ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2560/2013

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, contestatorul Z.C. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 981 din 3 februarie 2012 a aceleiași instanțe. Prin Decizia nr. 5219 din 4 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca tardiv formulată, contestația în anulare, reținând în motivarea soluției sale următoarele considerente: Potrivit art. 319 alin. (2) C. proc. civ., contestația în anulare împotriva unei hotărâri definitive care nu se aduce la îndeplinire pe cale de executare silită poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data la care contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, iar dacă nu a luat cunoștință de hotărâre, se poate introduce cel mai târziu în termen de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă.

Apărarea contestatorului, că în cauză nu s-ar fi realizat dovada că titularul prezentei căii extraordinare de atac ar fi obținut o copie a hotărârii împotriva căreia s-a promovat contestația în anulare, sens în care i-ar fi aplicabil termenul de un an prevăzut de același text, nu va fi primită întrucât împotriva deciziei contestate s-a formulat cerere de revizuire, soluționată la data de 2 aprilie 2012, prin Decizia civilă nr. 2633 în Dosarul nr. 1808/2/2012, iar contestatorul a fost reprezentat de avocat atât la soluționarea recursului cât și a cererii de revizuire, având cunoștință de decizia împotriva căreia s-a promovat prezenta contestații în anulare. Aceste aspecte reies cu evidență din conținutul în date al înscrisurilor anexate cauzei, fila 1 din Dosarul nr. 1808/2/2012 ce atestă data formulării cererii de revizuire, respectiv 5 martie 2012, soluționată prin Decizia civilă nr. 2633 la data de 2 aprilie 2012 anexată la filele 16-19 a aceluiași dosar.

Ori, este evident că, în cauză contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, în condițiile în care a promovat o cerere de revizuire împotriva acesteia la data de 5 martie 2012, ceea ce face să curgă termenul de15 zile de la data la care contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, termen ce era împlinit la data promovării prezentei contestații în anulare. Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul Z.C. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. 4755/2/2012. La termenul din 13 mai 2013, instanța a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata SC Ț.A. SRL, pe care o va admite, pentru următoarele considerente: Împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, iar potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată cu contestație. Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs. În speță, decizia pronunțată de curtea de apel cu privire la contestația în anulare formulată de contestatorul Z.C. este irevocabilă, în sensul dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 5 raportat la art. 320 alin. (3) C. proc.

civ., astfel încât nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiției prevăzută de art. 299 C. proc. civ. Această concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac și cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac. Mai mult, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii, iar, din acest motiv, aceasta apare ca o soluție inadmisibilă. Prin urmare, reținându-se că Decizia nr. 5219 din 4 octombrie 2012 a Curții de Apel București este irevocabilă, nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului și, față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul Z.C. împotriva Deciziei nr. 5219 din 4 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2013. Procesat de GGC - DG