ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1226/2011

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 504 din 10 iunie 2010, Plenul

Consiliului

Superior al Magistraturii a respins cererea formulată de P.G., judecător la Tribunalul

Buzău, privind acordarea avizului anual pentru menținerea sa în funcție.

Pentru a hotărî astfel,

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut, în esență, că, prin adresa

nr. 1157/A/2010, Tribunalul Buzău a înaintat Consiliului Superior al Magistraturii

cererea formulată de P.G., judecător la aceeași instanță și, depusă la președintele

tribunalului în data de 25 martie 2010, prin care solicită acordarea avizului anual

pentru menținerea în funcție după împlinirea vârstei de 65 de ani.

Plenul a mai reținut că

Tribunalul Buzău a comunicat avizul negativ, exprimat de Colegiul de conducere al

instanței prin Hotărârea nr. 8 din 08 aprilie 2010, referitor la menținerea în funcție

a domnului judecător, iar în ședința din data de 10 iunie 2010 a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii, a fost prezent și președintele tribunalului care a susținut

motivele care au stat la baza avizului negativ formulat de către Colegiul de conducere

al acestei instanțe.

Concluzionează Plenul

Consiliului Superior al Magistraturii reținând că, față de motivele care au stat

la baza formulării avizului negativ, de către colegiul de conducere, de gradul de

ocupare al posturilor de judecător de la această instanță, precum și prevederile

art. 83 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor

și Hotărârea nr. 661 din 03 iulie 2008, a apreciat că nu se impune aplicarea procedurii

de menținere în funcția de judecător la Tribunalul Buzău după împlinirea vârstei

de 65 de ani a domnului P.G.

În ceea ce privește Hotărârea

nr. 660 pronunțată în data de 08 iulie 2010, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii

a înaintat către Președintele României propunerea de eliberare din funcție, prin

pensionare, a domnului P.G., judecător la Tribunalul Buzău, având în vedere dispozițiile

art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările

ulterioare.

Împotriva acestor hotărâri

a formulat recurs P.G.

Prin cererea de recurs

formulată împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii

nr. 504/2010 (Dosar nr. 6175/1/2010), recurentul P.G. în esență a arătat următoarele:

- Prin modalitatea de

soluționare a cererii formulate privind acordarea avizului anual pentru menținere

în funcție, se arată de recurent că i-a fost încălcat dreptul la apărare.

Astfel se arată că deși

a fost rechemat telefonic pentru a-și susține punctul de vedere, la aceeași dată

a fost convocat și s-a prezentat și dl. Președinte al Tribunalului Buzău - care

a fost audiat separat de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii și a susținut

motivele care au stat la baza avizului negativ al Colegiului de Conducere al Tribunalului

Buzău, iar Plenul a renunțat să-l reasculte în raport de susținerile și motivările

făcute de dl. Președinte al Tribunalului Buzău.

- Arată recurentul că

nu a cunoscut la acea dată motivele neacordării avizului de către Colegiul de Conducere

al Tribunalului Buzău, pentru a-și formula apărările privitor la activitatea sa

profesională, conduita și comportamentul său în raporturile cu colegii.

Recurentul arată, de asemenea,

că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii nu a solicitat dovezi privind motivele

pe baza căruia Colegiul Tribunalului Buzău s-a hotărât să nu acorde avizul, Plenul

Consiliului Superior al Magistraturii a absolutizat valoarea avizului Colegiului

de Conducere, deși în alte situații a hotărât că acesta are o valoare consultativă.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii nu a examinat înscrisuri referitoare

la calitățile profesionale și starea psiho-fizică a recurentului.

- Apreciază, de asemenea,

recurentul că i-a fost încălcat dreptul la muncă rezultat din dispozițiile constituționale

și din Legea de organizare judecătorească, după împlinirea vârstei de 65 ani.

În motivarea recursului

său, formulat împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii

nr. 600 din 08 iulie 2010 (Dosar nr. 6533/1/2010) – recurentul P.G. – a arătat că

aceasta este nelegală în condițiile în care recursul declarat de acesta împotriva

Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 504 din 10 iunie 2010

are efect suspensiv de executare conform art. 20 din Hotărârea nr. 326 din 24 mai

2005 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a Consiliului

Superior al Magistraturii .

Se apreciază că în mod

nelegal a fost admisă cererea Președintelui Tribunalului Buzău adresată Consiliului

Superior al Magistraturii pentru eliberarea sa din funcția de judecător și, în consecință,

în mod nelegal s-a dispus înaintarea către Președintele României a propunerii de

eliberare din funcție.

La termenul din 15 februarie

2011, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 164 alin. (1) și alin. (3) C.

proc. proc., a dispus conexarea Dosarului nr. 6533/1/2010 la Dosarul nr. 6175/1/2010.

Pârâtul Consiliul Superior

al Magistraturii a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursurilor

formulate împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii

nr. 504 din 10 iunie 2010 și nr. 1660 din 08 iulie 2010 – ca nefondate.

Consideră intimatul Consiliul

Superior al Magistraturii că susținerile recurentului nu au nici o relevanță în

constatarea nelegalității hotărârilor atacate întrucât potrivit procedurii de menținere

în funcție a judecătorilor și procurorilor și a magistraților asistenți de la Înalta

Curte de Casație și Justiție reglementată prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior

al Magistraturii nr. 661/2008 – se solicită de către președintele instanței învestit

cu cererea persoanei interesate punctul de vedere al Colegiului de Conducere, iar

potrivit art. 83 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 pentru menținerea în activitate

a unui magistrat după împlinirea vârstei de 65 de ani este necesar avizul anul al

Consiliului Superior al Magistraturii.

