ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3312/2017

La data de 10 aprilie 2017 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2017 acțiunea formulată de contestatorul A. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 148/28.02.2017 prin care s-a dispus respingerea cererii de acordare a avizului anual pentru menținerea în funcția de judecător la Tribunalul Olt. În susținerea contestației se aduc următoarele critici: - hotărârea se întemeiază pe conținutul Procesului-verbal al ședinței Colegiului de conducere al Tribunalului Olt din 13 februarie 2017 din care rezultă că, discutând situația contestatorului și eventualitatea acordării avizului de menținere în activitate peste vârsta de 65 de ani, președintele Tribunalului Olt a susținut că menținerea în funcție a judecătorilor trebuie să opereze doar în cazuri excepționale; așadar, nu s-a analizat activitatea desfășurată de contestator și nici dacă aceasta poate continua în bune condiții; de asemenea, nu au fost avute în vedere concluziile referatului întocmit de președintele secției civile a Tribunalului Olt din care rezultă activitatea peste media națională a secției, calificative foarte bune acordate contestatorului de-a lungul timpului, redactarea în termen a hotărârilor judecătorești și îndeplinirea tuturor celorlalte activități atribuite prin fișa postului; oricum, avizul negativ al Colegiului de conducere al Tribunalului Olt reprezintă doar un aviz consultativ de care Consiliul Superior al Magistraturii nu era obligat să țină cont; - în ce privește criteriile obiective pentru continuarea activității de judecător la Tribunalul Olt, contestatorul face referiri la faptul că la Tribunalul Olt sunt 5 posturi vacante de judecător, iar 4 judecători au domiciliile în Craiova și au formulat cereri de transfer considerente ce confirmă că există deficit de personal pentru funcțiile de judecători; de asemenea, criteriu legal pentru acordarea avizului, așa cum este reglementat de Hotărârea Plenului CSM nr. 661/2008, nu a fost respectat; în sfârșit, în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, invocă situația dl-ui B., căruia Colegiul de conducere al Tribunalului Olt i-a acordat aviz favorabil precum și situația dl-ui judecător C. căruia Consiliul Superior al Magistraturii i-a acordat avizul anual pentru menținerea în funcție pentru perioada de un an.

Ulterior, la data de 24 aprilie 2017, dl. A. a formulat contestație și împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 260/21.03.2017 prin care s-a dispus înaintarea către Președintele României a propunerii de eliberare din funcție a judecătorului, odată cu împlinirea vârstei de 69 de ani, respectiv 08.05.2017. Contestația a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2017. În motivarea acesteia se arată că Hotărârea nr. 260/21.03.2017 este prematură deoarece, potrivit art. 8 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, contestația formulată împotriva primei hotărâri suspendă executarea acesteia.

Prin încheierea de ședință din 13 octombrie 2017, Înalta Curte a admis excepția de conexitate invocată de Consiliul Superior al Magistraturii și a dispus conexarea dosarului nr. x/2017 la dosarul nr. x/2017.

Prin întâmpinările depuse în cauză, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea ca neîntemeiate a ambelor contestații. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

Contestatorul A. este judecător în cadrul Tribunalului Olt iar la data de 08.05.2017 a împlinit vârsta de 69 de ani. Potrivit art. 83 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, "judecătorii, (…) pot fi menținuți în funcție după împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege, până la vârsta de 70 de ani. Până la vârsta de 65 de ani, magistratul poate opta să rămână în funcție, însă după împlinirea acestei vârste, pentru menținerea în activitate este necesar avizul anul al Consiliului Superior al Magistraturii."

Rezultă din textul legii (judecătorii pot fi menținuți în funcție) că menținerea în funcție după împlinirea vârstei de 65 de ani nu constituie un drept al judecătorului ci o vocație pentru a cărei realizare efectivă este necesar avizul anual al Consiliului Superior al Magistraturii (numit în continuare CSM). Având în vedere vârsta contestatorului, avizul anual este obligatoriu.

Se observă că dispozițiile legale nu reglementează criteriul pentru menținerea în activitate după vârsta de 65 de ani, lăsând o marjă largă de apreciere CSM. În exercitarea acestei competențe a fost emisă Hotărârea Plenului CSM nr. 661/2008 (Hotărârea 661) care, la pct. I.6 din considerente și în Capitolul II art. 2 din dispozitiv, arată că avizul se acordă "dacă solicitantul este în măsură să-și continue activitatea în condiții corespunzătoare". În verificarea acestei aspect, autoritatea publică intimată consultă Colegiul de conducere al instanței în care își desfășoară activitatea judecătorul în discuție și ia în considerare referatul Direcției de resurse umane și organizare din cadrul CSM. Este necontestat că avizul dat de colegiul de conducere este consultativ.

Potrivit practicii judiciare consolidate a Înaltei Curți, hotărârile CSM privind cariera magistraților sunt integral devolutive, putând face obiectul verificării instanței în fapt și în drept.

