ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2047/2021
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2047/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 7 octombrie 2021
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. x/2016, reclamanta A. a chemat în judecata pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând:
Obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata către reclamanta a sumei de 33.012 RON net reprezentând diferență despăgubire egală cu drepturile salariale cuvenite, indexate, majorate și reactualizate cu rata inflației de la data emiterii deciziei de concediere și până la reintegrarea sa efectivă precum și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta conform sentinței civile nr. 2110/14.09.2010 din dosar nr. x/2010, diferența de despăgubire neachitată reclamantei pe perioada 29.09.2010 - 21.10.2013, perioada în care societatea a suspendat CIM al reclamantei, precum și suma de 2.990 RON reprezentând onorariu expert contabil, conform raportului de expertiză contabilă din data de 05.05.2015 întocmit de d-na expert contabil C., raport aferent perioadei 29.09.2010 - 21.10.2013.
Plata către reclamanta a sumei de 500.000 RON net, reprezentând daune pentru prejudiciul suferit de aceasta ca urmare a faptului că societatea pârâtă nu a pus în executare de bună voie în termenul legal drepturile dobândite de reclamanta referitoare la plata despăgubirilor aferente ca urmare a: - neplății în integralitate și la termenul legal al despăgubirii aferente ca urmare a concedierii reclamantei din 11.03.2010, decât abia la data de 29.04.2015, după ce reclamanta fost târâtă in justiție nejustificat prin acea contestație la executare în dosar x/2014 din dosarul execuțional x/2010, iar declarația fiscală aferentă sumei câștigate de reclamantă conform raportului de expertiză contabilă din dosarul nr. x/2014, nici până în ziua de azi nu a fost depusă la Casa de Pensii Timiș, prejudiciind reclamanta la calculul pensiei. - neplății în integralitate și în termenul legal al despăgubirii aferente perioadei suspendării CIM al reclamantei de către societate pe perioada 29.09.2010-21.10.2013 sus menționată, societatea având și la aceasta dată o diferență de despăgubire restantă în sumă de 33.012 RON de achitat conform raportului de expertiză contabilă din data de 05.05.2015 întocmit de d-na expert contabil C..
Prin sentința civilă nr. 682/15.07.2020, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2016, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat a SC 1837/2014, pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul x/2013, invocată de către pârâtă; a fost admisă excepția autorității de lucru judecat a SC 2110/2010, pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul x/2010, invocată din oficiu; a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta A. împotriva pârâtei S.C. B. S.R.L. Timișoara, având ca obiect plata drepturilor salariale și despăgubiri pentru întârzierea la plata drepturilor salariale; a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei 2380 RON cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat; cheltuielile procesuale avansate de stat cu ajutorul public judiciar acordat reclamantei, sub forma plății onorariului avocatului din oficiu, în cuantum de 650 RON, au rămas în sarcina statului.
Împotriva sentinței civile a declarat apel, în termen legal, reclamanta, solicitând:
Rejudecarea fondului în dosarul cu nr. x/2016
Punerea în discuția părților a excepției autorității lucrului judecat a sentinței civile nr. 13679/30.09.2014 emisă de Judecătoria Timișoara, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 380A a Tribunalului Timiș din dosarul nr. x/2014 cu privire la salariul de baza de 1.305 RON al reclamantei, începând cu luna martie 2010 și până în luna septembrie 2010 inclusiv.
Punerea în discuția pârâților a excepției puterii lucrului judecat a încheierii civile nr. 953/17.11.2016 în dosar nr. x/2016 emisă de Judecătoria Chișineu Cris, referitor la salarul de baza brut de 1.907 RON al reclamantei la data de 22.10.2013.
Reducerea cheltuielilor de judecată în sumă de 2.380 RON dispuse prin sentința civilă nr. 682/PI emisă Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2016, la un nivel comparabil cu onorariul în sumă de 650 RON acordat de instanța de fond din acest dosar avocatului numit de Baroul Timiș să o reprezinte.
