ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1315/2012

Asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 199 din 18 august 2011 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr. 2517/88/2010, în temeiul art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului D.I. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată. În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II- a, lit. b) și lit. c) C. pen., iar în conformitate cu art. 81 și art. 82 C. pen. cu referire la art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, atrăgându-se atenția inculpatului asupra consecințelor revocării suspendării condiționate a executării pedepsei, în condițiile art. 83 C. pen.

Totodată, s-a constatat că inculpatul a fost arestat în cauză în perioada 9 iunie 2010-7 iulie 2010. Prin aceiași hotărâre s-a dispus restituirea către inculpat a obiectelor reținute cu ocazia flagrantului organizat la 8 iunie 2010, evidențiate în procesul-verbal de ridicare bunuri din 8 iunie 2010 (filele 26, 27, 28 dosar U.P.). Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea nr. 486/P/2010, din 28 iulie 2010, verificat sub aspectul temeiniciei și legalității la 29 iulie 2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 254 C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a reținut în actul de sesizare că inculpatul, în calitate de profesor de istorie a grupul Școlar „Dimitrie Cantemir" din orașul Babadag, județul Tulcea, în mod direct, a pretins și primit bani, bunuri și alte foloase (promisiunea întreținerii de relații sexuale) de la numita C.R.C., a acceptat promisiunea unor astfel de foloase sau nu le-a respins, în scopul de a o promova la materia istorie la care se afla în stare de corigentă și de a o sprijini la bacalaureat, fiind surprins în ziua de 8 iunie 2010 după ce a primit cu titlu de mită suma de 500 euro.

Același act de inculpare a reținut faptul că deși inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, vinovăția sa a fost pe deplin dovedită cu denunțul și declarațiile date în calitate de martor de denunțătoarea C.R.C., procesul-verbal de înseriere a bancnotelor însumând 500 euro, planșa foto demonstrativă, proces-verbal de constare a infracțiunii flagrante și planșa foto demonstrativă, proces-verbal de ridicare a bunurilor aflate asupra inculpatului, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice și din mediul ambiental confirmate de procuror, mijloace de probă care relevă următoarea situație de fapt: La data de 26 mai 2010, C.R.C., elevă la Liceul „Dimitrie Cantemir" din orașul Babadag, a formulat un denunț prin care susținea că pe parcursul anilor de studii, profesorul său de istorie - inculpatul D.I., i-a pretins diverse bunuri și sume de bani pentru a o promova la materia Istorie.

In cuprinsul denunțului, eleva a arătat că singurele probleme la învățătură în toți anii de liceu le-a avut la materia Istorie unde îl avea ca profesor pe inculpatul D.I. Acesta a luat cunoștință de faptul că părinții săi sunt plecați la muncă în Italia, astfel că pe primul semestru al clasei a IX-a de studii, a lăsat-o corigentă, pentru ca în cel de-al doilea semestru, pentru a-i acorda note de promovare, să-i pretindă sume cuprinse între 100 și 250 euro, bani în schimbul cărora i-a acordat note de promovare.

Denunțătoarea a mai arătat că în același mod s-au derulat lucrurile și în o clasele a X-a și a Xl-a, pentru ca în clasa a XII-a, la finele căreia se afla la momentul formulării denunțului, situația școlară la materia Istorie să fie similară, în sensul că, în pofida faptului că depunea diligente pentru a se pregăti la respectiva materie, în primul semestru a fost evaluată cu nota 4. Într-o asemenea situație, denunțătoare l-a abordat pe profesorul de Istorie în cursul lunii martie 2010 și a purtat o discuție cu acesta, în cursul căreia inculpatul i-a pretins un aparat MP4, o sticlă de wischy și suma de 250 euro pentru a fi promovată la materia Istorie. Totodată, denunțătoarea a mai arătat că anterior îi oferise aceluiași profesor și un telefon mobil, fără a pune însă la dispoziția autorităților vreo factură sau alt document care să ateste proveniența respectivului telefon.

În baza denunțului a fost începută urmărirea penală împotriva inculpatului D.I., ulterior solicitându-se autorizarea interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice atât pe terminalul telefonului mobil aparținând inculpatului D.I., cât și pe telefonul fix deținut de acesta la domiciliu, cât și autorizarea înregistrărilor în mediul ambiental de imagini și convorbiri vizând zona din incinta Liceului Dimitrie Cantemir din Babadag și parcul aferent, precum și zona autogării, dar și a locuinței inculpatului. Astfel, în baza încheierii nr. 7 din 26 mai 2010 dată în dosarul nr. 1626/88/2010, Tribunalul Tulcea a emis autorizația nr. 4 în sensul celor solicitate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea.

