ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4185/2011

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă, reclamantul R.M. a solicitat obligarea pârâților S.R. prin M.E.F. și D.G.F.P. Timiș la acordarea de despăgubiri materiale și morale în baza Legii nr. 221/2009. Tribunalul Timiș, prin sentința civilă nr. 1328/ PI de la 26 mai 2010, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, cu motivarea că abilitatea de rezolvare a cauzei o are această instanță în baza art. 148, 149 și 155 din Legea nr. 105/1992.

Prin sentința civilă nr. 498 de la 24 martie 2011, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis excepția de necompetență teritorială exclusivă și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, reținând că, în conformitate cu art. 4 alin. (4) din Legea nr. 221/2009, competența aparține tribunalului de la domiciliul reclamantului, legiuitorul stabilind o competență teritorială exclusivă, de la care părțile nu pot deroga. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin sentința nr. 16/ F de la 9 iunie 2011, a declinat competența de soluționare a conflictului negativ de competență în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, deoarece, în cauză, tribunalele care s-au declarat necompetente în a judeca pricina nu se află în circumscripția aceleiași curți de apel, ci în circumscripțiile unor curți de apel diferite (București și Timișoara).

Constatând ivit conflictul negativ de competență, s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia. Asupra conflictului negativ de competență de față, Înalta Curte reține următoarele: În speță, pentru determinarea judecătoriei competente teritorial, se vor avea în vedere prevederile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 221/2009 potrivit cărora competența de soluționare aparține tribunalului de la domiciliul reclamantului. Din prevederile legale anterior menționate și din analiza acțiunii introductive în petitul căreia reclamantul a indicat în mod expres că are domiciliul în comuna Sacalz, strada II nr. 118 județ Timiș, rezultă că instanța competentă cu soluționarea acțiunii întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 221/2009 este tribunalul în raza căruia reclamantul își are domiciliul, respectiv Tribunalul Timiș, neavând relevanță reședința reclamantului.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, conform art. 22 C. proc. civ., va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Timiș.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența în favoarea Tribunalului Timiș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 decembrie 2011