Iar prin decizia ce va fi dată după rejudecare, reclamantă apelantă a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței civile nr. 682/PI din data de 15.07.2020, emisă de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2016 și să se dispună: 1. Obligarea S.C. B. S.R.L. la plata către reclamantă a sumei de 33.012 RON net, reprezentând diferență despăgubire egală cu drepturile salariale cuvenite, indexate, majorate și reactualizarea cu rata inflației de la data emiterii deciziei de concediere și până la reintegrarea sa efectivă precum și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat conform sentinței civile nr. 2110/14.09.2010 din dosar nr. x/2010, diferență de despăgubire neachitată reclamantei pe perioada 29.09.2010 -21.10.2013, perioadă în care societatea a suspendat CIM al reclamantei, precum și suma de 2.990 RON reprezentând onorariu expert contabil, conform Raportului de expertiză contabilă din data de 05.05.2015 întocmit de d-na expert contabil C., raport aferent perioadei 29.09.2010 - 21.10.2013.
Admiterea excepției autorității lucrului judecat a sentinței civile nr. 13679/30.09.2014 emisă de Judecătoria Timișoara rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 380A a Tribunalului Timiș din dosarul nr. x/2014 cu privire la salariul de baza de 1.305 RON al reclamantei, începând cu luna martie 2010 și până în luna septembrie 2010 inclusiv.
Admiterea excepției puterii lucrului judecat a încheierii civile nr. 953/17.11.2016 în dosar nr. x/2016 emisă de Judecătoria Chișineu Cris, referitor la salarul de baza brut de 1.907 RON al reclamantei la data de 22.10.2013.
Obligarea pârâtei la plata sumei de 500.000 RON net, reprezentând daune morale pentru prejudiciul suferit ca urmare a faptului ca societatea pârâtă nu a pus în executare de bună voie în termenul legal drepturile dobândite de reclamantă referitoare la plata despăgubirilor aferente ca urmare a: - Neplății în integralitate și la termenul legal al despăgubirii aferente ca urmare a concedierii reclamantei din 11.03.2010, decât abia la data de 29.04.2015, după ce reclamanta a fost târâtă în justiție nejustificat prin acea contestație la executare în dosar x/2014 din dosarul execuțional x/2010, iar declarația fiscală aferentă sumei câștigate de reclamantă conform raportului de expertiză contabilă din dosarul nr. x/2014, nici până în ziua de azi nu a fost depusă la Casa de Pensii Timiș, prejudiciind reclamanta la calculul pensiei. - Neplății în integralitate și în termenul legal al despăgubirii aferente perioadei suspendării CIM al reclamantei de către societate pe perioada 29.09.2010 - 21.10.2013 sus menționată, societatea având și la această dată o diferență de despăgubire restantă în sumă de 33.012 RON de achitat conform raportului de expertiză contabilă din data de 05.05.2015 întocmit de d-na expert contabil C..
Prin notele scrise depuse la dosar în ședința publică din 21.07.2021, reclamanta apelantă a invocat cu privire la art. 80 din Legea 53 din 2003 Codul Muncii, că acest articol de lege nu prevede și modalitatea în care, la solicitarea salariatului, instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere, dovadă fiind faptul că sentința civilă nr. 2110/14.09.2010 din dosar nr. x/2010 prin care s-a dispus anularea concedierii sale din data de 11.03.2010, nu a fost repusă în integralitate în situația anterioara emiterii actului de concediere nici până la aceasta dată, dovada fiind faptele invocate și prezentate de în dosarul în cauză cu nr. x/2016
A mai precizat că nu are nici o garanție că, și după acest proces, va fi repusă în integralitate în situația anterioară emiterii actului de concediere precizat mai sus, conform sentinței civile nr. 2110/14.09.2010, din dosar nr. x/2010, emisă de Tribunalul Timiș și rămasă definitivă.
Reclamanta apelantă a menționat că, prin faptul că art. 80 din Legea 53 din 2003 Codul Muncii nu prevede și modalitatea în care, la solicitarea salariatului, instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere, îi sunt încălcate următoarele drepturi fundamentale din Constituția României: art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 41 - Munca și protecția socială a muncii, art. 47 - Nivelul de trai. Cu privire la excepția de neconstituționalitate a art. 264 și art. 265 din, a arătat că aceste articole de lege nu prevăd nici o sancțiune pentru angajator pentru nepunerea în executare a unei sentințe civile de anulare a unei concedieri, date de o instanța judecătorească, fapt care favorizează angajatorul în nepunerea în executare a acestei sentințe judecătorești.