La data de 27 mai 2010, între denunțătoare și inculpat au avut loc convorbiri în parcul orașului Babadag, în cadrul cărora denunțătoarea i-a solicitat ajutorul arătând că nu are nicio notă la materia Istorie. Inculpatul a asigurat-o că notele sunt trecute într-un carnet al său. A urmat apoi o discuție care a confirmat împrejurarea că într-adevăr, la nivelul clasei, se adunaseră bani de la elevi pentru a-i oferi profesorului o masă, aspect pe care inculpatul îl cunoștea, în acest sens declarând: făcuseră chetă..deja erau.. pe acesta îl trimiseseră sâmbătă sau duminică, să meargă cu o mașină și,.. și care e problema mea să mă duc eu să pun botu să mă leg de mâini și de picioare pentru o chestie de genul acesta". La sfârșitul convorbirii inculpatul a afirmat „.. o să vin în pauza ailaltă și..

nu știu cum să o facem.. ca să iasă bine și pentru tine și pentru mine, iar mai departe o să vin în pauza ailaltă la fără 10, tu te gândești ce oferi pe chestia asta și să vedem dacă se potrivește cu.". Discuțiile dintre inculpat și denunțătoare au continuat și la data de 31 mai 2010, când s-au întâlnit din nou în parcul situat în fața liceului „Dimitrie Cantemir". În respectiva ocazie inculpatul a arătat că nu vede rezolvarea situației elevei însă aceasta a insistat, întrebându-l cum vor face și motivând că părinții ei nu cunosc situația sa școlară reală. În aceste condiții, inculpatul s-a arătat circumspect, afirmând că eleva ar putea să îi facă probleme. La scurt timp însă, la data de 1 iunie 2010, inculpatul i-a dat din nou speranțe elevei, afirmând: „din punctul meu de vedere..

dacă ar fii să te ajut, eu nu m-aș opri aici, adică te-aș ajuta și dincolo,..și dincolo..(după care a specificat) și la ..bac". În aceiași ocazie, eleva i-a spus inculpatului că nu a venit mai devreme în întâmpinarea așteptărilor întrucât acesta îi spusese anterior că nu mai au ce discuta. Totodată, discutând despre „chestia aia", denunțătoarea C.R.C. s-a scuzat spunând că nu se poate să dea curs solicitării întrucât are niște gânduri serioase cu A., urmând ca după terminarea clasei a XII-a să plece la Constanța. La ora următoare, D.I. și-a exprimat îndoială, spunându-i denunțătoarei „deci zici tu că te descurci.. așa.. din punct de vedere financiar'" „pentru că pur și simplu nu ai onorat un lucru pe care l-am discutat cu tine anul trecut". În cursul aceleași discuții, profesorul i-a solicitat elevei să facă o socoteală simplă, exprimându-și îndoiala cu privire la posibilitățile acesteia de a strânge toată suma de bani necesară asigurării promovării la Istorie.

Totodată, după ce denunțătoarea a confirmat faptul că ar dispune de o sumă de bani, inculpatul și-a exprimat nemulțumirea spunându-i elevei că și anul anterior aceasta îi spusese „lasă că am 100 euro și.. " S-a mai reținut că la fila 12 din procesul-verbal de redare a aceleiași convorbiri, inculpatul a întrebat-o direct pe denunțătoare de unde face rost de atâția bani, reamintindu-i că nu a plătit pentru promovările din anii trecuți, la fila 13 fiind surprins și înregistrat următorul dialog: - D.I. : Hai mă R... mai știi cât era anul trecut; - C.R.C.: 150nu? - D.I.: Nu, era 250\ - C.R.C.: OK. '" - D.I.: Și anul acesta? - C.R.C.: Tot 250.. " În contextul anterior menționat, la data de 1 iunie 2010, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea s-a procedat la înscrierea unui număr de 10 bancnote a câte 50 euro pe care denunțătoarea C.R.C.

urma să le ofere profesorului D.I. Bancnotele au fost remise denunțătoarei care l-a informat pe inculpat că deține suma solicitată. Ca urmare, inculpatul i-a spus că în ziua următoare se va afla în școală începând cu orele 8,00. A doua zi, la 2 iunie 2010, la orele 16.54, inculpatul D.I. i-a comunicat telefonic denunțătoarei că urmează să se vadă la o dată ulterioară. La data de 3 iunie 2010, inculpatul D.I. a ieșit de la cursuri și i-a dat întâlnire denunțătoarei pentru ora următoare, avertizând-o că el va veni pe altă direcție de mers. Deși în cursul discuției inculpatul a aflat că denunțătoarea avea asupra sa suma de bani convenită, acesta nu a primit-o, din dialogul purtat rezultând că acesta intenționa să pretindă de la eleva sa și favoruri sexuale.

