ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3394/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 octombrie 2012 Curtea de Apel Bacău, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 4945/110/2012 în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului P.I.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că sunt îndeplinite atât condițiile prev. de art. 143 C. proc. pen., cât timp din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul P.I. a săvârșit fapta penală pentru care este judecat, cât și condițiile cumulative instituite de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv faptul că pentru presupusa infracțiune reținută în sarcina inculpatului legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică.

S-a mai reținut că se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv și că apelantul-inculpat prezintă un pericol concret, real și actual pentru ordinea publică, pericol care rezultă din gravitatea infracțiunii pentru care a fost condamnat și din împrejurările în care se presupune că a fost comisă fapta.

De asemenea a apreciat că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, punerea sa în libertate ar reprezenta o încurajare a săvârșirii unor fapte similare, de persoane care au aceasta tendință, văzând lipsa de fermitate a justiției fața de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte, ar crea chiar o stare de insecuritate în rândul cetățenilor.

Totodată a reținut că menținerea măsurii arestării preventive a apelantului inculpat, în această fază a procesului penal este în concordanță și cu dispozițiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în cauză existând o condamnare față de acesta, chiar nedefinitivă, pronunțată de o instanță independentă și imparțială.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.I., solicitând punerea sa în stare de libertate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) și art. 385

14

C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Conform alin. (3) din același text de lege, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

În cauză, Curtea de Apel Bacău, a procedat la efectuarea verificărilor și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Înalta Curte în raport de împrejurările concrete de comitere a faptei, de gravitatea deosebită a acesteia, cât și de intențiile personale ale inculpatului, apreciază că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum corect a reținut și instanța de apel.

De altfel, în jurisprudența constantă a CEDO s-a admis că, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare a societății de natură să justifice o detenție preventivă.

În speța dedusă judecății, se are în vedere nu numai conformitatea cu dispozițiile procedurale ale dreptului intern, ci și caracterul plauzibil al bănuielilor care au condus la menținerea măsurii privative de libertate, precum și legitimitatea scopului urmărit de măsura luată.

Înalta Curte reține și faptul că instanțele anterioare au avut m vedere circumstanțele personale ale inculpatului atât la luarea măsurii arestării preventive cât și la momentul verificării legalității și temeiniciei acestei măsurii preventive.

Astfel că, la acest moment procesual, Înalta Curte nu identifică vreun motiv întemeiat pentru punerea în libertate a inculpatului, ci apreciază că întregul material probator administrat în cauză, impune privarea de libertate, în continuare, iar nu vreo altă măsură preventivă, arestarea preventivă fiind singura aptă să atingă scopul preventiv reglementat de art. 136 C. proc. pen.

Pe de altă parte, se constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpatului prin Sentința penală nr. 214/D din 06 septembrie 2012, la pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., hotărârea de condamnare, apelată de inculpat, constituind un temei suficient pentru a constata că menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se legislația internă și prevederile CEDO.

S-a reținut că inculpatul în noaptea de 8/9 iunie 2012, pe fondul consumului de alcool, a lovit-o pe concubine sa G.F., în vârstă de 52 de ani, în zona capului, cauzându-i leziuni traumatice foarte grave, care au condus la decesul victimei.

În același sens, Înalta Curte reține că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil, limitarea libertății acestuia încadrându-se în dispozițiile și limitele legii.

Aceste considerente justifică dispoziția instanței de apel de menținere a arestării preventive, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva încheierii din 16octombrie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 4945/110/2012 va fi respins ca nefondat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. urmând ca onorariul apărătorului din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva Încheierii din 16 octombrie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 4945/1 10/2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM