ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4185/2011

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă,

reclamantul R.M. a solicitat obligarea pârâților S.R. prin M.E.F. și D.G.F.P.

Timiș la acordarea de despăgubiri materiale și morale în baza Legii nr.

221/2009.

Tribunalul Timiș, prin sentința civilă

nr. 1328/ PI de la 26 mai 2010, a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului București, cu motivarea că abilitatea de rezolvare a

cauzei o are această instanță în baza art. 148,

149 și 155 din Legea nr.

105/1992.

Prin sentința civilă nr. 498 de la 24

martie 2011, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis excepția de

necompetență teritorială exclusivă și a declinat soluționarea cauzei în

favoarea Tribunalului Timiș, reținând că, în conformitate cu art. 4 alin. (4)

din Legea nr. 221/2009, competența aparține tribunalului de la domiciliul

reclamantului, legiuitorul stabilind o competență teritorială exclusivă, de la

care părțile nu pot deroga.

Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă, prin sentința nr.

16/ F de la 9 iunie

2011,

a declinat competența de soluționare

a conflictului negativ de competență în favoarea Înaltei Curți de Casație și

Justiție, deoarece, în cauză, tribunalele care s-au declarat

necompetente în a judeca pricina nu se află în

circumscripția aceleiași

curți de apel, ci în circumscripțiile unor

curți de apel diferite (București și Timișoara).

Constatând ivit conflictul negativ de

competență, s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în

vederea soluționării acestuia.

Asupra

conflictului negativ de competență de față, Înalta Curte

reține următoarele:

În speță, pentru determinarea

judecătoriei competente teritorial, se vor avea în vedere prevederile art. 4

alin. (4) din Legea nr. 221/2009 potrivit cărora competența de soluționare

aparține tribunalului de la domiciliul reclamantului.

Din prevederile

legale anterior menționate și din analiza acțiunii

introductive în petitul căreia

reclamantul a indicat în mod expres că

are

domiciliul în comuna Sacalz, strada

II

nr. 118 județ

Timiș, rezultă

că

instanța competentă cu soluționarea acțiunii întemeiate pe dispozițiile Legii

nr. 221/2009 este tribunalul în raza căruia reclamantul își are domiciliul,

respectiv Tribunalul Timiș, neavând relevanță reședința reclamantului.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, conform art. 22 C. proc. civ., va trimite cauza spre competentă

soluționare Tribunalului Timiș.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența în favoarea Tribunalului Timiș.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 1 decembrie 2011