ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1819/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Încheierea recurată Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, învestită cu soluționarea cauzei privind pe reclamantul I.I. și pârâții Guvernul României - Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în echivalent prin despăgubiri bănești pentru imobilul teren și construcție, stabilite prin Dispoziția nr. 2326/2006 a Primarului municipiului Iași, a pronunțat Încheierea din data de 28 noiembrie 2011 prin care a dispus suspendarea judecării cauzei pentru lipsa părților, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ. Din considerentele acestei încheieri, rezultă că măsura suspendării a fost determinată de lipsa nejustificată a părților la strigarea pricinii, precum și de faptul că niciuna din părți nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel cum permit dispozițiile art. 242 alin. (2) din C. proc. civ. 2. Recursul formulat în cauză Împotriva Încheierii din 28 noiembrie 2011, reclamantul I.I. a promovat recurs, solicitând desființarea acesteia și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru continuarea judecății. În motivarea cererii de recurs, recurentul a arătat că a solicitat la fond judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. (2) din C. proc. civ., astfel că, instanța de fond în mod greșit a dispus suspendarea cauzei.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând recursul prin prisma dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ. și a motivelor invocate de către recurent, Înalta Curte constată că recursul este fondat . Potrivit art. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., instanța va suspenda judecata dacă niciuna din părți nu se înfățișează la strigarea pricinii. Această dispoziție imperativă nu se aplică în ipoteza în care cel puțin una dintre părți a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit alin. (2) al aceluiași text de lege. În speță, Înalta Curte constată că atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin intermediul precizării de acțiune, reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa, situație față de care, în mod greșit instanța de fond a dispus suspendarea judecății.

Suspendând cursul judecății, instanța de fond a pronunțat o încheiere nelegală de natură a-l prejudicia pe recurentul-reclamant, motiv pentru care, se va admite recursul formulat împotriva încheierii pronunțate la 28 noiembrie 2011 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pe care o va desființa și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de I.I. împotriva Încheierii din 28 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează încheierea recurată și trimite cauza pentru continuarea judecății la aceiași instanță Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2012. Procesat de GGC - GV