Contestatorul susține în primul rând că Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 148/28.02.2017 (Hotărârea 148) prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a avizului de prelungire a activității peste vârsta de 65 de ani este nelegală deoarece nu ține cont de criteriul stabilit prin Hotărârea 661. Critica este neîntemeiată.

Astfel, după cum rezultă din pct. I.6 din Hotărârea 661, pentru acordarea avizului este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții: solicitantul să fie în măsură să-și continue activitatea (cerințe privind solicitantul) iar aceasta trebuie să se desfășoare în condiții corespunzătoare (cerințe referitoare la instanță). Din cuprinsul hotărârilor date de CSM în cauze asemănătoare depuse la dosarul cauzei, rezultă că intimatul urmărește în mod constant îndeplinirea ambelor condiții (spre exemplu, Hotărârea Plenului CSM nr. 238/21.03.2017 referitoare la dl judecător C.).

Din cuprinsul Hotărârii 148 rezultă că pentru a refuza avizul de menținere în activitate CSM a luat în considerare atât situația petentului (vechimea în funcție, pensionarea acestuia în anul 2009 urmată de reîncadrarea în funcție în anul 2010, precum și prelungirea repetată a menținerii în activitate după împlinirea vârstei de 65 de ani) cât și situația instanței, respectiv numărul posturilor vacante la Tribunalul Olt (5 posturi), încărcătura pe judecător (425 dosare, sub media națională de 518 dosare), încărcătura pe schemă (369 dosare, sub media națională de 429 dosare), punctul de vedere al Colegiului de conducere al Tribunalului Olt și așteptarea rezonabilă ca posturile vacante, inclusiv postul dl-ui A. după eliberarea din funcție prin pensionare, să fie ocupate prin transfer sau promovarea în funcții de execuție. Înalta Curte constată că aprecierile intimatului se încadrează în marja conferită de art. 83 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și respectă criteriul instituit de Hotărârea 661.

Criticile contestatorului se întemeiază pe o interpretare dublu restrictivă a conținutului criteriului folosit de intimat considerând, pe de-o parte, că acesta include doar activitatea judecătorului (nu și situația instanței), iar pe de alta, că se referă doar la activitatea suspusă evaluării, excluzând celelalte elemente cum ar fi pensionarea, reîncadrarea și menținerea în funcție, etc.. Or, criteriul "dacă solicitantul este în măsură să-și continue activitatea în condiții corespunzătoare" trebuie interpretat în sens larg deoarece altfel ar fi lipsite de efect dispozițiile reglementate de Hotărârea 661 referitoare la consultarea punctului de vedere al colegiului de conducere și la întocmirea referatului Direcției de resurse umane și organizare din cadrul CSM. Pentru același considerent vor trebui avute în vedere și condițiile concrete în care se desfășoară activitatea judecătorului, respectiv situația instanței, cererile de transfer, examenele de promovare în funcții de execuție sau eventualele cereri de valorificare a notei obținute la examenele trecute, formulate în termenul legal.

De asemenea, sunt neîntemeiate și criticile referitoare la pretinsa discriminare rezultată din comparația cu alți colegi. Din hotărârile depuse la dosarul cauzei nu rezultă că situațiile sunt suficient de asemănătoare astfel încât să conducă la același rezultat. Și sub acest aspect intimatul are o marjă de apreciere care poate fi limitată de instanță doar pentru caz de exces de putere, ceea ce nu s-a dovedit în cauză.

Referitor la Hotărârea Plenului CSM nr. 260/21.03.2017 (Hotărârea 260) prin care s-a dispus înaintarea către Președintele României a propunerii de eliberare din funcție a judecătorului odată cu împlinirea vârstei de 69 de ani, respectiv 08.05.2017, Înalta Curte constată că reprezintă consecința efectelor Hotărârii Plenului CSM nr. 230/17.03.2016 prin care s-a acordat dl-ui A. avizul pentru menținerea în funcție pentru perioada 08.05.2016 - 08.05.2017, și nu a Hotărârii 148. Ca efect al acestei hotărâri, după împlinirea termenului de un an, respectiv după data de 08.05.2017, nu mai există temei legal pentru rămânerea în funcție a judecătorului deoarece nu mai există avizul CSM. Așadar, apărarea contestatorului (prematuritatea Hotărârii 260 ca urmare a contestării Hotărârii 148) se întemeiază pe aprecierea eronată că ar exista o legătură cauză - efect între cele două hotărâri. Pe de altă parte, așa cum bine precizează intimatul, Hotărârea 148 prin care se refuză acordarea unui nou aviz nu este susceptibilă de executare și de aceea, chiar dacă ar avea legătură cu Hotărârea 260, dispozițiile art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004 privind CSM - referitoare la suspendarea efectelor hotărârilor CSM referitoare la cariera și drepturile judecătorilor - nu sunt incidente în cauză. Altfel spus, Hotărârea 148 nu dă naștere, nu modifică și nici nu stinge un drept al cărui titular să fie contestatorul deoarece, după cum s-a arătat, dl. A. nu are decât o vocație la menținerea în funcție.

În consecință, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 29 alin. (7) și (9) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte va respinge ambele contestații ca neîntemeiate.