În aceste condiții, s-a procedat Ia organizarea surprinderii în flagrant a inculpatului D.I., acțiune care s-a realizat la data de 8 iunie 2010, în pădurea de la marginea orașului Babadag. Cu ajutorul unei camere de filmat portabile, profesorul D.I. a fost vizualizat în timp ce a pătruns în pădure împreună cu eleva. Ulterior a pregătit o pătură pe care urma să se așeze împreună cu aceasta. La un moment dat, în pădure s-a auzit un zgomot care i-a determinat atât pe denunțătoare cât și pe inculpat să plece din pădure, inculpatul neomițând să ia asupra sa suma de 500 euro pe care denunțătoarea i-a oferit-o lăsând-o pe pătură, suma pe care echipa de flagrant a descoperit-o în buzunarul cămășii inculpatului.

În aceste condiții s-a constatat că bancnotele înseriate la data de 01 iunie 2010 la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea, totalizând suma de 500 euro, se găseau asupra inculpatului D.I. Totodată, asupra acestuia au fost descoperite trei prezervative, precum și o agendă în care erau consemnate rezultate de la examenul de corigentă, precum și o agendă cu note. În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpatul și martorii A.T., I.C. și C.R.C. Totodată, la solicitarea instanței, Grupul Școlar „Dimitrie Cantemir" a comunicat relații privind situația școlară a denunțătoarei, precum și faptul că aceasta a susținut examenul de bacalaureat în sesiunea august - septembrie 2010. Prin adresa nr. 2368 din 7 iunie 1011, (pag.

72 dosar) Inspectoratul Școlar Județean Tulcea a comunicat faptul că inculpatul nu a, făcut parte din nicio comisie privind organizarea sau desfășurarea examenului de bacalaureat în anul 2010. În declarația dată în fața instanței de fond inculpatul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată întrucât a refuzat-o pe eleva sa C.R. atunci când aceasta i-a cerut să o ajute la istorie, oferindu-i bani. Totodată, inculpatul a mai susținut că nu i-a pretins niciodată martorei denunțătoare bani ori alte foloase de natură patrimonială, în ceea ce privește flagrantul organizat la 8 iunie 2010 în pădurea Babadag arătând că denunțătoarea a încercat de două ori să îi ofere suma de 500 Euro, de fiecare dată el însă refuzând-o.

În pofida refuzului său, denunțătoarea s-a ridicat în grabă și s-a îndepărtat de pătura pe care a fost așezată, lăsând cele 10 bancnote de 50 euro. Inculpatul - care la rândul său a auzit zgomotul și chiar a observat silueta unei persoane îmbrăcată în costum de camuflaj - s-a ridicat. Strângând pătura pe care a stat așezat, a considerat că nu poate lăsa banii în pădure, motiv pentru care i-a introdus în buzunarul de la pieptul cămășii cu intenția de a-i înmâna elevei C.R.C. atunci când o va întâlni. Din relațiile comunicate de Grupul Școlar „Dimitrie Cantemir" Babadag și de Inspectoratul Școlar Județean Tulcea a rezultat situația slabă la învățătură a elevei C.R.C. la toate materiile, precum și faptul că inculpatul D.I.

nu a făcut parte din nicio comisie privind organizarea sau desfășurarea examenului de bacalaureat, sesiunea 2010. Prin declarațiile martorilor A.T. și I.C. s-a demonstrat faptul că inculpatul se bucura de o bună reputație, fiind apreciat atât de profesori, cât și de elevi. În declarația sa, martora denunțătoare C.R.C. a susținut că inculpatul i-a pretins suma de 500 euro pentru a o promova la istorie și că, din momentul în care organele de urmărire penală i-au pus la dispoziție această sumă, a încercat, la 3 iunie 2010, să o ofere inculpatului, dar a fost refuzată. Ca urmare, în seara zilei de 3 iunie 2010, martora a predat suma de 500 euro organelor de urmărire arătându-le faptul că inculpatul a refuzat să primească banii.

