ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 917/2014

Asupra

cauzei de față constată următoarele:

Prin

Decizia nr. 2.147 din 23 martie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția I civilă, a fost constatat nul recursul declarat de

revizuentul I.D.A. împotriva Deciziei nr. 476 din 29 martie 2011 a Curții de

Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

reținându-se că nu s-au formulat critici de nelegalitate față de decizia

recurată, susceptibile a fi încadrate în vreunul dintre cazurile prevăzute de

art. 304 C. proc. civ.

Împotriva

acestei decizii recurentul a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ.

Față

de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., conform cărora instanța are obligația

de a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură care fac de prisos

cercetarea în fond a pricinii, Înalta Curte va analiza, cu prioritate, excepția

invocată cu privire la inadmisibilitatea cererii de revizuire.

Potrivit

art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri date de o instanța

de recurs se poate cere atunci când aceasta evocă fondul, ceea ce implică fie

stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese în fazele de judecată

anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce

fuseseră stabilite în oricare din ipoteze, urmând să se dea o altă dezlegare

raportului juridic dedus judecății.

Prin

urmare, din analiza textului legal citat, pentru a se putea cere revizuirea

unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus o condiție

imperativă și anume, ca această instanță să fi evocat fondul.

Condiția

ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de

caracterul acestei căi extraordinare de atac care este o cale de retractare,

prin care se cere instanței de judecată care a soluționat fondul unui proces să

revină asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă,

s-au ivit ulterior pronunțării hotărârii.

Hotărârile

instanțelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanțele admit

recursul și, rejudecând cauza dedusă judecății, modifică în tot sau în parte

hotărârea recurată, nefăcând obiectul cererii de revizuire deciziile prin care

recursul a fost constatat nul, în această ipoteză calea de atac fiind

inadmisibilă.

Dacă

s-ar admite formularea unei cereri de revizuire și împotriva deciziilor

pronunțate în recurs prin care nu s-a evocat fondul, s-ar ajunge să se încalce

principiul legalității căilor de atac, potrivit căruia orice cale de atac poate

fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege și în condițiile prevăzute de

aceasta.

În

speță, cererea de revizuire a fost formulată împotriva unei decizii pronunțată

de o instanță de recurs, decizie prin care recursul a fost constatat nul, fără

a se putea reține faptul că instanța de recurs a pronunțat o hotărâre asupra

fondului cauzei.

Pentru

argumentele expuse, cererea de revizuire va fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul I.D.A. împotriva

Deciziei nr. 2.147 din 23 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. 326/54/2011.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 19 martie 2014.

Procesat

de GGC - AM