ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2560/2013

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, contestatorul Z.C. a

formulat contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 981 din 3

februarie 2012 a aceleiași instanțe.

Prin Decizia nr. 5219

din 4 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca tardiv

formulată, contestația în anulare, reținând în motivarea soluției sale

următoarele considerente:

Potrivit art. 319

alin. (2) C. proc. civ., contestația în anulare împotriva unei hotărâri

definitive care nu se aduce la îndeplinire pe cale de executare silită poate fi

introdusă în termen de 15 zile de la data la care contestatorul a luat

cunoștință de hotărâre, iar dacă nu a luat cunoștință de hotărâre, se poate introduce

cel mai târziu în termen de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă.

Apărarea

contestatorului, că în cauză nu s-ar fi realizat dovada că titularul prezentei

căii extraordinare de atac ar fi obținut o copie a hotărârii împotriva căreia

s-a promovat contestația în anulare, sens în care i-ar fi aplicabil termenul de

un an prevăzut de același text, nu va fi primită întrucât împotriva deciziei

contestate s-a formulat cerere de revizuire, soluționată la data de 2 aprilie

2012, prin Decizia civilă nr. 2633 în Dosarul nr. 1808/2/2012, iar

contestatorul a fost reprezentat de avocat atât la soluționarea recursului cât

și a cererii de revizuire, având cunoștință de decizia împotriva căreia s-a

promovat prezenta contestații în anulare.

Aceste aspecte reies

cu evidență din conținutul în date al înscrisurilor anexate cauzei, fila 1 din

Dosarul nr. 1808/2/2012 ce atestă data formulării cererii de revizuire,

respectiv 5 martie 2012, soluționată prin Decizia civilă nr. 2633 la data de 2

aprilie 2012 anexată la filele 16-19 a aceluiași dosar.

Ori, este evident că,

în cauză contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, în condițiile în care a

promovat o cerere de revizuire împotriva acesteia la data de 5 martie 2012,

ceea ce face să curgă termenul de15 zile de la data la care contestatorul a

luat cunoștință de hotărâre, termen ce era împlinit la data promovării

prezentei contestații în anulare.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs contestatorul Z.C.

Recursul a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub

nr. 4755/2/2012.

La termenul din 13

mai 2013, instanța a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepția

inadmisibilității recursului, invocată de intimata SC Ț.A. SRL, pe care o va

admite, pentru următoarele considerente:

Împotriva hotărârii

judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții

imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit

dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date

fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de

lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, iar potrivit art.

320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație în anulare este

supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată cu contestație.

Față de aceste

dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile este

inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu

recurs.

În speță, decizia

pronunțată de curtea de apel cu privire la contestația în anulare formulată de

contestatorul Z.C. este irevocabilă, în sensul dispozițiilor art. 377 alin. (2)

pct. 5 raportat la art. 320 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât nu este

susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiției

prevăzută de art. 299 C. proc. civ.

Această concluzie

derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac și cum un

asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu

se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.

Mai mult,

recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea

procesual civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a

principiului constituțional al egalității în fața legii, iar, din acest motiv,

aceasta apare ca o soluție inadmisibilă.

Prin urmare,

reținându-se că Decizia nr. 5219 din 4 octombrie 2012 a Curții de Apel

București este irevocabilă, nu este susceptibilă de reformare pe calea

recursului și, față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de contestatorul Z.C. împotriva Deciziei nr.

5219 din 4 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 mai 2013.

Procesat de GGC - DG