In această situație, denunțătoarea a acceptat întâlnirea din pădurea Babadag, în legătură cu acest aspect afirmând „..Acesta era scopul pentru care am acceptat să merg cu inculpatul în pădure și anume să încerc să-i dau suma de 500 euro pentru că vroiam să demonstrez că este un profesor care primește bani de la elevi pentru a-i promova la istorie.. Eu știam că trebuie să-i dau acei bani și i-am pus pe pătură.. " (fila 85 dosar). Apărarea a susținut că inculpatul nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de luare de mită în formă continuată întrucât declarațiile denunțătoarei nu se coroborează cu alte mijloace de probă, interceptările ambientale și telefonice dintre denunțătoare și inculpat dovedind faptul că acesta din urmă a refuzat în mod repetat și categoric ofertele denunțătoarei cu privire la oferirea unor sume de bani.

De asemenea, făcând trimitere la cauzele Teixeira de Castro contra Portugaliei din 9 iunie 1998 și Ramanauskas contra Lituaniei din data de 5 februarie 2008, apărarea a invocat violarea principiilor legalității și loialității în administrarea probelor, arătând că denunțătoarea a fost cea care l-a contactat pe inculpat pentru a-l ruga să o ajute, (după formularea denunțului), refuzurile constante ale acestuia fiind urmate de rugăminți și invocarea de către denunțătoare a unor lucruri rele care i s-ar putea întâmpla {„mă omoară tata, mă desființează"), urmate de drumurile zilnice la parchet pentru a primi suma de 500 Euro în scopul de a face tot ce îi sta în putință pentru a-i remite inculpatului, activitate urmată de lăsarea pe pătură a sumei respective și părăsirea în grabă a zonei.

În concluzie, s-a susținut că denunțătoarea a fost cea care a inițiat demersul susmenționat, ca și întâlnirile și contactele cu inculpatul, tot ea fiind și cea care de fiecare dată a deschis subiectul, inclusiv la data de 8 iunie 2010. Pentru argumentele expuse s-a solicitat achitarea inculpatului pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar, pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen. în urma analizei coroborate a probelor administrate în cauză, prima instanță a constatat că inculpatul D.I. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se că activitatea desfășurată de acesta la 27 mai 2010 când a pretins de la elevă bani ori alte foloase, în schimbul promovării Ia istorie, afirmând: „Tu te gândești ce oferi pe chestia asta și să vedem dacă se potrivește cu..

", iar denunțătoarea i-a răspuns: „Păi, dumneavoastră spuneți și eu mă conformez''' și la 31 mai 2010 când a afirmat printre altele".. din punctul meu de vedere, dacă ar fi să te ajut, eu nu m-aș opri aici, adică te-aș ajuta și dincolo.. și dincolo, .. și la bac''' iar la final, ca o concluzie, a subliniat arătând: „adică aș prefera să-mi spui verde în față, adică uite.. dacă mă rezolvi cu chestia asta.. uite.. pentru asta, ce oferi tu? .. ce înțelegi tu ?" întrunește elementele constitutive ale infracțiunii susmenționate, fiind dovada faptului că inculpatul D.I. a pretins, în repetate rânduri, de la eleva sa C.R.C. foloase și nu a respins oferta acesteia de a-i da suma de 500 euro, pentru ca astfel să o promoveze la istorie și să îi permită participarea la examenul de bacalaureat.

Activitatea desfășurată de inculpat la data de 8 iunie 2010 nu a fost reținută ca act material al infracțiunii de luare de mită, în acest sens reținându-se temeinicia criticilor formulate de apărare cu privire la caracterul provocator al comportamentului denunțătoarei și la neloialitatea probelor administrate în cursul urmăririi penale cu argumentarea că flagrantul organizat la data de 8 iunie 2010 în pădurea de la marginea orașului Babadag nu este concludent întrucât nu face dovada faptului că inculpatul a primit suma de 500 euro de la denunțătoare pentru a o promova la istorie. În acest sens, s-a reținut că din vizionarea înregistrării video aferente datei de 8 iunie 2010 nu rezultă modul în care inculpatul a intrat în posesia sumei de 500 euro, declarațiile inculpatului se coroborează cu declarațiile martorei C.R.C., rezultând că eleva a lăsat banii pe pătură și s-a depărtat.