Prin faptul că art. 264 și art. 265 din Legea nr. 53 din 2003 Codul muncii, nu prevăd nici o sancțiune pentru angajator pentru nepunerea în executare a unei sentințe civile de anulare a unei concedieri date de o instanță judecătorească îi sunt încălcate următoarele drepturi fundamentale din Constituția României: art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 41 - Munca și protecția socială a muncii, art. 47 - Nivelul de trai.
Cu privire la excepția de neconstituționalitate a art. 905 alin. (2) și alin. (3 C. proc. civ., a arătat că aceste articole de lege nu prevăd modul efectiv de stabilire al penalităților între limitele specificate în lege, lăsând la latitudinea instanțelor de judecată când se acordă valoarea minimă, medie sau maximă din limita penalității prevăzută în lege, fiindu-i astfel încălcate următoarele drepturi fundamentale din Constituția României: art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 41 - Munca și protecția socială a muncii, art. 47 - Nivelul de trai.
Reclamanta a menționat că, fiind îndeplinite toate cele trei condiții prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, solicită trimiterea cererii sale spre soluționare la Curtea Constituțională, pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 80, art. 264 și art. 265 din Legea nr. 53/2003, precum și a prevederilor art. 905 alin. (2) și (3) C. proc. civ.
Prin încheierea pronunțată de 21 iulie 2021, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a respins cererea formulată de apelanta reclamantă A. de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 80, art. 264 și art. 265 din Legea nr. 53/2003, precum și a prevederilor art. 905 alin. (2) și (3) C. proc. civ.
A amânat pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 682/2020, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. x/2016 pentru data de 22.07.2021.
Împotriva acestei încheieri, reclamanta a declarat recurs, în cadrul termenului legal.
În motivarea în drept a recursului, recurenta-reclamantă a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.
În considerarea dispozițiilor art. 490 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate regularitatea declarării recursului dedus judecății în cauza:
Potrivit art. 490 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul și, dacă este cazul, motivele de casare se depun la instanța a cărei hotărâre se ataca, sub sancțiunea nulității (...)".
Cerința depunerii recursului la instanța a cărei hotărâre se atacă este una extrinsecă actului de procedură constând în cererea de recurs, așa încât sancțiunea nulității intervine necondiționat de existența unei vătămări, conform art. 176 pct. 6 C. proc. civ.
Nulitatea fiind expresa, consecința este că sancțiunea va putea fi aplicata în condițiile art. 175 alin. (2) din C. proc. civ. Ca atare, depunerea cererii de recurs, precum și a motivelor de recurs formulate separat, la instanța a cărei hotărâre se atacă, este impusa sub sancțiunea nulității.
Potrivit art. 425 alin. (3) teza finală C. proc. civ., când hotărârea este supusă apelului sau recursului se va arăta și instanța la care se depune cererea pentru exercitarea căii de atac.
Aplicând dispozițiile legale anterior evocate, se constată că recursul formulat de recurenta-reclamantă A. nu a fost depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, respectiv la Curtea de Apel Timișoara, ci a fost depus direct la Înalta Curte de Casație și justiție, fiind transmis prin poștă la 23 iulie 2021 și primit la registratura Înaltei Curți la data de 27 iulie 2021.
Ulterior, în conformitate cu dispozițiile art. 136 alin. (4) din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă a înaintat recursul către Curtea de Apel Timișoara, pentru a lua măsurile prevăzute de lege.
În temeiul art. 490 alin. (2) C. proc. civ., Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, la rândul său a înaintat spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul declarat de reclamanta A..
Se constată și respectarea dispozițiilor art. 425 alin. (3) teza finală C. proc. civ., mențiunea privind arătarea instanței la care se depune cererea a fost inserată în dispozitivul încheierii recurate, astfel încât nu a existat niciun element apt să genereze confuzie în acest sens.
Prin urmare, se constată că este întrunită în speță premisa textului sancționator în discuție, vizând instanța a cărei hotărâre se atacă.
În situația dată, ținând cont și de dispozițiile cu valoare de principiu ale art. 10 alin. (1) din C. proc. civ., urmează ca, în temeiul art. 490 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să anuleze recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 21 iulie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 21 iulie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2021.