ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2557/2013

Prin cererea

înregistrată la Tribunalul Timiș la 23 martie 2010 sub nr. 2123/30/2010,

reclamantul I.G. a chemat în judecată pe pârâta SC M. SRL și patronul acesteia

solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța,

să dispună obligarea pârâtei la restituirea drepturilor salariale neachitate în

cuantum de 760 RON, plata daunelor morale în cuantum de 30.000 RON, plata unor

amenzi și a unor despăgubiri pentru întârziere în plată în cuantum de 3000 RON,

cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă

nr. 2201 pronunțată la 20 septembrie 2010 de Tribunalul Timiș, secția civilă, a

fost declarată nulă cererea reclamantului îndreptată împotriva patronului

societății, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată împotriva

pârâtei SC M. SRL, a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de

760 RON, actualizată cu rata inflației la data plății, a fost respinsă în rest

cererea de chemare în judecată.

În ceea ce-l privește

pe patronul societății, instanța a reținut că reclamantul nu a indicat numele,

domiciliul sau reședința acestuia, fiind incidente dispozițiile art. 133 C. proc.

civ.

Sub aspectul

fondului, reclamantul a fost angajatul pârâtei în baza contractului individual

de muncă nr. 5136628 din 22 octombrie 2009 în perioada 11 octombrie 2009 - 20

noiembrie 2009.

Pârâta nu a făcut

dovada achitării salariului în cuantum de 760 RON, în temeiul art. 161 alin.

(1) și 4 C. muncii fiind îndreptățit la plata salariului, actualizat cu

indicele de inflație la data plății efective.

Pe cale de consecință

a respins capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri pentru întârziere

în plata salariului.

În privința daunelor

morale, instanța a reținut că reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului moral

încercat.

Prin Decizia nr. 57

din 13 ianuarie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și

asigurări sociale, a respins recursul declarat de reclamant.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul.

Dosarul a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la

data de 8 aprilie 2011.

La termenul de la 6

februarie 2012, judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor art.

242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar la 18 martie 2013, din oficiu, Înalta

Curte a dispus repunerea cauzei pe rol, fixând termen la 13 mai 2013, când

instanța a invocat excepția perimării recursului.

Analizând cu

prioritate această excepție, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ.,

Înalta Curte o va admite, pentru considerentele care succed:

Potrivit

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau

revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în

nelucrare din vina părții timp de un an. Conform dispozițiilor art. 252 alin.

(1) C. proc. civ. perimarea se poate constata și din oficiu.

Termenul de perimare

începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar

cazurile de întrerupere și suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de

art. 249 și 250 C. proc. civ.

În speță, părțile,

deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de 6

februarie 2012, stabilit pentru soluționarea recursului și, în temeiul

dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea

cauzei, constatându-se că nici una dintre părți nu a solicitat judecarea cauzei

în lipsă.

Din verificarea

actelor dosarului reiese că până la data de 6 februarie 2013, când s-a împlinit

termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C. proc. civ.,

părțile nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în vederea

continuării judecății.

Reținând că în cauză

sunt întrunite condițiile perimării prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc.

civ. și constatând că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de

drept, putând fi constatată și din oficiu de instanță, față de dispozițiile

art. 252 alin. (1) teza I din același cod, Înalta Curte urmează să constate

perimată cererea de recurs cu care a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de reclamantul I.G. împotriva Deciziei civile nr. 57 din 13

ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă

și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 mai 2013.

Procesat de GGC - DG