Din această perspectivă, pe lângă comportamentul provocator al denunțătoarei, s-a reținut și faptul punerii inculpatului în fața faptului împlinit, acesta fiind nevoit fie să ia banii, fie să îi arunce, în momentul în care a strâns pătura. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul D.I. În cadrul motivelor de apel, inculpatul a criticat greșita sa condamnare susținând că vinovăția sa a fost stabilită numai pe baza declarației denunțătoarei care nu se coroborează cu alte mijloace de probă. În concluzie, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate, iar în rejudecare, achitarea pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen. - fapta nu există sau, în subsidiar, pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc.

pen. în fața instanței de apel, inculpatul a uzat de dreptul la tăcere, neformulând nici cereri probatorii. Prin decizia penală nr. 125/P din 21 octombrie 2011, Curtea de Apel Constanța - Secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că din examinarea coroborată a mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv : declarațiile martorei C.R.F., procesul-verbal de redare a convorbirilor înregistrate la data de 31 mai 2010, procesul-verbal de redare a convorbirilor înregistrate la data de 27 mai 2010, procesul-verbal încheiat la data de 8 iunie 2010, la sediul Grupului Școlar Dimitrie Cantemir orașul Babadag, privind situația școlară a denunțătoarei (fila 52 u.p.

și fotocopiile de pe catalogul clasei a XII-a cuprinzând notele din semestrul I și II - 2010 ale denunțătoarei (fila 24 u.p.), adresa din 9 iunie 2010 emisă de Grupul Școlar Dimitrie Cantemir Babadag, fișa individuală a postului de profesor, rezultă mai presus de orice dubiu că inculpatul D.I., în calitate de profesor la Grupul Școlar Dimitrie Cantemir din orașul Babadag, județul Constanța, în repetate rânduri, (respectiv la datele din 27 mai 2010 și 31 mai 2010) a pretins de la eleva sa C.R.C. foloase necuvenite și nu a respins oferta acesteia de 500 euro în scopul de a o promova la materia istorie și de a-i permite astfel participarea la examenul de bacalaureat.

Totodată, s-a reținut că flagrantul organizat la data de 8 iunie 2010 în pădurea de la marginea orașului Babadag nu este concludent pentru stabilirea vinovăției inculpatului, neputându-se reține că acesta a primit suma de 500 euro de la denunțătoare pentru a fi promovată la istorie, având în vedere caracterul provocator al comportamentului acesteia și neloialitatea probelor administrate în cursul urmăririi penale.

În același sens s-a reținut că deși inculpatul, pe tot cursul procesului penal, nu a recunoscut comiterea faptei dedusă judecății, vinovăția acestuia rezultă din convorbirile telefonice înregistrate la datele din 27 și 31 mai 2010 care probează pretinderea repetată de la denunțătoare a unor sume de bani, precum și împrejurarea că inculpatul nu a refuzat oferta elevei sale de remitere a sumei de 500 euro în schimbul promovării acesteia la materia Istorie, activitate care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată prevăzută de dispozițiile art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, instanța de apel a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată prin raportare la criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., reținându-se că elementele privind gradul ridicat de pericol social al infracțiunii, precum și datele favorabile ce caracterizează persoana inculpatului, reținute sub aspectul circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. au fost just valorificate în cauză, pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare suspendată condiționat fiind de natură să îndeplinească cerințele prevăzute de art. 52 C. pen. privind scopul și funcțiile pedepsei. Și împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul D.I., invocând incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen. și solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, iar în rejudecare, achitarea pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen. În argumentare, apărarea a reiterat apărările formulate anterior în cursul procesului penal, susținând că deși instanțele de fond și de apel au constatat încălcarea de către organele de urmărire penală a principiilor legalității și loialității în administrarea probelor și starea de provocare din partea denunțătoarei, au dispus totuși condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în modalitatea nerespingerii unor pretinse sugestii din partea denunțătoarei, înlăturând numai în parte declarațiile martorei denunțătoare.

Aceasta în condițiile în care declarațiile martorei denunțătoare nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat în cauză. În acest sens, apărarea a contestat credibilitatea declarațiilor martorei denunțătoare, arătând că, deși în denunțul formulat la data de 26 mai 2010 aceasta menționează că inculpatul i-ar fi pretins suma de 250 de euro, în declarațiile ulterioare a susținut că inculpatul i-a pretins suma de 500 euro, aspect neconfirmat de niciun mijloc de probă administrat în cauză. Deopotrivă, s-a susținut că, deși martora denunțătoare a formulat denunțul la data de 26 mai 2010, aceasta l-a abordat pe inculpat pentru a-i cere sprijinul abia în ziua următoare - 27 mai 2010, aspect care rezultă din interceptarea ambientală efectuată la aceiași dată.

