaptă, moment în care a fost înjunghiat în palmă. Imediat în acel loc, a

venit în ajutorul părții vătămate T.R.C., părțile vătămate T.C. și B.O. precum

și martorii S.C., L.A.L., P.L.N., și alți tineri. Inculpatul A.R.l., a fost

oprit să mai lovească, iar cuțitul din mâna acestuia a fost luat de partea

vătămată T.C. și aruncat în șanț, fiind lovit de persoanele ce au ajuns în acel

loc. În acest timp, în acel loc a ajuns și inculpatul A.M., care avea și acesta

un cuțit în mână. Acest inculpat a înjunghiat în umărul drept pe partea

vătămată B.O. care încerca să-l dezarmeze, iar apoi, când a fost doborât la

pământ, acesta a lovit pe partea vătămată T.C., în coapsa dreaptă. Martorul S.C.

a reușit să dezarmeze pe inculpatul A.M.

Criticile formulate

de recurentul inculpat nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că, în speță,

s-a făcut o corectă individualizare a pedepselor, prin evaluarea tuturor

criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai

adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și

astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

14C. proc. pen.

Înalta Curte

reține că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la

criteriile generale prevăzute de art. 72C. pen., pedeapsa rezultantă de 9 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor și loviri sau

alte violențe aplicată inculpatului A.R.I. a fost stabilită într-un cuantum corespunzător

circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunilor, având în vedere

împrejurările comiterii faptelor și consecințele acestora.

De altfel, prin

hotărârea atacată, în mod corect, s-a reținut că raportat la natura și

modalitatea concretă de săvârșire a faptei și la faptul că inculpatul nu se

află la primul conflict cu legea penală, fiind recidivist, aspect care denotă

perseverența sa infracțională și lipsa lui de preocupare pentru îndreptarea

comportamentului antisocial s-a procedat la o judicioasă individualizare.

De asemenea, nu

se impune nici schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de tentativă

la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 176 lit.

c) C. pen., asupra părții vătămate T.R.C. în infracțiunea prevăzută de art. 182

C. pen., respectiv vătămare corporală gravă, deoarece potrivit certificatului

medico-legal nr. 12470 din 12 noiembrie 2009, inculpatul a lovit victima într-o

zonă vitală a corpului, respectiv în piept și cu un obiect contondent, respectiv

cuțit, iar cea de-a doua lovitură a fost parată de partea vătămată P.L.M.,

acțiunea agresorului fiind întreruptă prin intervenția promptă a martorilor

oculari, care l-au dezarmat pe învinuit, instanța apreciază că aceste aspecte

denotă intenția de a ucide.

În consecință,

față de toate aceste considerente Înalta Curte apreciază că, încadrarea

juridică dată de instanța de fond și menținută de instanța de apel este

corectă, iar pedeapsa rezultantă aplicată a fost just individualizată,

nejustificându-se reducerea acesteia.

Neexistând alte

temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca

recursul declarat de inculpatul A.R.I. împotriva deciziei penale nr. 134 din 6

septembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori

să fie respins, ca nefondat, în baza art. 385

13

pct. lit. b) C.

proc. pen.

În temeiul art.

192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit

pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul A.R.l. împotriva deciziei penale nr.

134 din 6 septembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 23 ianuarie 2012.