ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3139/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3139/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1543 din 9 martie
2010 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins apelul declarat de pârâtul
Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii L.T. T. împotriva deciziei nr. 60/A din
23 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara.
Prin cererea depusă
pe rolul Curții de Apel Timișoara pârâtul Spitalul Clinic de Urgență pentru
Copii L.T. T. a solicitat revizuirea deciziei pronunțate în recurs. Curtea de
Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 199 din 28 noiembrie 2012 a declinat
competența de soluționare a cererii în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție,
în baza dispozițiilor art. 323 alin. (1) C. proc. civ.
Față de dispozițiile
art. 137 C. proc. civ., conform cărora instanța are obligația de a se pronunța
mai întâi asupra excepțiilor de procedură care fac de prisos cercetarea în fond
a pricinii, Înalta Curte va analiza, cu prioritate, excepția invocată cu
privire la inadmisibilitatea cererii de revizuire.
Potrivit art. 322
alin. (1) C.pr.civ., revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs se
poate cere atunci când aceasta evocă fondul, ceea ce implică fie stabilirea
unei alte stări de fapt decât cea care fusese în fazele de judecată anterioare,
fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră
stabilite în oricare din ipoteze, urmând să se dea o altă dezlegare raportului
juridic dedus judecății, decât cea care fusese aleasă până la acel moment.
Prin urmare, din
analiza textului legal citat, pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri
date de instanța de recurs, legiuitorul a impus o condiție imperativă și anume,
ca această instanță să fi evocat fondul.
Hotărârile
instanțelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanțele admit
recursul și, rejudecând cauza dedusă judecății, modifică în tot sau în parte
hotărârea recurată, nefăcând obiectul cererii de revizuire deciziile prin care
recursul a fost respins, în această ipoteză calea de atac fiind inadmisibilă.
Dacă s-ar admite
formularea unei cereri de revizuire și împotriva deciziilor pronunțate în
recurs prin care nu s-a evocat fondul, s-ar ajunge să se încalce principiul
legalității căilor de atac, potrivit căruia orice cale de atac poate fi
exercitată doar dacă este prevăzută de lege și în condițiile prevăzute de
aceasta.
În speță, cererea de
revizuire a fost formulată împotriva unei decizii pronunțată de o instanță de
recurs, decizie prin care recursul a fost respins ca nefondat, fără a se putea
reține faptul că instanța de recurs a pronunțat ea însăși o hotărâre asupra
fondului cauzei, fiind analizate doar motivele de casare invocate prin cererea
de recurs și menținându-se decizia atacată.
Pentru argumentele
expuse, cererea de revizuire se va respinge ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de
revizuire formulată de revizuentul Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii L.T.
T. împotriva deciziei nr. 1543 din 9 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie
2013.