Prin urmare, martora a depus mai întâi denunțul, ulterior începând activitatea de urmărire a inculpatului pentru a-l determina să săvârșească o faptă penală. Totodată, apărarea a susținut că nici celelalte mijloace de probă administrate în cauză nu fac dovada vinovăției inculpatului, din cuprinsul transcrierilor înregistrărilor ambientale rezultând refuzul categoric al acestuia la solicitările formulate de eleva sa. Examinând cauza în raport de criticile formulate și cazurile de casare invocate ( în motivele scrise de recurs criticile susmenționate fiind circumscrise deopotrivă și cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen.), înalta Curte de Casație și Justiție constată nefondat recursul declarat de inculpatul D.I.

pentru considerentele ce urmează: Trimiterea în judecată a inculpatului D.I. s-a făcut sub acuzația de luare de mită constând în aceea că, în perioada aprilie - iunie 2010, în calitate de profesor la Grupul Școlar „ Dimitrie Cantemir" din orașul Babadag, în mod direct, a pretins și primit bani, bunuri și alte foloase de natură sexuală (promisiunea întreținerii de relații sexuale) de la numita C.R.C., a acceptat promisiunea unor astfel de foloase sau nu le-a respins, în scopul de a o promova la materia istorie la care se afla în stare de corigentă și de a o sprijini la bacalaureat, fiind surprins în ziua de 8 iunie 2010 după ce a primit cu titlu de mită suma de 500 euro.

Cercetările în cauză au avut la bază denunțul formulat la data de 25 mai 2010 de martora C.R.C., elevă în clasa a XII-a la Grupul Școlar „Dimitrie Cantemir" din orașul Babadag, prin care a adus la cunoștința organelor judiciare faptul că, pe parcursul celor 3 ani de studii anteriori, profesorul de istorie - D.I., în mod deliberat, în fiecare an școlar, în primul semestru, a lăsat-o corijentă la materia pe care o preda, pentru ca, în semestru următor să-i dea notă de trecere după ce primea sume cuprinse între 100 și 250 de euro. Martora a mai arătat că, fiind în aceiași situație și în anul în curs la momentul formulării denunțului, pentru a-și asigura intrarea în sesiunea de bacalaureat din vară, în cursul lunii martie, l-a abordat pe inculpat care i-a pretins un aparat MP4, o sticlă de whisky și suma de 250 de euro pentru a o promova la istorie.

Nereușind să procure bunurile solicitate de profesor, dar fiind conștientă de faptul că notele primite la istorie în semestrul al II - lea nu îi asigurau promovarea și îi periclitau intrarea în sesiunea de bacalaureat din vară, în cursul lunii mai, martora a luat din nou legătura cu inculpatul care i-a dat de înțeles că, pentru a promova la istorie, trebuie să contribuie cu mult mai mult decât i se pretinsese inițial. În finalul denunțului, martora a mai arătat că, întrucât până la sfârșitul anului școlar mai avea numai 3 ore de istorie, urma să-l contacteze pe inculpat pentru a i se comunica ce sumă de bani trebuie să-i remită acestuia pentru a promova la istorie. În baza denunțului susmenționat, constatându-se că există suficiente indicii în sensul că inculpatul D.I.

obișnuia să primească bani sau alte foloase pentru a promova elevii la materia pe care o preda la Liceul Dimitrie Cantemir, la data de 25 mai 2010, în cauză s-a început urmărirea penală împotriva inculpatului. În baza încheierii nr. 7 din 26 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. 1626/88/2010 în cauză a fost autorizată interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice atât de pe terminalele telefoanelor mobile aparținând inculpatului și martorei denunțătoare, cât și de pe telefonul fix aparținând inculpatului, precum și înregistrarea în mediu ambiental de imagini și convorbiri în incinta Liceului „Dimitrie Cantemir" din Babadag și în parcul aferent instituției, precum și în zona autogării din aceiași localitate, dar și a locuinței inculpatului.

