ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1819/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

recurată

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, învestită cu soluționarea cauzei privind pe

reclamantul I.I. și pârâții Guvernul României - Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în echivalent

prin despăgubiri bănești pentru imobilul teren și construcție, stabilite prin

Dispoziția nr. 2326/2006 a Primarului municipiului Iași, a pronunțat Încheierea

din data de 28 noiembrie 2011 prin care a dispus suspendarea judecării cauzei

pentru lipsa părților, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Din considerentele

acestei încheieri, rezultă că măsura suspendării a fost determinată de lipsa

nejustificată a părților la strigarea pricinii, precum și de faptul că niciuna

din părți nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel cum permit

dispozițiile art. 242 alin. (2) din C. proc. civ.

în cauză

Împotriva Încheierii

din 28 noiembrie 2011, reclamantul I.I. a promovat recurs, solicitând

desființarea acesteia și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru

continuarea judecății.

În motivarea cererii

de recurs, recurentul a arătat că a solicitat la fond judecarea cauzei în

lipsă, conform art. 242 alin. (2) din C. proc. civ., astfel că, instanța de

fond în mod greșit a dispus suspendarea cauzei.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Analizând recursul

prin prisma dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ. și a motivelor

invocate de către recurent, Înalta Curte constată că recursul este fondat .

Potrivit art. 242

alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., instanța va suspenda judecata dacă niciuna

din părți nu se înfățișează la strigarea pricinii.

Această dispoziție

imperativă nu se aplică în ipoteza în care cel puțin una dintre părți a

solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit alin. (2) al aceluiași text de

lege.

În speță, Înalta

Curte constată că atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin

intermediul precizării de acțiune, reclamantul a solicitat judecarea cauzei în

lipsa sa, situație față de care, în mod greșit instanța de fond a dispus

suspendarea judecății.

Suspendând cursul

judecății, instanța de fond a pronunțat o încheiere nelegală de natură a-l

prejudicia pe recurentul-reclamant, motiv pentru care, se va admite recursul

formulat împotriva încheierii pronunțate la 28 noiembrie 2011 de Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pe care o va

desființa și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de I.I. împotriva Încheierii din 28 noiembrie 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea

recurată și trimite cauza pentru continuarea judecății la aceiași instanță

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 aprilie 2012.

Procesat de GGC - GV