În dovedirea recursurilor

s-au depus înscrisuri, în conformitate cu prevederile art. 13 din Legea nr. 554/2004,

Consiliul Superior al Magistraturii a depus înscrisurile care au stat la baza hotărârilor

recurate.

Analizând cererile de

recurs, în raport de criticile formulate, cât și în baza art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate pentru considerentele

care vor fi expuse în continuare:

În conformitate cu prevederile

art. 83 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor,

judecătorii pot fi menținuți în funcție după împlinirea vârstei de pensionare prevăzute

de lege, până la 70 de ani. Până la vârsta de 65 ani magistratul poate opta să rămână

în funcție, însă, după împlinirea acestei vârste, pentru menținerea în activitate

este necesar avizul anual al Consiliului Superior al Magistraturii.

Potrivit art. 12 din Hotărârea

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 661 din 03 iulie 2008 privind

procedura de menținere în funcție a judecătorilor, procurorilor și a magistraților

asistenți de la Înalta Curte, președintele instanței învestit cu cerere de menținere

în funcție, solicită punctul de vedere al Colegiului de conducere, urmând ca instanța

să înainteze Consiliului Superior al Magistraturii cererea de menținere și punctul

de vedere formulat.

- În ceea ce privește

primul motiv de recurs referitor la încălcarea dreptului de apărare - se reține

că recurentul a fost audiat în ședința Plenului Consiliului Superior al Magistraturii

din data de 31 mai 2010 - și a susținut cererea sa, cum de altfel acesta și recunoaște.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii însă a dispus amânarea soluționării

cererii privind menținerea în funcție a recurentului pentru ședința din 10 iunie

2010.

Susține recurentul că

deși a fost rechemat pentru data de 10 iunie 2010, nu a mai fost ascultat, Plenul

Consiliului Superior al Magistraturii l-a ascultat doar pe dl. Președinte al Tribunalului

Buzău.

Înalta Curte apreciază

că nu era obligatorie reascultarea recurentului după ce Președintele Tribunalului

Buzău și-a susținut punctul de vedere privind emiterea avizului negativ al Colegiului

Tribunalului Buzău referitoare la cererea sa de menținere în funcție, dacă Plenul

Consiliului Superior al Magistraturii și-a format convingerea că poate soluționa

cererea înscrisă pe ordinea de zi.

- Precizările privind

motivele avizului negativ al Colegiului de Conducere al Tribunalului Buzău nu sunt

relevante deoarece așa cum rezultă din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii recurată nu numai pe acest aviz negativ și-a întemeiat intimatul Consiliul

Superior al Magistraturii soluția de respingere a cererii de menținere în funcție.

Din motivarea Hotărârii

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii recurată reiese că s-a avut în vedere

pe lângă motivele avizului negativ și situația concretă a locurilor vacante, a gradului

de ocupare și încărcătura pe judecător.

Cum situația posturilor

de judecător pe această instanță era în sensul existenței unui post vacant la secția

comercială și de contencios administrativ (scos la concurs din mai 2010) și recurentul

dorea la secția penală, iar încărcătura pe judecător era sub media națională, în

mod corect a apreciat Plenul Consiliului Superior al Magistraturii că nu se impune

menținerea în funcție a recurentului în funcția de judecător la Tribunalul Buzău

după împlinirea vârstei de 65 ani.

În exercitarea prerogativelor

ce i-au fost conferite prin prisma aplicării art. 83 alin. (1) din Legea nr. 303/2004,

Înalta Curte reține că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii nu a folosit

dreptul său de apreciere într-un mod abuziv, excesiv, ci în mod proporțional, în

raport de scopul legii.

- De asemenea, se apreciază

ca nefondat motivul de recurs privind încălcarea dreptului la muncă invocat de recurent,

câtă vreme acesta a solicitat pensia de serviciu în baza art. 82 alin. (1) din Legea

nr. 303/2004 și a fost emisă decizia de pensionare nr. 221648 (08 ianuarie 2010)

și totodată prevederile art. 83 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 se referă la o

opțiune, o posibilitate, dispoziția legii privind emiterea avizului anual neavând

și neputând să aibă caracter obligatoriu.

În ceea ce privește recursul

împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a invocat nerespectarea

caracterului suspensiv al cererii de recurs formulate împotriva Hotărârii Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 504/2010 prin care s-a respins cererea

de acordare a avizului anual pentru menținerea în funcție. Or, în această situație

nu suntem în prezența unei hotărâri susceptibile de a fi executată în sensul acordării

avizului. Este susceptibilă de efect suspensiv în schimb executarea Hotărârii Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 660/2010 - privind înaintarea Președintelui

României a propunerii de eliberare din funcție prin pensionare a recurentului P.G.

Având în vedere cele arătate

mai sus, Înalta Curte constată că cele două hotărâri ale Plenului Consiliului Superior

al Magistraturii sunt emise în conformitate cu prevederile legale, în baza exercitării

puterii sale discreționare și în consecință în conformitate cu prevederile art.

312 alin. (1) C. proc. civ. se vor respinge recursurile conexate ca fiind nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile conexate

declarate de recurentul P.G. împotriva Hotărârii nr. 660 din 08 iulie 2010 și a

Hotărârii nr. 504 din 10 iunie 2010, ambele pronunțate de Plenul Consiliului Superior

al Magistraturii, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 1 martie 2011.