În baza acestei autorizații au fost interceptate mai multe convorbiri purtate între inculpatul D.I. și martora denunțătoare, precum și între inculpat și două persoane neidentificate, care au confirmat realitatea aspectelor menționate în cuprinsul denunțului. În acest sens, este de menționat faptul că, în cadrul discuției din 27 mai 2010, redată în procesul - verbal aflat la filele 59-63 dosar urmărire penală, răspunzând cererii elevei sale – C.C.R., de a o ajuta să promoveze la istorie, inculpatul i-a solicitat acesteia să mediteze asupra prețului promovării spunându-i „iar mai departe o să vin în pauza ailaltă la fără 10, tu te gândești ce oferi pe chestia asta și să vedem dacă se potrivește ca.." și manifestându-și astfel explicit disponibilitatea de a primi oferta denunțătoarei pentru a-i acorda o notă de trecere.

Ulterior, în cadrul discuției din 31 mai 2010, inculpatul i-a sugerat martorei denunțătoare că, în condițiile susmenționate, pe lângă asigurarea promovării sale la materia istorie, i-ar fi putut influența pozitiv și rezultatele la examenul de bacalaureat:,, din punctul meu de vedere.. dacă ar fi să te ajut, eu nu m-aș opri aici, adică te-aș ajuta și dincolo,..și dincolo..și la ..bac", solicitându-i încă o dată să reflecteze asupra ofertei pe care intenționează să i-o facă ca și contraprestație „adică aș prefera să-mi spui verde în față, adică uite..dacă mă rezolvi cu chestia asta..uite.. pentru asta ce oferi tu? ". În finalul aceleiași discuții, inculpatul verifică bonitatea elevei „deci zici tu că te descurci..

așa.. din punct de vedere financiar' „și de unde faci tu rost.", exprimându-și totuși îndoiala cu privire la seriozitatea susținerilor acesteia „pentru că pur și simplu nu ai onorat un lucru pe care l-am discutat cu tine anul trecut "și confirmând astfel faptul că în anul precedent primise o ofertă similară din partea elevei sale pe care aceasta din urmă însă nu o onorase. În cuprinsul aceleiași convorbiri inculpatul divulgă prețul serviciilor sale din anul precedent, spunând „mai știi cât era anul trecut? " „nu, era 250", din dialogul subsecvent rezultând că prețul serviciilor sale era același și la momentul purtării discuțiilor.

Din cuprinsul aceleiași convorbiri transpare și împrejurarea că, în afara suinelor de bani anterior menționate, inculpatul a pretins de la martora denunțătoare și favoruri sexuale, aspect confirmat și de discuțiile ulterioare dintre cei doi, exemplificativ în acest sens fiind dialogul din 3 iunie 2010, redat în procesul-verbal de la filele 86-90 dosar urmărire penală. In cadrul acestei discuții, deși martora denunțătoare îi mărturisește profesorului că este însărcinată, tocmai pentru a pune capăt insistențelor acestuia, inculpatul îi solicită să se gândească la o altă variantă prin care să-i dea satisfacție și pe acest plan.

De altfel, intențiile profesorului sunt confirmate prin afirmațiile cu conținut explicit sau implicit sexual cuprinse în convorbirile cu martora denunțătoare, dar și prin faptul stabilirii unei întâlniri cu eleva sa, în pădure, la data de 8 iunie 2010, nici scopul și nici măsurile de precauție luate de inculpat în respectiva ocazie nefiind argumentate de apărare de o manieră credibilă. Contextul factual prezentat rezultă din convorbirile purtate între inculpat și martora denunțătoare, redate în procesele - verbale aflate la filele 34-69 din dosarul de urmărire penală, care se coroborează cu declarațiile consecvente ale denunțătoarei și conturează ideea că inculpatul obișnuia să pretindă sau să primească anumite oferte materiale pentru a asigura promovarea la istorie a elevilor ofertanți.

Predispoziția inculpatului pentru astfel de activități rezultă și din cuprinsul convorbirilor telefonice redate la filele 84 și 91 dosar urmărire penală, purtate de inculpat cu alte persoane decât denunțătoarea. Din conținutul susmenționatelor convorbiri rezultă că inculpatul era cunoscut ca o persoană care putea oferi ajutor elevilor săi și pentru promovarea bacalaureatului, chiar dacă nu făcea parte din comisie, dar și faptul că acesta primea bunuri, prin intermediul soției, ca și contraprestație pentru îngăduința arătată unora dintre elevii săi.

Sub aceste aspect, este de observat că nici inculpatul și nici apărătorul acestuia nu au contestat conținutul convorbirilor telefonice interceptate în cauză, ci doar interpretarea dată afirmațiilor acestuia, propunându-se o variantă exoneratoare a acestora, fără a se argumenta însă plauzibil „inocența" faptelor și vorbelor inculpatului și fiind în mod deliberat scoase din context anumite pasaje din respectivele convorbiri. Tot sub aspect probatoriu, este de observat faptul că, deși convorbirile interceptate în cauză, anterior detaliate, confirmă declarațiile martorei denunțătoare, apărarea a invocat principial ineficienta juridică a „declarației" martorei denunțătoare afirmând că aceasta nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

Aceasta în condițiile în care mare parte din susținerile martorei denunțătoare, cuprinse atât în denunț, cât și în declarațiile date în cursul procesului penal, sunt folosite ca argumente în construcția apărării inculpatului. În plus, se constată că reținerea de către instanțele de fond și de apel a temeiniciei criticilor formulate de apărare cu privire la caracterul provocator al comportamentului denunțătoarei și la neloialitatea probelor administrate în cursul urmăririi penale au vizat exclusiv probele privind flagrantul din 8 iunie 2010, acesta fiind argumentul pentru care respectivul act material a fost exclus din activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului. În acest sens, răspunzând criticii privind răsfrângerea efectelor încălcării principiului legalității și al loialității asupra întregului material probator administrat în cauză, înalta Curte reține că practica C.E.D.O.

privitoare la aprecierea nelegalității probelor obținute prin intervenția „agenților provocatori", în cadrul căreia cauzele Teixera de Castro contra Portugaliei și Ramanauskas contra Lituaniei, invocate de apărare, sunt deosebit de relevante, este fundamentată pe o ipoteză diferită de cea cu care este sesizată instanța în prezenta cauză. Astfel, principial, se consideră că se poate vorbi despre inechitatea procedurii în situația acelor persoane despre care nu s-a dovedit în niciun fel că anterior intervenției agenților provocatori aveau preocupări în domeniul vizat, precum și în ipoteza în care agenții provocatori acționează în afara unui cadru legal, anterior demarării unor anchete penale și anterior autorizării activității legate de strângerea probelor de către organul judiciar competent.

Or, în speță, nu este incidență niciuna dintre cele două ipoteze, din actele dosarului rezultând că cele două acte materiale reținute de instanțe, respectiv cele din 27 și 31 mai 2010 nu sunt efectul provocării exercitate de denunțătoare, semnificative în acest sens fiind susținerile inculpatului din convorbirea din data de 31 mai 2010 din care rezultă în mod neechivoc faptul că și în anii anteriori inculpatul procedase de o manieră similară celei care face obiectul judecății, nerefuzând oferta făcută de denunțătoare în vederea promovării, neseriozitatea elevei sub aceste aspect fiind chiar motiv de supărare pentru profesor. Sub același aspect, se constată că nu se poate vorbi de provocare din partea martorei denunțătoare în condițiile în care inculpatul a oferit mai mult decât i s-a solicitat, respectiv, alături de promovarea la istorie și un sprijin pentru promovarea examenului de bacalaureat.

În plus, așa cum s-a arătat anterior, actele de urmărire penală au fost administrate într-un cadru legal, susținerile recurentului inculpat referitoare la efectuarea tuturor actelor de urmărire penală în condițiile încălcării principiilor legalității și loialității probelor dovedindu-se a fi neîntemeiate. Relevant sub acest aspect este faptul că, pe parcursul urmăririi penale, ca și în procedura prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul, beneficiind de consiliere juridică din partea apărătorului ales, a luat cunoștință de toate actele dosarului de urmărire penală, fără a formula niciun fel de obiecție cu privire la legalitatea mijloacelor de probă administrate în cauză. Prin urmare, se constată că materialul probator administrat în cauză confirmă acuzațiile formulate împotriva inculpatului, în limitele reținute de instanțe, ambele instanțe reținând corect vinovăția acestuia, încadrarea juridică și circumstanțele săvârșirii faptelor.

Pe cale de consecință, pentru considerentele expuse, constatând că motivul de recurs invocat de inculpat este neîntemeiat și cum nu se constată existența unor motive susceptibile de a fi luate în considerare din oficiu, înalta Curte, în baza art. 385 5 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.I. împotriva deciziei penale nr. 125/P din 21 octombrie 2011 a Curții de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Având în vedere și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.I. î mpotriva deciziei penale nr. 125/P din 21 octombrie 2011 a Curții de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei reprezentând d onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea avocatului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 aprilie 2012.